4,354 matches
-
mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem încordat și tăios la care în biserici bântuite de dracul se încălzesc noaptea nebuni și copii veniți să străpungă pe corbi de var blindajul perfect al nesățioasei morți scriu un poem strâns și rece ca un pumn de oțel și fiindcă eu respir de acum pentru doi fiecare
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
culorilor din curcubeul împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi imagini și gânduri veneau spre mine rostogolindu-se. La urma urmei poate că timpul nici măcar nu exista. Numai anotimpurile ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în formă de spirală dublă, suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu avea nici un sens să mă grăbesc; totul era infinit, fără limite, în absența timpului. Totuși trebuia să mă grăbesc încet
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
cu entuziasm fenomenologia, aș fi numit acea comuniune în viziune cu magistrul meu de filosofia culturii, folosind cuvintele lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă a turbulențelor anunțând distrugerea sa. Îmi amintesc cuvintele rostite cu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
că suntem asemeni personajelor lui Edgar Allan Poe din nuvela Masca morții roșii. La fel ca în poveste, el ne strângea în jurul operei sale, după cum Prospero își adăpostise prietenii în minunatul său palat pentru a-i apăra de ciuma roșie bântuind orașul. Prospero este primul ucis de ciuma care pătrunde prin ușile ferecate. Tot astfel, V. Voiculescu ne izola înlăuntrul operei sale și evadam împreună din cotidian. Aveam impresia că scrie numai pentru noi. Refuzase să-și publice din opera sa
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
o operă unitară, profund originală, de labirintice investigații analitice, de natură a-l situa în primul rang al prozatorilor noștri moderni, cu egală audiență în primul deceniu al celui de al treilea mileniu. Acționând un unic erou, tânăr intelectual neliniștit, bântuit de chemări ale morții, mereu în căutarea acelui absolut pe care erosul nu-l oferă și, în consecință, profund răscolit, pe fondul unei necruțătoare lucidități ce-l pune și pe el în acuzație, Anton Holban structura un personaj de o
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
de exemplu, o declarație pe care am găsit-o pe un site specializat și pe care n-ar fi putut s-o compună niciodată un englez, un francez sau un neamț: “Te crezi frumoasă și drăguță, dar nu știi că bântui visele unui baiat mai rău ca o stafie, nu știi că dorul de tine i-a supt toată puterea mai rau ca 10 vampiri, nu știi că-i torturezi inima mai rău ca un călău”. Frumos, nu? Talentul cu balonul
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
seama că descoperisem chiar drumul despre care imi vorbise Criști, avertizându-mă că nu e marcat și că e foarte greu de găsit. Mica noastră expediție începuse să semene tot mai tare cu o călătorie inițiatica. Dacă la început am bântuit orbește și am ales calea cea mai grea, desi aveam oarecum la îndemână un traseu bătut de toată lumea, în a doua parte a zilei am străpuns puțin valul care ne orbise mai devreme și am găsit poteca salvatoare, mai putin
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
imposibile cu cea cu care nu putem fi niciodată în același timp și în același loc: propria moarte. Am să vă las să descoperiți singure răspunsurile convingătoare pe care bunul terapeut le oferă celei mai mari nelininiști care ne poate bântui vreodată și am să ilustrez unul dintre aceste răspunsuri, acela că fizicalitatea morții ne distruge, dar că ideea morții ne salvează, cu o amintire care mă face să prețuiesc și mai mult frumusețea crudă a fiecărui răsărit și a fiecărui
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
senzație de istorie care poate fi palpata, de clipă cotidiană înghețată acum mii de ani si păstrată aproape intactă până în zilele noastre. Nu cred în spirite, fantome și nici moroi, dar la Pompei și la Roșia Montană m-am simțit bântuit de sufletele celor au dat cândva viața acestor locuri. Câțiva au trăit în lux și decadenta, alții cu mai multă cumpătare și multi, foarte mulți, într-un chin groaznic și fără sfârșit, iar urmele tuturor au ajuns, neliniștitoare, până la noi
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, intuia inginerul, în acele clipe bătea numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine al sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai vroia să se lase
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
el, toți cei umiliți, persecutați, hăituiți, cu care se identifică cel puțin în forul lui interior, dacă nu în gura mare. Să fi fost această suferință sursa deprimării sale aproape constante, a oboselii de viață, spaimelor și neliniștilor care-l bîntuiau? Răspunsul este, cred, da, dar... Desigur că atmosfera din ,imensa uzină antisemită" care devenise statul român, nesiguranțele, amenințările, amărăciunile și privațiunile generate de catastrofa războiului, în care fiecare zi aducea noi măsuri opresive împotriva evreilor împreună cu perspectiva cît se poate
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
de la arabi, pe culmea celei mai înalte coline ocupate la vremea aceea, și era complet înconjurat de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în blănuri, lupi care bîntuiau orașul, completînd imaginea unei Lisabone mizerabile și pustii, cu ulițele băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat" cunoscut de el pînă atunci
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
petrecere la bloc. Cuvintele care o definesc cel mai bine sunt "bairam" și "paranghelie". Ele sună teribil de evocator și redeșteaptă în minte amintiri dureroase. Rănile săpate în carnea gândului de petrecerile la bloc sunt greu cicatrizabile. Povestea lor te bântuie săptămâni, luni sau chiar ani în șir. Memoria se zvârcolește spasmodic și se comportă aproape nedemn în fața presiunii. Nici un om așezat nu aude sintagma "petrecere la bloc" fără să simtă vârful unui stilet gâdilându-l amenințător între omoplați. Ținuta pentru
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
ele ori cu amîndouă. Dacă suavul poet a zis Doamne ferește, eu zic Slavă Domnului că nu noi - colegele sale cu care a străbătut țara lui Leopold Bloom - i-am inspirat fanteziile erotice din povestirea Irish cream, ci fantoma contesei ce bîntuia noaptea prin castelul în care a locuit. Pentru a nu exista nici un dubiu în acest sens, îl citez: , Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rînduri, în multe feluri și-n multe părți, pînă cînd contesa a miorlăit de
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
care le-au cunoscut au dispărut de mult". Intenția de a-l mistifica pe regizor asupra vechimii celor patru compuneri rezultă cu ușurință prin confruntarea versiunilor. în schița Zălog, de exemplu, despre personajul Ghiță Majuru din Sinaia aflăm că îl bîntuia, în cadrul obligațiilor de serviciu, ,teama de a șnuț ajunge tîrziu la gară (locuia cam în dreptul actualei halte I.C. Frimu), unde reprezenta, fără strălucire, forța publică la trecerea trenurilor de călători". în varianta încredințată regizorului, mențiunea din paranteză dispare, și odată cu
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
pasul făcut, gîndirea era dată în lături, în locul ei instalîndu-se dogma. Caracterul reductiv al marxismului încurajează lenea intelectuală; este sursa principală a succesului său. Totul se explică într-un singur mod, toate merg într-o singură direcție. Nu te mai bîntuie nici o migrenă, lucrurile sînt lămurite o dată pentru totdeauna. Munți de volume și tone de broșuri răspîndesc cu hărnicie crezul. Presa îl exaltă în editorialul zilnic. Agitația verbală îl injectează în auz. Icoanele celor patru dascăli îți mîngîie vederea la tot
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
cu capu' de podele acasă? Aș putea s-o mai dreg, da' n-am chef - ești o victimă colaterală. Te-am scos din necunoscut. (0*) Și te-am tras în țeapă. (!) * semnu' ptr mulțimea vidă De ce scriu ștrumfii Pentru că am bîntuit coridoarele Casei Scînteii cu o funie cenușie de nesperanță răsucită la gât Pentru că am disperat în fața bancomatelor Pentru că am auzit broaștele orașului în aurolaci și aurolacii în canale într-un musical-horror adevărat care crapă țeasta literaturii și face din tot
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
Costin, De neamul moldovenilor, îndrăznesc să folosesc sintagma , bazându-mă pe adevărul inconstestabil că există un astfel de neam. Deși nu m-am născut în Orașul cu salcâmi, cum a denumit Mihail Sebastian, Brăila, ci într-un sat din apropiere, bântuit de Ciulinii Bărăganului, pe care i-a nemurit Panait Istrati, mă consider integrat în această zonă umană, în mirajul portului de la Dunăre unde am urmat Liceul "Nicolae Bălcescu", de strălucit renume, și unde mi-am înfiripat primele visuri literare. Adevărul
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și el totdeauna un acut sentiment al fragilității lumii, versurile lui dintre Pașii profetului (1921) și Nebănuitele trepte (1943) excelând în exprimarea disperării ființei, care nu-și mai simte înrădăcinarea organică în lume. Bântuit de spaima existenței, poetul și omul Blaga vede erosul ca pe o exaltare vitalistă și, în plus, ca pe o salvare de îmbătrânire și moarte. "Și azi, dintr-odată, neașteptat, acest răsărit Ce cîntec nemăsurat Ca unui orb vindecat lumea
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
câteva versuri din poezia „Pentru moment”://câte o bătrână micșorată de ani/uitată pe o bancă de copila/ce s-a grăbit să-i ocupe locul de veci/mă întreabă dacă nu mi-e frică/ nu!/îi răspund/morții nu bântuie pe nimeni/ne facem singuri frică/până la urmă toți ajungem aici/tainele rămân însă taine/pentru moment//. Poeziile din acest capitol ne lasă să înțelegem că, pentru Dorina Stoica, trăirea în păcat este un fel de trăire în moarte, ori
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
morții sau durerea ta. -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc așa? Și totuși nu puteam să mă opun. Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
morții sau durerea ta.-Te doare, tată? -Mă doare, fata mea!Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune.E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc așa? Și totuși nu puteam să mă opun. Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
1864 din 07 februarie 2016. Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea Dar ai rămas în mintea mea, regină... Părea că viitorul e pe-aproape Și-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
ființă Nepieritor, destinu-mi ocrotește Să stăpânesc și vers și elocință Citește mai mult Spre viitorCând uragane mătură pustiulși cade noaptea peste infinitAscult cu detașare zurbagiulCe domină-n prezentul arvunitNemărginirea clipelor senineO savurez în liniștite nopțiDar deslușesc tăceri adulterineCând valul mării bântuie la porțiAtingerile stelei călătoareAu dispărut pe-un drum din ani luminăAm alungat tristețea și-ncordareaDar ai rămas în mintea mea, regină...Părea că viitorul e pe-aproapeși-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades pierdut pe ape, Nu mai visez la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]