727 matches
-
îi spunem „Galaxia a III-a Apocaliptica” pentru că am mai stat înainte în alte două. Dar asta e altă poveste. Episodul 16 După trezire Nu termină bine Getta 2, că robotul comandant Felix S 23 se răsuci brusc pe dreapta, bâiguind prin somn: „Adicătelea, faci pe niznaiul cu mine, ’ai? Unde ai ascuns, mă, plugul, parastasul cui...” și restul cuvintelor se pierdură într-un mormăit. Cu repeziciune, Dromiket 4 sări înapoi la locul său, iar Getta 2 scoase cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Sări înăuntru cu megalaserul îndreptat spre ei și fluieră scurt. Îl urmară de îndată alți doi inși, înarmați și ei, unul cu ochi pieziși, asiatici, mic de statură, celălalt blond și cu o balalaică în spate. Cu cine avem plăcerea? bâigui comandantul Felix. — Cu „Pirații stelelor”! rânji cel cu barbă. — De ce naționalitate? se interesă Felix. — Multinaționali, răspunse bărbosul. Cosmosul - ubi bene. Dar voi cu rabla asta de unde sunteți? — De pe Terra, răspunse ușor jignit comandantul Felix S 23. — De unde de pe Terra? — Drăgănești-Vlașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
misiune și caută nu știu ce centru spațial. Robotul metalizat dădu din cap, gânditor. — Dacă bine-mi aduc aminte - spuse el - a existat într-adevăr aici acum vreo douăzeci de ani un asemenea centru, dar s-a desființat. — Cum să se desființeze? bâigui Felix S 23. Uitați-vă și dumneavoastră pe geam, se vede turnul de control! — Nu mai e turn de control, e siloz pentru vite, preciză robotul. Dumneavoastră, fiind în spațiu, ați avut senzația că timpul a rămas pe loc. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îi pasă de cealaltă, i-a fost simpatică văzând-o cu cât drag îi privește copilul, însă acum, descoperind că are o afecțiune psihică nediagnosticată, îi vine să-i întoarcă spatele - Ăăă ... ce s-a întâmplat ... ? Cum a venit ... nenorocirea ... ?, bâiguie Alina. Andrada își îndreaptă bățoasă spatele și-i aruncă sarcastic vorbele, cu aerul că, pedepsind-o astfel pe străină, îl pedepsește și pe cel dus, pe Liviu: - Venea dintr-o delegație. Era noaptea târziu, iar un șofer beat, ieșind din
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
socotind că e prea obosită ca să ascundă acei bani prin buzunarele adânci. “Ce-o fi vrut să spună doamna aceea?”, se întrebă ea deodată. - Mamaie, ai grijă de bani, să nu te fure careva!, auzi glasul tânărului. - Mulțumesc, bogdaproste, tinere!, bâigui ea gânditoare. În câteva minute biserica se goli. Unii ieșeau și-și mai făceau o ultimă închinăciune în fața ușii, alții ieșeau pur și simplu, fără să mai privească înapoi. Grupuri mici de câte două-trei persoane treceau pe lângă bătrâna Sofica. Dar
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Micuțule! Acum vom avea cu ce ne distra! Mi-au dat pantalonii jos și haina până-n dreptul coastelor, legându-mi-le de-o scândură. Cineva a aruncat cu apă peste fața mea. - Ce vreți, ce? Ce s-a întâmplat?, am bâiguit nesigur, încercând să ies din situația jalnică în care mă aflam. Degeaba! Hohote de râs, vorbe pline de ocară mă înconjurară din toate părțile. Ea râdea cu ochii sticlind nefiresc. Se aplecă deasupra mea, mă sărută prelung, plimbându-și mâinile
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
făcut-o, dar am băut. Lichidul acidulat mă învioră. Treptat mă simțeam tot mai bine. Mi-a turnat din nou și am băut, fără a mai aștepta vreun îndemn. - Mă placi, nu-i așa?, zise ea pe neașteptate. - Da!, am bâiguit eu surprins. Mai întâlnisem asemenea făpturi. Dar niciuna nu mă luase așa de direct. Era ca un atac neprevăzut, menit să te înverșuneze. De aceea mi-am propus să fiu mai atent. - Atunci... iată-mă!, îmi spuse ea, lăsând să
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
rând, eu, mai domol din fire, rămânând la urmă. Am fost prezentat inițial doamnei, care stătea plictisită în scaunul biroului directorului Casei de cultură, apoi rectorului, care mă cunoștea, evident, dar n-a catadicsit să-mi întindă mâna. I-am bâiguit câteva cuvinte de bun venit în urbea noastră și, când să dau să mă retrag, o aud pe doamna Todoran întrebând: - Nu sunteți cumva fiul medicului ginecolog Seracin din Lugoj? - Ba da, doamnă, îi răspund cu timiditate, fără a-i
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
este...așa...o pulbere fină, fină...și sclipește. Zâmbea doamna Ștefănescu și râdea cu poftă domnul Ștefănescu. Iar ea...de, ca femeile : ai mă Tudorele? Cum era îmbrăcată mireasa ta, mă? Lunișoara, de! -Ăăă!...La asta nu m-am gândit, bâigui Tudorel. Păi.... Sigur că avea o rochie albă, albă și lungă, lungă. Cu volănașe...Și multă beteală pe ea... -Dar, insistă doamna râzând, curioasă...de, tot ca femeile : și cu ce era încălțată, Tudorele? -Ăăă...ăăă...bineînțeles, cu niște pantofiori
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
îndărătul său. Era un om nu prea înalt, cărunt, cu părul stufos în dreptul tâmplelor și cu o privire albastră, spălăcită. Purta o haină gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele acestuia erau lungi și nefiresc de albe pe fondul întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
-n zăpadă, căutând a ocroti în cădere viața mică de sub cojoc... Până la urmă, fusese găsit spre mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
filosofie. Și nici nu încerc să mă pricep. Atunci am auzit întrebarea pentru a treia oară, de astă dată pe un ton acuzator. Eram sigur că oricare ar fi fost răspunsul nu mai avea importanță, oricum îl greșisem. Așa că am bâiguit, ca pentru mine: "Am I? Oh, sure, I'm ok." "Ok", zice el, adresându-mi-se pentru ultima oară, desigur și văzându-și de ale lui. El a plecat, dar întrebarea a rămas, pentru că fusese strigată. Smulsă și aruncată în mijlocul
ARE YOU HAPPY? AUTOR VIOREL PLOESTEANU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366907_a_368236]
-
că te socotește al doilea dintre cei mai realizați elevi ai săi!...” (Primul era, cu siguranță și fără concurență, Schwartz.) Zăcea în cea mai îndepărtată odăiță a micului apartament, rămăsese o mână de om din bărbatul falnic de odinioară, am bâiguit câteva cuvinte și i-am întins cartea. Atunci s-a ivit de sub acoperământul său un antebraț scheletic, tremurând, pentru a o primi. Era aceeași mână care mă prinsese cu vigoare și mă trăsese în jos, atunci când voisem să-i dau
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
suportă... Așa a spus... - Mamă, încetează odată!, răcni Marshall întorcându-se și privindu-și mama cu ură. - Hei, ce-i nebuneala asta aici?, interveni tatăl lui Marshall. Unde crezi că pleci? - Mă duc la Mike... - Plecați, plecați... O să vedeți voi!... bâigui maică-sa. Și neputând să se mai țină pe picioare, se așeză cu fundul pe treptele care duceau la etaj. - Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o zi, să te iau de
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
aș vrea să le spun că sunt nemaipomeniți, magnifici și că abia aștept să-i văd pe marile scene ale lumii. Cara aplaudă din nou frenetic, antrenându-i și pe ceilalți în joc, chiar dacă nu erau la fel de entuziaști. - Mulțumim, mulțumim, bâigui Marshall uluit. - Dragii mei, masa noastră este acolo, adăugă ea arătând cu degetul locul unde stătuse puțin mai devreme. După ce vă terminați numărul, vă aștept acolo. O.K.? - Da, mulțumim. Marshall o privea stupefiat, crezând că face o glumă proastă
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Bușulenga! Am rămas înmărmurit, surpris, aproape fără glas... Deci, doamna din fața mea era faimoasa profesoară universitară, cea care scria în acei ani cele mai interesante studii despe Mihai Eminescu! „ZeDeBe”, cum o porecleam noi studenții de la filologie! Emoționat, mi-am bâiguit aproape numele și i-am sărutat mâna. Ne-a însoțit apoi prin sala de expoziție, dându-ne chiar unele explicații despre exponate, după care am ieșit împreună toți trei, oprindu-ne pe trotuarul din fața sălii de expoziție, unde a mai
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
aceasta. "Aș vrea să am un copil... Hai să facem un copil...", rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur. "Ce e? Nu-ți dorești unul? Nu-ți dorești decât plăcerea? Asta era?". Nu...", am bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
cicatrice enormă, de parcă cineva ar fi încercat în trecut să-i taie gâtul. M-am blocat. Am încercat să cobor din nou cu sărutările, dar gesturile îmi deveniseră stângace. „Trebuie să-ți spun ceva”, mă întrerupse pe neașteptate. „Da?”, am bâiguit, tot mai nesigur. Nu-mi plăcea deloc turnură pe care o luaseră lucrurile. „Sunt foarte bolnavă. Mai am câteva luni de trăit. Analizele mi-au indicat că am leucemie”. „Da... Nu... Ce...”. Acum, mă bâlbâiam de-a binelea. „Îmi pare
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
rânduri unui ziar din Deva. Textul a fost publicat, dar în toamna aceluiași an a fost încorporat în armată. Recruții au fost întrebați dacă vreunul dintre ei a scris la vreun ziar. Nu s-a anunțat nimeni, singurul care a bâiguit ceva a fost el. „Ești omul nostru!”, au spus cei care căutau un „corespondent voluntar” pentru ziarul militar „Înainte”. A primit legitimație și ordin de serviciu permanent și putea umbla prin oraș fără grijă. Făcea și deplasări ajungând pe la Slatina
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
inteligentă și prevăzătoare, o calitate indispensabilă unei adevărate soții, Timona pregăti terenul cu sacrificiul unui telefon prealabil. Ce-i drept sună cam cinci zile la rând, pentru că acum îi răspundea un fel de robot care imitând vocea prietenei ei îi bâiguia ceva „pă bozgoreasca lor dă fomfi” cum bine spunea ea plină de nervi! Numai că, într-o dimineață, cam pe la ora cinci, la noi, să vezi noroc... Răspunde chiar prietena ei, ce-i drept cam încleiată la vorbă, dar cine
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
ar mai merge un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și această glumă fu savurată în solitudine de excelența sa. Nepotul Marinel părea cam dus pe gânduri și oarecum muncit de o criză hemoroidală. Abia dacă bâigui ceva când unchiul îi puse niște întrebări cam dificile referitoare la unele fonduri din care nu prea sifonase unde trebuie ci mai mult în buzunarul lui și era cam confuz în explicații. Dar, se vede treaba că ministrul făcea, așaa
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
de autoapărare menită să-i pună în alertă toate simțurile ce părea că o copleșesc”. (...) Familiaritatea lui îndrăzneață îi crea un disconfort vizibil Danei și, în clipa aceea, ar fi vrut să o ia la sănătoasa, să-l lase singur bâiguind planuri știute doar de el. Atracția însă, vizavi de acest bărbat fatal, era prea mare ca să poată da curs rațiunii. Inima ei îi poruncea altceva decât mintea”. Sala "Ateneu" a CCS din Galați Interesante sunt și stările sufletești prin care
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
pielea albă pe inelar...ce poate afirma despre tine, cavalere singuratic? Fănel și-a privit surprins mâna întinsă. Jenat peste măsură, a retras-o, a pus-o pe picior și, căutând buzunarul de la pantaloni ca pentru a o ascunde, a bâiguit încurcat: - Știi, cum să spun, am fost cândva... - Las-o baltă, te rog! Nu am nevoie de explicații ori justificări. Eram singură și te-am analizat puțin. Aveai nevoie să vorbești cu cineva, să te destăinui ori să ceri un
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
noapte... Căci atât mai avem di petrecut împreună. Ba, și mâine o bucățică de zi... Cam cât îi trebuie soarelui să se ridice de-un băț de prăjină... - Ce spui tu, Vasile?! D’apoi asta numai Domnul o știe... Tu bâigui, dragă frate, căci așa-i omu' la suferință. Și n-apucă soră-sa Ileana să-și termine vorba, că bătrânul i-o reteză, cu repezeala lui dinainte: - Să nu vă pună păcatu’ să vă-ndoiți di spusele mele și să
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
salutat ușor din cap, apoi am întins mâna după halbă. Mi-a prins mâna și aproape că mi-a strivit-o de masă. „Vierme, știi cu cine stai de vorbă?”, aproape că a strigat. „Nu, la ce te referi?”, am bâiguit, speriat de moarte. „Sunt fratele Deliei”, rosti, în timp ce îmi strângea tot mai tare mâna. „Dacă poliția nu te înfundă, să nu te bucuri prea tare, fiindcă vei avea de-a face cu mine!”, continuă, apoi sparse halba de colțul mesei
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]