1,399 matches
-
trecut plin de evenimente. Evenimente dorite și niciodată întîmplate. Dar pentru una ca ea era îndeajuns o asemenea stare, putea fi, și chiar era, o viață adevărată. S-a ridicat, după vechiul său obicei, îi plăcea să-i spună lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd", a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă ceea ce dorește. Un punct forte în acest plan îl constituia desigur legătura cu Leonard, care, mutat așa după cum dorise la București, putea afla, una-două, ce dorea și ce voia prințul în legătură cu Vladia. Nu avea altă adresă a lui Leonard Bîlbîie decît aceea, a firmei Mott. I-a scris de vreo trei ori și deși n-a primit nici un răspuns, n-a primit nici scrisorile îndărăt. Din cauza asta era destul de liniștit. Dacă avea încredere într-o instituție, atunci aceea era Poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Așa încît s-a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie și mai ales un an din viața lui, poate cel mai frumos, anul pe care l-a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricărei investigațiuni", după cum spunea domnul detectiv principal Mustăcioară la cursul anual de pregătire. Pentru a se afla în preajma lor trebuia să facă o nouă vizită, după cinci ani de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului. El era singurul care-l putea ajuta, pentru că era singurul care-l putea înțelege. Nu se putea adresa superiorilor din Comana ori, asta era și mai greu, prefecturii din Oraș pentru a cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, putea să nu-l recunoască, dar el era, chiar el, Leonard Bîlbîie. Părea că nu-l vede ori că nu-l bagă în seamă, avea privirea îndreptată către grupul lui Balbo, dar nu anume către el, ci mai spre margine, unde se formase un stol de ofițeri din aviație și de la Arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l va întîlni pe asul aviației italiene. "Ce mai faci, domnule Leonard?" Era, de fapt, adevărata surpriză a serii. Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător, deși era, nu însemna mare lucru pe lîngă faptul că Leonard Bîlbîie, comis-voiajorul firmei Mott, se afla în acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se execută un atac lateral de jos în sus, buzele pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță "vuuuu" și brusc se opri, privind amabil-cercetător către noii veniți. De fapt se uita doar la prințul Pangratty, care zîmbea ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
desfășoare, să devină din ce în ce mai entuziasmat de sine și să-l oblige să fie generos. Generos în fața celor ce l-au ascultat cu atîta admirație. Era o regulă, cine se crede puternic trebuie să fie generos pentru a fi puternic. Leonard Bîlbîie rămăsese lîngă el, rînjind cu gura pînă la urechile lui imposibile și părea că ascultă cu deosebit interes explicațiile lui Balbo. De astă dată vorbea cu lux de amănunte despre Richthofen. Era ceva ciudat, deși luptase împotriva nemților, Balbo n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele său, ca o umbră. N-ar fi dorit asta, prezența lui îl tulbura, așa cum te tulbură un lucru pierdut care îți iese în cale, pe neașteptate, într-un loc nou, în care n-ai mai fost niciodată. Chelneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două de trecut, avea convingerea că vinul conservă organismul, "e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu privirea grupul de tineri ofițeri care roiau în jurul lui Balbo. Era foarte greu să răspundă la o întrebare care avea în ea de la început sîmburele îndoielii. După ce a cumpănit pe dinlăuntru, l-a privit drept în ochi pe Leonard Bîlbîie. Știa că nu rezistă. Și, într-adevăr, n-a rezistat, Leonard și-a coborît pleoapele, roșind ușor. Oricîtă experiență ar fi avut, cu Pangratty nu-i mergea. Nu reușea să-și ascundă gîndul, nu reușea să pară indiferent, doar curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care sînt stăpîniți de un singur gînd în toate pe cîte le fac sfîrșesc într-un mod înălțător... Am spus, așa, înălțător, ca să evit un alt cuvînt, poate cel mai potrivit, dar, din păcate, de neînțeles pentru multă lume..." Leonard Bîlbîie s-a simțit fericit, fără voia sa prințul îi oferise o ieșire din situația sa destul de neplăcută. Nu-i este ușor unui agent secret să fie dominat, fie și numai emoțional. "Alt cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu mai fie ca el. E foarte fericit, domnule Leonard, e foarte fericit că ofițerii noștri se uită la el ca la un zeu care a coborît din nori și se arată binevoitor cu toată lumea. Nu-i așa că e splendid?!" Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-a aplecat și i-a spus aproape șuierat "tragic". Bîlbîie a făcut ochii mari, nu pricepea nimic, prințul l-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît de neașteptat și mai ales de nepotrivit era gestul prințului, s-a aplecat și i-a spus aproape șuierat "tragic". Bîlbîie a făcut ochii mari, nu pricepea nimic, prințul l-a prins de mînă, ca și cum ar fi vrut să-i încredințeze o taină extraordinară, "da, domnule, tragic. Acesta este cuvîntul. Italo Balbo va avea un destin tragic. Aidoma tuturor celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a prins de mînă, ca și cum ar fi vrut să-i încredințeze o taină extraordinară, "da, domnule, tragic. Acesta este cuvîntul. Italo Balbo va avea un destin tragic. Aidoma tuturor celor ce sînt stăpîniți de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]