545 matches
-
Erivan (actualul Erevan) unde se realiza o purificare etnică a azerilor de către trupele militare armene cu scopul obținerii unei situații favorabile pentru declararea independenței Armeniei în viitor și majorității etnice din acest teritoriu. Numai în acest an, 80 000 de azeri din gubernia Erivan au devenit refugiați. Nici relațiile dintre georgieni și armeni în sudul guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de independența a Georgiei. Peste două zile Armenia și Azerbaidjan și-au proclamat independența. Deputații azeri au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și prietenie, care îi garanta sprijinul necesar
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și prietenie, care îi garanta sprijinul necesar noului stat. Iar la 16 iunie guvernul azer în frunte cu avocatul Fatali han Xoyski (1875-1920), s-a mutat de la Tiflis la Ganca, al doilea mare oraș din țară, fiindcă Baku era ocupat. Este interesant faptul că în momentul respectiv nici Armenia nu avea capitală proprie și ca
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
doilea mare oraș din țară, fiindcă Baku era ocupat. Este interesant faptul că în momentul respectiv nici Armenia nu avea capitală proprie și ca un gest de favoare Consiliul Național a cedat la 29 mai 1918, Armeniei, orașul Erivan, unde azerii erau majoritari. La 30 mai despre proclamarea statului a fost anunțate Istanbul, Berlin, Paris, Londra, București, Roma, Washington, Moscova, Tokio etc. La 27 iunie statul proaspăt născut a botezat limba azeră ca limba de stat și a stabilit steagul provizoriu
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
cedat la 29 mai 1918, Armeniei, orașul Erivan, unde azerii erau majoritari. La 30 mai despre proclamarea statului a fost anunțate Istanbul, Berlin, Paris, Londra, București, Roma, Washington, Moscova, Tokio etc. La 27 iunie statul proaspăt născut a botezat limba azeră ca limba de stat și a stabilit steagul provizoriu, care s-a definit la 9 septembrie în forma de tricolor albastru, roșie, verde și o semilună cu stea optunghiulara. Cele trei culori din steagul național simbolizează "„cultura națională turcică, democrația
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
europeană modernă și civilizația islamică”" (M.E.Rasulzade). Însă problema esențială rămânea chestiunea de viabilitate republicii. La 12 iunie 1918, conform ordinul lui S.Șaumian, trupele militare ale Sovietului din Baku au început un atac asupra Ganca, ceea ce a dus statul azer în pragul nimicirii. Guvernul neavând o armată regulată a cerut ajutorul militar de la Istanbul, conform punctului 4 al tratatului din 4 iunie. Armata unită turco-azeră („Armata Caucaziană”) a întâmpinat trupele sovietice în apropierea capitalei provizorii și bătălia a durat câteva
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
la 15 septembrie Armata Caucaziană a întrat în oraș. Peste câteva luni Imperiul otoman a ieșit din război și a fost obligat să retragă trupele din Azerbaidjan. Din Iran la Baku a pătruns armata engleza și în următoarele luni statul azer s-a ocupat cu recunoașterea legitimității sale de către Londra. La 7 decembrie 1918 s-a inaugurat prima ședință a parlamentului azer compus de 120 deputați (80 azeri, 21 armeni, 10 ruși, 1 evreu, 1 georgian, 1 polonez, 1 german). Președintele
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
obligat să retragă trupele din Azerbaidjan. Din Iran la Baku a pătruns armata engleza și în următoarele luni statul azer s-a ocupat cu recunoașterea legitimității sale de către Londra. La 7 decembrie 1918 s-a inaugurat prima ședință a parlamentului azer compus de 120 deputați (80 azeri, 21 armeni, 10 ruși, 1 evreu, 1 georgian, 1 polonez, 1 german). Președintele organului legislativ a fost ales juristul Ali Mardan bey Topçubașî (1862-1934). În parlament au fost reprezentate urmatoare partide: Partidul „Müsavat” - 36
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
Din Iran la Baku a pătruns armata engleza și în următoarele luni statul azer s-a ocupat cu recunoașterea legitimității sale de către Londra. La 7 decembrie 1918 s-a inaugurat prima ședință a parlamentului azer compus de 120 deputați (80 azeri, 21 armeni, 10 ruși, 1 evreu, 1 georgian, 1 polonez, 1 german). Președintele organului legislativ a fost ales juristul Ali Mardan bey Topçubașî (1862-1934). În parlament au fost reprezentate urmatoare partide: Partidul „Müsavat” - 36, „Ittihad” - 11, „Blocul Socialist” - 12, „Ahrar
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
liberalii) - 10, independenții - 9, „Dașnakțutiun” - 7, alte partide armene - 4, minorități naționale - 5 deputați. Una dintre cele mai vitale probleme ale republicii era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 "uezde" (provincii rusești) în 4 azerii erau majoritari. Pe Baku deranja atacurile și deportările populației azere din Armenia și revendicările teritoriale ale Erevanului asupra Azerbaidjan, în provinciile Zangazur, Naxçîvan, Karabakh fiindcă spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia filo-germană, această țară era susținută de Antanta. Trupele fostului general
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
minorități naționale - 5 deputați. Una dintre cele mai vitale probleme ale republicii era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 "uezde" (provincii rusești) în 4 azerii erau majoritari. Pe Baku deranja atacurile și deportările populației azere din Armenia și revendicările teritoriale ale Erevanului asupra Azerbaidjan, în provinciile Zangazur, Naxçîvan, Karabakh fiindcă spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia filo-germană, această țară era susținută de Antanta. Trupele fostului general otoman de origine armean, Andronik, în vara 1918, au invadat
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
vara 1918, au invadat provincia Zangazur la granița celor două state și a ocupat centrul zonei, orașul Gorus, provocând valurile de “epurări etnice”, însă a fost zdrobit la intrarea în provincia Karabakh. Doar în sudul guberniei Erivan sute de sate azere au fost distruse și ca urmare 150 000 azeri s-au refugiat în Azerbaidjan. La 23 noiembrie 1919, La Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
două state și a ocupat centrul zonei, orașul Gorus, provocând valurile de “epurări etnice”, însă a fost zdrobit la intrarea în provincia Karabakh. Doar în sudul guberniei Erivan sute de sate azere au fost distruse și ca urmare 150 000 azeri s-au refugiat în Azerbaidjan. La 23 noiembrie 1919, La Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
de urgență, conducătorul revoluției V. I. Lenin scria foarte clar: "„Capturarea Baku-ului este foarte, foarte și foarte importanta pentru noi...”". La 22 martie, în zilele sărbătorii naționale, s-a răsculat minoritatea armeană din provincia Karabakh și a atacat garnizoana armatei azere la Xankandi. Revolta a obligat guvernul să concentreze aproape toată armata (40 000 de militari) la granița cu Armenia, ceea ce a lăsat granițele nordice a țării fără apărare. La 27 aprilie 1920, a XI-a Armata Roșie a intrat în
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
de militari) la granița cu Armenia, ceea ce a lăsat granițele nordice a țării fără apărare. La 27 aprilie 1920, a XI-a Armata Roșie a intrat în Azerbaidjan și oprindu-se la suburbiile Baku-ului, a pus ultimatum de capitulare. Parlamentul azer a cedat puterea în schimbul unor condiții care prevedeau păstrarea independenței țării sub regimul socialist, securitatea demnitarilor de stat, ajutorul revoluției kemaliste de către sovietici ș.a. Prima republică a căzut, însă nici un punct din înțelegere nu a fost respectat de Moscova și
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
sub regimul socialist, securitatea demnitarilor de stat, ajutorul revoluției kemaliste de către sovietici ș.a. Prima republică a căzut, însă nici un punct din înțelegere nu a fost respectat de Moscova și ca urmare a represiunilor au fost împușcați 40 000 de cetățeni azeri chiar la începutul inlăturării puterii bolșeviste. Trupele armatei azere s-au răsculat la Ganca (mai 1920) nimicind Armata Roșie din zonă, însă succesul a fost temporar, revolta fiind reprimată (10 000 de morți). La noiembrie a căzut Armenia, iar în
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
kemaliste de către sovietici ș.a. Prima republică a căzut, însă nici un punct din înțelegere nu a fost respectat de Moscova și ca urmare a represiunilor au fost împușcați 40 000 de cetățeni azeri chiar la începutul inlăturării puterii bolșeviste. Trupele armatei azere s-au răsculat la Ganca (mai 1920) nimicind Armata Roșie din zonă, însă succesul a fost temporar, revolta fiind reprimată (10 000 de morți). La noiembrie a căzut Armenia, iar în februarie 1921, aceeași soartă a avut Georgia. Cu această
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
moartea sa în 2008. Acolo funcționează astăzi Casă din Rio Vermelho( Râul Roșu) , expunând amintiri din viața de cuplu a scriitorilor. Muncă lui Jorge a fost publicată în 55 de țări, si tradusă în 49 de limbi: albaneză, arabă, armeana, azera, bulgară, catalana, chineză, coreeană, croată, daneză, slovaca, slovenă, spaniolă, Esperanto, estoniana, finlandeză , franceza, Galiciana, georgiana, greacă, Guarani, ebraică, maghiară, idiș, engleză, islandeza, italiană, japoneză, letona, lituaniana, macedoneană, moldoveneasca, mongola, norvegiană, persana, poloneză, română, rusă (dar și trei în braille), sârbă
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
pierdut sursele de finanțare și a fost a fost aproape de a abandona judo-ul. Prima medalie la seniori a obținut-o la Campionatul European din 2011 de la Istanbul, unde a luat argintul după ce a fost învins doar în finala de azerul Elnur Mammadli. Câteva luni mai târziu a ajuns în semifinale la Campionatul Mondial de la Paris. A pierdut cu brazilianul Leandro Guilheiro, dar l-a învins pe francezul Loïc Pietri, asigurându-se medalia de bronz. Pentru aceste rezultate a fost desemnat
Sergiu Toma () [Corola-website/Science/337049_a_338378]
-
patrulea, politica în această privință a fost schimbată, guvernul sovietic reînființând anumite instituții ale Imperiului Țarist. În perioada 1939-1940, guvernul central sovietic a hotărât ca anumite limbi - limba tătară, limba kazahă, limba uzbecă, limba turcmenă, limba tadjică, limba kîrkîză, limba azeră și limba bașkiră și limba moldovenească - să folosească din acel moment diferite variante ale alfabetului chirilic. S-a afirmat că această schimbare a fost făcută „ca urmare a cererilor oamenilor muncii” din republicile respective. Se pare că a fost vorba
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
sabiei, care combină o săritură către înainte și o extindere bratului înarmat cu intenția de a-l lovi pe adversarul, de cele mai multe ori la mască. Sabie feminină a fost introdusă la Campionatele Mondiale chiar în 1999 la ediția de la Seul, azera Elena Jemaeva cucerind medalia de aur. Probele au apărut la Jocurile Olimpice chiar la Atena 2004, americanca Mariel Zagunis fiind prima campioană olimpică la acestă armă. Ținuta regulamentară este alcătuită din: Echipamentul este completat de armele, de o mască cu plasă
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
Stavropol, Baltika Kaliningrad, Fakel Voronej și Volgar Gazprom. Ultimul club la care a jucat pentru Inter Baku. În sezonul 1996-97, Gurbanov a fost principalul marcator în Azerbaidjan Premier League pentru Neftci cu 25 de goluri. Atacantul a fost numit Jucătorul azer al Anului în 2003. El a debutat pentru echipa națională în primul ei meci de la despărțirea de Uniunea Sovietică pe 17 septembrie 1992, iar până în ianuarie 2006, el a marcat 14 goluri în 67 de meciuri, fiind cel mai bun
Gurban Gurbanov () [Corola-website/Science/336256_a_337585]
-
("Qara Yanvar" în azeră), reprimarea violentă a mișcării naționale de eliberare din Azerbaidjan de către conducerea Uniunii Sovietice prin folosirea armatei regulate. După anul 1988, în diferite reguinii din Uniunea Sovietică au luat un nou impuls mișcările naționale. Cele mai mari mișcări antisovietice au ieșit
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
pericolul real al câștigării puterii de către forțele anticomuniste și al înlăturării regimului tradițional din Azerbaidjan, ceea ce se întâmplase deja în diferite județe din republică(evenimentele din județul Djalilabad, 1989). Spre luna decembrie a anului 1989, observând neputința organelor executive comuniste azere, Moscova a început să instaleze în capitala Azerbaidjanului trupele complementare ale armatei sovietice(66.000 ofițeri și soldați), în condițiile în care în oraș erau deja prezenți 110.000 soldați, securiști și polițiști. Ministrul Apărării, Dimitri Iazov "a argumentat" mai
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
și-au anticipat victoria in alegerile libere organizate pentru luna martie a anului 1990. De fapt, Kremlinul a dorit distrugerea opoziției ca forță politică, permițând astfel Partidului Comunist să rămână la putere. În 19 ianuarie 1990 blocul energetic al televiziunii azere a fost ținta unui atac al trupelor sovietice de diversiune, urmarea directă a acestuia fiind întreruperea emisiei postului național pe teritoriul republicii. În oraș au sosit miniștrii de Interne și al Apărării, precum și alți demnitari de stat. Pentru păstrarea regimului
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]