2,305 matches
-
ești al naibii de sigur, spuse Georgie. Păi, da, ești sigur, fir-ai să fii. — Liason dangereuse 1, am spus. Și totuși mințim, oarecum dintr-un sentiment de teamă. — Tu faci asta, răspunse Georgie. Dacă Antonia ar afla despre noi, m-ai azvârli cât colo, ca pe un cărbune încins. — Ce prostii spui! am exclamat. Și totuși m-am întrebat dacă nu cumva are dreptate. N-o să afle și, chiar dacă ar afla, m-aș descurca eu cumva. Pentru mine tu ești un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
părea un tărâm subteran închis, ascuns, îndepărtat. Pentru mine era un moment de liniște profundă. Nu știam atunci că era ultimul, cu adevărat ultimul moment de liniște, sfârșitul unei lumi vechi și pure, momentul final după care aveam să fiu azvârlit în coșmarul pe care îl vor relata în paginile ce urmează. I-am ridicat mâneca jerseului și i-am mângâiat brațul. — Ce minunat material este carnea! — Când o să te mai pot vedea? — Abia după Crăciun, am răspuns. Am să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie a încercat să se sinucidă când a aflat că, de fapt, Alexander mă iubește pe mine. Vocea ei monotonă torcea neîntrerupt peste umărul meu. — Așa să fie oare? am întrebat. Eram amețit, îndobitocit. Mă simțeam ca un vas gol azvârlit dintr-o parte într-alta. Mi se lua acum până și dragostea lui Georgie. Încă puțin și aș fi ajuns să cred că, de fapt, Georgie îl iubise tot timpul numai pe Alexander. Sau că măcar îl așteptase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își făcu apariția la intrarea unei clădiri, nu departe de zona În care locuisem pe vremuri, Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate, după care rupse ața cu dinții și Își Împinse ochelarii la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unui măr, mă Întreb dacă știi ce se Întâmplă la Apollo când nu lucrezi. Colega mea dădu din umeri fără să-mi răspundă. Descotorisindu-mă de descoperirea mea, mi-am continuat căutarea. Găsind ceea ce căutam, mi-am aprins o țigară și, azvârlind chibritul, i-am explicat că noaptea trecută vizitasem cinematograful Întâmplător. M-am dus doar să-mi recuperez bicicleta. Dar apoi mi-am zis să schimb două vorbe cu ea, și am intrat. — Imposibil. Else Oloaga dădu drumul frânelor. — Știu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ochi, dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor copaci, soarele se pregătea să apună, ca de obicei, În spatele clădirilor de pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Din păcate, din cauza glugii, nu-mi dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de luat vederi pentru uz privat. Într-un colț fuseseră azvârlite câteva uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două, trei... cinci degete. Acolo, Încă cinci. Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate, ale lui Heshie. Suntem o familie care nu se împacă ușor cu trecerea unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în nas și rulează mucul pe cracul blugilor până obține o biluță tare și neagră. Își ridică privirea din poală, mișcându-și ochii încet în sus, și și-i țintuiește în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii în ceaslov, Helen împinge telefonul pe scaun până ce-mi atinge coapsa, zicând: — Spune că sunt ocupată. O fi Departamentul de Stat, cu date despre o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de imobiliare. Plimbându-și degetul pe fiecare cuvânt șters, zice: — În familia din Pender Court sunt și adolescenți, nu? Întreb, și omul de la telefon zice că da. Și Helen se întoarce să se uite la Mona, în spate, care a azvârlit o altă biluță de muci, și zice: Atunci spune-i că o cadă plină de sânge ar fi ultima problemă din lume pentru el. Ce-ar fi să mergem mai departe? zic eu. Am putea să mai bifăm câteva biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de bani, în afara cazului în care era gata să facă el cu mâna lui toată treaba). Revenit în mașină, Bull apucă volanul cu o forță feroce. Simțea că ar putea foarte lesne să-l smulgă de pe bord și să-l azvârle pe fereastră, asta dacă n-ar fi avut absolută nevoie de el pentru a ajunge la tipul care îl sedusese. Știa unde locuiește Alan. Idiotul îi spusese în treacăt, pe când stăteau îmbrățișați într-una din nopți și vorbeau alene despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o fată mult mai frumoasă. Și ordonă soldaților s-o arunce pe vrăjitoare în apă. Mai târziu, el adăugă: Ce lentă e vrăjitoarea asta. Trebuie să trimitem pe cineva s-o ajute să se grăbească puțin! Și puse să fie azvârlită în fluviu și asistenta vrăjitoarei. Toată lumea fu uimită văzându-l pe Ximen Bao cu un aer respectuos, aplecându-se spre oglinda apei ca și cum l-ar asculta pe Hebo. Acesta îi privi pe nobilii orașului și pe funcționarii care organizau așa-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai departe este politicianul român ieșit de pe afiș. „Noi avem legătura cu baza, cu fierberea adevărată a cetățeanului, cu ceea ce are nevoie această țară ca să iasă din impas”, a spus, joi, Petre Roman, relansându-se ca șef de nou partid. Azvârlit de electorat la 2%, dispărut din sondaje, eliminat de propriul său partid, Don Pedro revine ca un toreador în zootehnie să-și fluture încă o dată improprietățile hilare de limbaj: parcă și vezi cetățeanul fierbând la foc potrivit în vreme ce noul guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sunt conștient că e doar o limitare impusă de timp. În cazul picturii, care mi-e mai puțin aproape, sesizez imediat absurdul: esența picturii, veșnic și indisolubil legată de pânză și ulei sau acuarelă? Peste 50 de ani, „pictorii” vor azvârli culori electronice în spațiu... De fapt, problema literaturii pe Internet e un caz particular al unei chestiuni mult mai largi: dependența Artei de suportul ei. Cred că e la fel de greșit să crezi că literatură nu poate fi decât în cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le împlânte, în sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise atît de puternic În coaste Încît o azvîrlise de-a curmezișul trotuarului. Oare cum de reușise să scape ? Așa cum scăpăm de fiecare dată. Printr-un miracol : Întunericul, ploaia, o crăpătură În ușă, un pas greșit făcut de urmăritor. Urmărirea și salvarea În cele mai vechi orașe ale Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul Îi era plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu, plonjând prin acoperișul unui autobuz al liniilor aeriene, cu încărcătura lui de destinații fericite multiplicată de moartea acelei femei mioape, de vârstă mijlocie. O vedea lovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]