1,419 matches
-
militară, pe care o declară neconstituțională, Bismarck îl dizolvă. Cu toate acestea, acest om care nu se teme câtuși de puțin să ia decizii energice este un prost orator. La tribună vorbește cu o voce blândă subțire, care surprinde, se bâlbâie pentru că citește prea repede frazele tranșante, pe care și le notase pe un bloc-notes. Rapiditatea cu care vorbește, debitul său oratoric este de 250,300 și chiar câteodată 350 de silabe pe minut, este atât de mare, încât stenograful nu
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Scott Peeples compară și el „Lada dreptunghiulară” cu acest gen de povestiri, dar notează că nu este totuși vorba de o povestire polițistă deoarece nu scoate în evidență personajul detectivului și metoda sa. El constată, de asemenea, că protagonistul „se bâlbâie” deoarece acesta din urmă permite opiniilor sale personale să afecteze dovezile fizice, conducându-l la concluzii eronate. În scrierea povestirii „Lada dreptunghiulară”, Poe a rememorat experiența sa din timpul șederii la Fort Moultrie, cu mulți ani înainte de îmbarcarea pe nava
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
Articolul UNIC Domnului colonel Bîlbîie Emil Răduț-Marian i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI - interimar - GEORGE-CRIN LAURENȚIU ANTONESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicată, contrasemnăm acest decret. PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA București, 23 august 2012
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244381_a_245710]
-
răspunse el. — Cât va dura? — S-ar putea s-o termin până diseară. — Mai repede nu poți? Ținta vie pe care o voi încerca așteaptă. Abia atunci își dădu seama fierarul că ținta era Tenzo. — Este... este nepotul dumneavoastră? se bâlbâi el. Koroku trecu peste remarcă. — Acum ești armurier. Fă bine și folosește-ți energia în a face o armă. Dacă o poți sfârși chiar și cu o zi mai devreme decât era plănuit, ar fi foarte bine. Tenzo e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dar, Tată... — Ce? Aș dori să spun ceva, cât timp e aici și Mama. — Vorbește. Am de făcut o cerere. Dacă Domnul Kinoshita dorește de soție o persoană nevrednică așa ca mine, vă rog să-i dați consimțământul. — C-c-ceee? se bâlbâi Mataemon. — Da. — Ți-ai pierdut mințile? — Nu se vorbește superficial despre un subiect atât de important. Mă jenez foarte tare să discut asemenea lucruri, chiar și cu părinții mei, dar e atât de important pentru noi toți, încât trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
transferă meritul unei persoane fără experiență, ca mine? Deși Ranmaru arăta ca un copil, se vedea clar că era bărbat. — Este adevărat, Mitsuhide? întrebă Nobunaga. Când Nobunaga îl privi drept în față, Mitsuhide nu-și mai putu păstra clamul. Se bâlbâi: — D-da... Nici el nu-și putea stăpâni resentimentele față de Ranmaru. Își rezervase intenționat opiniile și vorbise despre erudiția lui Ranmaru fiindcă știa despre afecțiunea lui Nobunaga pentru acel tânăr și, în taină, îi exprima propria lui bunăvoință față de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cum, e deja atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rușii la Berlin, au devenit pitice; în douăzeci și patru de ore, dacă Stalin s-ar decide, armata roșie ar fi la Paris. Cine i-ar putea împiedica? Europa e istovită, Anglia e și ea la pământ... Englezii și americanii s-au bâlbâit doi ani în nordul Africii ca să gonească de-acolo pe Rommel, care comanda un simplu corp de armată, ce-ar putea ei face în fața rușilor, cu o imensă experiență de război, cu o armată călită și perfect dotată? Să folosească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amândoi mulțumiți de ei înșiși, nu puteam să conciliez în mintea mea de adolescent urletele care se auzeau adesea din casa lor și pacea și tihnă în care îi găsisem... "Astăzi, spuse el visător, mi-am f... nevasta... Tu, se bâlbâi el, ai f... până acum?" Nevastă-sa râse și îi spuse să lase copilul în pace. "De ce, zise el nostalgic, ce, e rușine? "E adevărat, nene Acojocăriței (demult vroiam să știu ce e cu svonul ăsta), că la cutremur, când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la vorbe. Dacă ați fi mici sau așa mai la început, ași ști ce să vă spun. Dar tu zici că ai mai avut de-a face cu două fete, ea cu doi bărbați, nu știu ce să vă spun. Gringalet-ul îmi bâlbâi ceva negând energic cu degetul: "Să știi că nu sânt supărat! Așa m-a făcut mama, cam pricăjit." Cu un humor care mă surprinse. Și îmi șopti la ureche. "Și să știi că oamenii mici au... mari." Izbucni în râs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fruntea cu palma și se văită cu o compătimire copleșită: a! a! Ce om de valoare! Ce minte! Câte calități într-un singur om! Cum au putut bolșevicii să-l înjosească în felul ăsta!" Calistrat făcu "jjj. jjj! Batroane, se bâlbâi el, văd agum o băsărică de Joi-mari, gu miros de tămâie de la sărbătoarea morților cum se băinățează be capul tău înfumurat ca un bivol în eleșteu..." " Păi nu e așa, Calistrate!?" strigă Vintilă triumfător. "Alo, domnu Calistrat, susură Bacaloglu subliniindu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea tîrziu! O să-ți aduci aminte de dictonul latin vae victis. Dar aducerile-aminte n-or să mai conteze, nu te baza, domnul Calistrat, pe faptul că ai băut cu mine un pahar de vin la aceeași masă..." " Da, știu, se bâlbâi grasul rânjind, ești bapabil de orice ordinărie, dar eu sânt mai bapabil decât tine și o să ți-o iau înainte, jjj, jjj, și o să te fag să bați din bopită ga un gal răbgiugos înainte să fie belit și să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chestiaia în garaj! Și chestia aia s-a petrecut acum cincisprezece ani și ea te întreabă taman când o ții, ca o bleandă îndrăgostită, în brațe! Uiți ce i-ai spus atunci și te ia de proaspăt, începi să te bîlbîi! Da' ea n-a uitat și te surprinde când te-aștepți cel mai puțin. Femeia nu uită nimic, dom' profesor, ea doar se preface că uită, din veselă ce e, fie că ești acasă, fie că ești cu ea în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să-ți vorbească despre un lucru a cărui oroare el vrea, poate, s-o uite", confirmă Ion Micu. "Îmi cer scuze, se bâlbâi Clara (și roși la rândul ei), sânt o proastă, dar eu totdeauna am văzut în Victor un om puternic, care știe să-și apere ceea ce e mai de preț în el în fața torționarului...", "Epoca noastră, o întrerupse Ion Micu, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
geniu!) era cunoscută. Totuși din când în când ridica fruntea, se întrerupea din scris și întreba pe câte unul cu o curiozitate nesimulată: "Cum te împiedică să scrii?" îl simțise după felul cum vorbea că o să-l facă să se bâlbâie, și că acela va da un răspuns ridicul. Că, nu știu ce, tovarășul secretar general umblă cu lozinci... Lamentabil! Cu lozinci umblau toți, nici măcar nu-l ironiza, să-i reamintească necesitatea lozincilor pe care partidul le lansa pentru mobilizarea maselor. Ce era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
meu dacă mai am să-ți reproșez ceva... În clipa aceea, Calistrat puse mâna pe o felie groasă de pâine și i-o trimise lui Vintilă drept în obraz. "Poți să-i reproșezi orice, mârâi el, fără să se mai bâlbâie, cu condiția să-l dai afară pe filozof pe care nu l-a invitat nimeni." "Ba da, strigai, tu m-ai invitat, probabil cu intenția ca pe urmă să mă jignești." Și în clipa următoare strânsei paharul în mână foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
magazie?", a întrebat sarcastic procurorul. Avocatul, în loc să fi citat martorii, muncitorii care știau toți de felul cum se închisese fabrica și de existența acelei materii prime, care fusese folosită în continuare, fiindcă în realitate fabrica nu se închisese, s-a bâlbâit ca un idiot, dar cu o bâlbâială ticăloasă, intenționată, împiedicîndu-l pe tata să vorbească, luîndu-l prin surprindere. A venit pe urmă la noi transpirat, cu o stupidă satisfacție pe figură, că "domnule Culala, a ieșit bine, extraordinar de satisfăcător, dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi un milițian (un Javert derizoriu) îmi aduce și mie în instanță un Jean Valjean neînfometat, dar care n-a știut ce să-i spună când a fost întrebat de unde are pâinea pe care o ținea sub braț. S-a bîlbîit! Bineînțeles că l-am achitat fără măcar să doresc să aflu de unde luase pâinea. Nu puteai, i-am spus, să declari că ți-a dat-o un prieten la gară?" "Nu, fiindcă m-ar fi întrebat cum îl cheamă." " Pe dracu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te transforma, în final, în câmpie, relieful plat și uniform al liniei izoelectrice: Se instalează pierderea de sine. Umbră înghite pupila / măduva curge din oase în iarbă. Iarbă îți urlă pe limbă / într-o limbă necunoscută. Gură umflată cu păpădii / bâlbâie un testament planetar. / ... / O mană te adună, te ia și te duce / cealaltă execută cu mine baletul angoaselor zilnice. / În fâsâitul panourilor albastre sub mănușile de cauciuc ale șoaptei / sunt ultima cardiograma a iubirii" (Ultima cardiograma). Singura certitudine rămâne, prin
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
concretă, palpabilă pe scenă nu este, în acest context, doar un obiect în sine, un element de decor, ci materializează un sistem de gîndire, un mecanism care tarează, deformează percepțiile, vorbirea, personalitatea pînă la clișee de tot felul: Jonathan se bîlbîie, are tot felul de ticuri, gesturi repetitive, stîngăcii, ritmuri bizare. Orice evadare din acest sistem existențial absurd, impus de mamă, pare de-a dreptul o aventură. Într-o astfel de "ieșire", o întîlnește pe Rosalie (Dorina Chiriac), o fătucă vitală
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
Carl“, am zis în gând, abținându-mă cu greu să nu îl sugrum. - Sigur, Lynn, am zis, intră... M-a privit mirată. - Sau... adică stai, vin eu, chiar voiam să mă uit prin bucătărie ce e de mâncare, m-am bâlbâit eu. Vrei și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dansă toată seara cu ea și apoi îi povesti fâstâcit că părinții lui nu erau acasă și o întrebă dacă n-ar vrea să meargă la el. Voia, bineînțeles, chiar dacă el, deși cu doi ani mai mare decât ea, se bâlbâia la fiecare cuvânt pe care i-l adresa. Odată ajunși, se așeză pe o canapea, băiatul puse muzica, îi oferi o limonadă apoi se așeză lângă ea. O sărută umed și nepriceput - dar cum nici ea nu era o expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fi zis „Nu vrei să ne futem?“ și geniul nostru timid aproape că a scăpat paharul cu bere de ghimbir. Doar că Farkas are replică, Învățată probabil dintr-un manual de tip „ajută-te singur“. „La mine sau la tine?“, bîlbîie el, la care femeia Îi replică: „Ei, dacă e așa mare bătaie de cap, s-o lăsăm baltă!“ Chiar și Farkas rîde alături de toată lumea la această anecdotă spusă și răs-spusă. Chestia cea mai nostimă, spune Paulee serios, este că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
autorizație? De ce nu alegi, pur și simplu, ceva din acest meniu la care privești zi de zi, să decizi că ăla este adevărul și să te ții de el? De ce-ți pasă ce cred eu? Pentru că, pentru că... Wakefield se bîlbîie. Pentru că nu pot să mă hotărăsc. — Hei, să ai mai multă putere, mustăcește El Diablo. Cu ce crezi că mă aleg eu din toate astea? Mintea ta confuză este singura mea plăcere. Mă rog, una dintre ele..., se corectează singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram încântată până în măduva burgheză a oaselor mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]