252 matches
-
povestit, uluită și resemnată, toată tărășenia. Homo ethicus și contradicțiile sale Întâi vine haleala, pe urmă morala. Bertolt Brecht În lumea civilizată contemporană, poziția deținută de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum voi arăta, contradictorie a unui nou exemplar uman, homo ethicus. Astfel, dacă rațiunea primului era informată de conținuturile divin-metafizice ale realului, subîntinse de relația ierarhizată theos-anthropos, rațiunea ultimului funcționează preponderent în dimensiunea socială, subîntinsă de raportul non-ierarhizat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sens (sinnvoll) sau fără sens (sinnlos).“ Orice alt mod de ființare va fi conceput, în această perspectivă, lipsit de sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia „lipsit de sens“ nu indică aici o valorizare, ca în cunoaștere sau în axiologie. Lipsită de sens este tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea simplu prezentă, ceea ce ne stă în față în simplitatea faptului de a fi. Am avea de-a face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca limba română, în creuzetul căreia ni se formează conștiința, să nu suporte rigoarea nemțească. Poate că avem prea multe cuvinte care ne atrag mintea către lene, către relativism. Peste cuvintele șansă și risc încă nu s-a așezat umbra axiologiei, ele fiind folosite într-o totală devălmășie axiologică; spre exemplu, auzi deseori spunându-se în media: cineva care a suferit un accident "are multe șanse să moară", ca și cum acea persoană abia așteaptă să moară, când de fapt e vorba de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
acea persoană abia așteaptă să moară, când de fapt e vorba de riscuri. Ceea ce impune extinderea conceptului de risc de la cauze determinate (ceea ce exprimăm prin riscuri) la cauze nedeterminate (când spunem risc). Și astfel riscul va atrage șansa în sfera axiologiei, pe unde de altfel trece deseori, fiind mai curând vorba de o stabilizare. Dacă a nu fi uitat ar însemna o redeșteptare la fiecare apel al celor ce nu ne uită, nu știu dacă ne-am dori ca fiecare neavenit
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
biologică, de menținere a organismului în bune condiții. Poate că asta "știe" țăranul care se trezește în zori pentru a pleca la muncă; este mânat de intuiția eșecului biologic a lui Oblomov. Dacă gândim totul din perspectiva eficienței și introducem axiologia în ontologie, ținând cont de importanța a ceea ce desemnează conceptul de spirit, putem considera că idealismul are dreptate, esența (drept cel mai important lucru) lumii acesteia fiind gândirea. Ar trebui să judecăm succesul societății din America de Nord și din perspectiva absenței
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fost îngăduiți, tolerați să existe și după ce Cârmaciul a decis, în iunie ’77 să o termine cu breasla științelor sociale. Numai că ei trebuiau să producă în mare trei categorii de texte: cele de tipul transmundan (logică, metafizică, epistemologia fizicii, axiologie - și asta au făcut cei respectabili, cărora le-au ținut de „șase” cei din ultima categorie), cele de tip istoric (de ce să ne supărăm pe trecut dacă îl putem selecta ca să ne poată legitima prezentul?), cele de tip ancilar („Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a omului, a lumii. * Dintre toate disciplinele filozofice, singurele în care omul poate fi în acord cu adevărul, adică poate afirma idei conforme cu realitatea umană este etica și, corelativ, juridicul, care elaborează reguli de comportare în promovarea ființării omenești. Axiologia este și ea relaționată cu afirmarea ființării umane în univers, ținând seama de un sistem al valorilor care promovează viața. În rest: nu putem cunoaște în esența ei Ființa, astfel că, de la Parmenide la Heidegger, ontologia este o disciplină filozofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre teză și antiteză, termenul antitetic nu este inclus în al treilea moment, acesta nefiind o sinteză, o sumă, ci o depășire a negativității și o înălțare a primului termen. Este o axiologie superioară care învinge antiteza, negativul, și apoteozează teza. De astă dată similitudinea este însă cu triada lui Hegel rațiune-materie-spirit. Aici spiritul nu mai păstrează nimic din materie; dar materia este cea care, prin contrast, a impulsionat nașterea spiritului. Rezumând, armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
veșmânt confecționat de colaborarea dintre simțuri și intelect. Salvarea, liniștea noastră sunt asigurate de complacerea tacit asumată în a considera că și lumea și cuvintele corespund realității cu care ne-am familiarizat. Atunci ce împlinește cuvântul în poezie ? Nemulțumit de axiologia realități de fiecare zi, poetul încearcă să creeze o lume suplimentară care să asigure o ființare mai înaltă valoric. Astfel, consimțim la o autoiluzionare dusă până la încântare. Deoarece cuvântul locuiește o absență, mai bine spus, un substitut convențional al esenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cum să murim". Și iată una din înfricoșătoarele viziuni fantastice: Se va vedea în văzduh la o înălțime extremă, șerpi uriași luptându-se cu păsările". Deci târâtoarele se vor înălța și vor ucide ceea ce are zbor, previziune a prăbușirii oricărei axiologii, apterii spirituali doborând pe cei înzestrați cu aripi. De asemenea, "Oamenilor le va plăcea să-si vadă propriile înfăptuiri uzate și distruse".: frapantă premuniție a antispiritualității și anticulturii actuale. Neliniște intensă bântuie și răscolește zecile de personaje figurând pe Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a observat distinsul eminescolog George Munteanu. În cele ce urmează, vom încerca să arătăm că arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În paginile antologiei. Citez un fragment: “ În lumea asta, parcă scăpată din mână și fără nici un Dumnezeu, când nu mai avem motivații și orizonturi, ca Într-un loc de la marginea nemărginirii... autoarea mai Încearcă - a câta oară? - o motivație a axiologiei artei, să transfigureze - prin poezie - astă lume plină de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, Într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât În viziunile noastre de copii. Artă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
astăzi să descopăr în știința mea despre lucruri ceea ce nu bănuiam ieri, căci arta este mare dar spiritul omului pătrunde mereu mai departe...” Savel nu degeaba a învățat pe de rost această rugăciune în care, pe lângă profunzimea reflexiei descoperă și axiologia atributelor medicinei care înainte de a fi artă, știință, filosofie, este psihopedagogie. De acest adevăr, Prof. Dr. Cristina Ionescu a ținut seamă în cercetările sale când a scris această istorie a medicinei. 49Amintiri însângerate Din această carte, profitabilă pentru orice
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca Francezii, cu majusculă substantivul. Toate popoarele țin la cartea lor de vizită în care demnitatea ocupă prima rubrică, respectând specificul celorlalte. Practicarea legii iubirii n-are cum face loc șovinismului, dar nici cosmopolitismului(la sensul din circuit!). Există o axiologie a existenței: Dumnezeu- Neam-Glie-Semeni, patrulater în care componentele nu se pot substitui una alteia, ci se iau împreună în această ordine care, părintește, întinde brațele fiecăruia dintre noi, dintre popoare, luminându-ne, dându-ne aripile necesare zborului în tot ce
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
prezintă un principiu sau un complex de principii ce nu ni convine, e ca și când ne-ar trece cineva cu fum pe sub nas și, cel puțin în gând, ni dăm capul înapoi - Vornehmheit. Indignarea e cea mai firească a oamenilor pornire. AXIOLOGIE ["BAZAREA VIRTUȚII PE LEGI NATURALE... "] 2257 Bazarea virtuții pe legi naturale. Virtutea e dreptul nepus în discuțiune - dreptul e echilibrul. Echilibrul e lumea. Căci ce e dreptul? Oare sacrificiul chiar nu se numește o datorie? Dar datoria ce e decât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
singura constantă absolută a lumii materiale și poate nu numai a ei, ar fi fost demarginalizată și plasată acolo unde Îi e locul, În centrul vieții oamenilor, Întrupată În logica și coerența unui alt tip de relații, Într-o altă axiologie a ontologicului... și, tot mai târziu, am Înțeles de ce The Philosophy of money, a aceluiași Georg Simmel (el era și autorul manuscrisului), putuse să apară În 1900, cu toate că viziunea lui de-acolo asupra individului, creditat ca unică realitate veritabilă, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
partenerii. Cultura ne cosmicizează trăirile. Numai marii artiști au acces la fiorii absolutului. Și în artă sunt mulți producători de scame. Revoluțiile din artă trebuie dublate de foarte multă educație. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Axiologia în cultură e precum harta în geografie. Fără ele, intrăm în hăbăuceală. În artă, esența devine coloană. Și du - ne pe noi în ispita ... artistică, amin ! Inima artistului este un soi de amnar. Arta ne împacă necondiționat urbis et orbes
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acestei sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
postmoderniști în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism minimalist" (1991: 169-85). În ciuda acestor diferențe importante, primul val al teoriei critice a avut un puternic caracter metateoretic sau aproape filozofic. Teoreticienii critici internaționali au avut preocupări generale legate de epistemologie, axiologie, ontologie și metodologie, și energiile lor s-au concentrat în direcția dărâmării fundațiilor filozofice ale proiectului raționalist. Teoreticienii critici au publicat, cu siguranță, și studii empirice notabile despre politica globală, dar direcția generală a scrierilor critice era mai mult teoretică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
proiectul arheologic instituit de Foucault și continuat de constructivismul la modă azi În istoriografie, proiect Început de Nietzsche sub forma unui proces, el, ce-i drept, În primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e cazul să insist, axiologia subîntinsă unor domenii, ci cunoașterea Însăși. Degeaba se scuză Compagnon că nu a abordat literatura din punctele de vedere care jalonează astăzi studiile culturale, dintr-un purism prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie decît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
secole creștine (În alte cărți el nu făcea altfel, de-a lungul excursiilor care Încep puțin Înainte de Hristos și se termină În Renaștere: de pildă, Albucius, alt fragmentarium despre viața scriitorului roman Caius Albucius Silus). În felul acesta, cronologia devine axiologie: Istoria este timpul uitat al unor vechi esențial diferiți de moderni. Acolo unde Foucault Începe să sape spre Cuvintele și lucrurile, se oprește Quignard. Dacă totuși secolul XX este prezent În Umbrele rătăcitoare, aceasta se datorează explicitării unei atitudini aflate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prescripții cultural, pentru că, știm astăzi, felul În care simțim nu este inocent și depinde de felul În care am fost Învățați să atribuim sens la ceea ce simțim. Tocmai din pricina inefabilului estetic - sau, după alții, din pricina disjuncției dintre bine și frumos -, axiologia literară și-a Împrumutat reperele din exterior și din același motiv i-a fost mereu imposibil să se orienteze după criteriul gratuității (de la Kant citire), un criteriu absolut și obscur În același timp, cedînd intenției de a servi diferitelor cauze
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bântuite de grija pentru o anumită formă a măsurii, vizibilă în cuvinte precum: întrucâtva, oarecum etc. * Cine stabilește cuprinderea domeniilor binelui și răului, acela are puterea. Riscul oricărei doctrine morale este să fie aservită puterii sau să o întroneze. Orice axiologie instaurează ierarhii, ceea ce înseamnă raporturi de subordonare, adică de putere. Îmi va reține atenția orice sistem axiologic care începe prin a recunoaște că înscăunarea lui înseamnă și instituirea unor raporturi ce dau seama de o anumită așezare a puterii. * Atenția
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
adică de dorința puterii de tot mai multă putere. Ceea ce dă conturul aspirației noastre de a deveni "zei", acesta fiind de fapt sensul tare al uciderii Divinității. * În constituirea oricărui sistem axiologic (poate chiar ideea de sistem este problema oricărei axiologii) ar trebui să pornim de la ideea că diferitele moduri de viață sunt egale din perspectiva nivelului de satisfacție pe care-l pot aduce individului. Altfel spus, nivelul maxim de satisfacție ce poate fi atins în orice timp de societate este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]