794 matches
-
Datele privitoare la profilul dumneavoastră psihologic mi-au parvenit dintr-o sursă privată. Ghiciți care? - Intuiția mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem antrenamentul. Am avut o ridicare de sprânceană, neîncrezător. Centrul și prietenia rimau În mintea mea ca Bin Laden cu castraveți. - Dacă ați fi puțin mai relaxat și n-ați aștepta tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu tanti Mae. Iar oamenii au început să-i spună tatei că băiețelul lui era faimos. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am renunțat la plimbări. Cu toate că nu vorbea mai cu nimeni, tanti Mae știa tot ce se bârfea prin oraș și chiar putea să-i spună mamei lucruri de care ea habar n-avea. Cam pe-atunci, tata a hotărât că ar trebui să mă duc să mă joc cu alți băieți în loc de tanti Mae. Eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am confirmat nimic, dar nici nu am negat, atunci când m-a întrebat. Dar, să vezi, el are încredere în doamna Frank. Are bani investiți în galerie, iar ea îi este prietenă - dacă se poate spune așa ceva. Nu e genul să bârfească, doamna Frank nu e ca cealaltă de acolo. Oh, da, a crezut-o. îmi terminasem băutura. Paharul lui Walter era și el gol. I l-am umplut imediat și i l-am înmânat, ca și cum ar fi fost un medicament. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
imposibil să mai menținem conveniențele sociale. — Presupun că ați prefera să plec, i-am spus colonelului, ridicându-mă. Bănuiesc că ai auzit că ticălosul ăla a părăsit-o, izbucni el. Am șovăit puțin. Apoi am răspuns: — Știți și dumneavoastră cum bârfește lumea. Mi s-a spus vag că ceva nu e în regulă. — A fugit. A plecat la Paris cu o femeie. A lăsat-o pe Amy fără un sfanț. — Îmi pare teribil de rău, am spus, negăsind altceva de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și se tăia un porc pentru această ocazie. Atunci se duceau și mâncau până le venea rău și dansau și cântau imnuri religioase. Dar casa era departe de sat și tahitienii sunt leneși. Le place să călătorească, le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că războiul continua. Și făcuse deja atâtea cadavre că nu le mai știai numărul. Dar vestea morții tinerei învățătoare, și mai ales o moarte ca aceea, dădu o lovitură orașului. Străzile erau goale. Mahalagioaicele, țațele, bătrânele gaițe dispuse oricând să bârfească stăteau pe la casele lor. În localuri, bărbații beau fără să spună nimic. Nu se auzeau decât zgomotele paharelor, ale sticlelor, ale gâtlejurilor, ale litrilor băuți. Atât. Ca un fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
progres, dar n-ar fi dorit să-l reformeze... Se deosebea de tipul sănătos, care reprezenta În esență clasa de mijloc. Dădea impresia că nu transpiră niciodată. Unii nu se pot purta prietenește cu un șofer fără să se audă bârfiți după aceea. Dar dacă Humbert ar fi luat prânzul la Sherry’s cu un om de culoare, toată lumea ar fi socotit că era ceva firesc. Cu toate că nu-și cunoștea nici jumătate din colegii de an, nu era snob. Prietenii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre în închisoare. Pușcăriașii din celelalte celule începuseră să bârfească, zicând că e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și lor minunea. Dar Maica nu venea decât la cei doi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceea ce credea și știa el că trebuie să fie un actor. Își monta acasă decorul, mutând toate mobilele - ce-o fi fost pe biata nevastă-sa! -, repeta în draci de dimineață până seara. În plus, nu l-am auzit niciodată bârfind pe cineva, vorbind urât de cineva, iubea teatrul ca pe el însuși și ne vorbea cu glas cald și așezat, era teribil de prietenos și modest. L-am revăzut într-o zi, câțiva ani după ce am părăsit Naționalul, și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ceva vin într-o tăcere demnă, cu adevărat, de o ființă dragă. Nu știu dacă era sau nu mulțumit de condiția sa, nu cred că aspira să fie o vedetă, trăia cu bucurie în spațiul lui, nu l-am auzit bârfind sau spunând răutăți despre unii sau alții. Nenea Mircea Cojan și-a cheltuit energia pozitivă cu noi, colegii lui mai tineri, cu care a trăit pasiunile, durerile și aspirațiile, iar când venea vremea premierelor, când noi ne aflam în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat primul, Ovidiu Moldovan - Ovidel sau Ovidiumic, cum îi spuneam noi pentru a-l deosebi de Ovidiu Iuliu Moldovan -, a plecat și el, mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
demult “oamenii erau mai altruiști, mai comunicativi, mai prietenoși. Acum parcă nu mai au timp de nimic, nici de familie nici de prieteni. S-au stricat relațiile dintre oameni, s-au răcit. La serviciu se mânâncă unii pe alții, se bârfesc în loc să se susțină și să facă echipă”. Potrivit unui tratat de sociologie există un principiu de reciprocitate: dacă respecți vei primi respect. Da, posibil, dar numai de la cine este educat în acest sens și nu parvenit. Trebuie să recunoaștem că
DESPRE REALŢIILE SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364444_a_365773]
-
STĂNESCU, de Mihai Marin, publicat în Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015. Autor : CRISTIAN PETRU BĂLAN ( SUA) Cine l-a cunoscut pe poetul Nichita Stănescu va avea totdeauna multe de spus, dar cred că absolut nimic negativ, fiindcă nu bârfea, nu se certă cu nimeni, nu ocolea să declare frânc cunoscuților săi tot ceea ce avea pe inimă, tot ce simțea. Puteai să abordezi cu el orice subiect, fiindcă era un spirit umanist de mare clasa, dar cel mai mult îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
o neasemuita vorbire. Se vor usca lacrimile fetelor părăsite, iar ... Citește mai mult Autor : CRISTIAN PETRU BĂLAN ( SUA)Cine l-a cunoscut pe poetul Nichita Stănescu va avea totdeauna multe de spus, dar cred că absolut nimic negativ, fiindcă nu bârfea, nu se certă cu nimeni, nu ocolea să declare frânc cunoscuților săi tot ceea ce avea pe inimă, tot ce simțea. Puteai să abordezi cu el orice subiect, fiindcă era un spirit umanist de mare clasa, dar cel mai mult îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
zile și trei nopți ca în basme. O familie fericită! Prin mai, când porumbu’ era-n trei foi, Costică Pârvu pusese câteva femei la prășit. La muncă, să treacă timpul mai repede, se cântă, se spun bancuri, ghicitori sau se bârfește; o- bicei neaoș românesc. Pușulenta, bună de gură, o cunoaște toată comuna, tocmai își intra- se în rol. - Ce dracu vorbiți, fă, de mine? le întreabă Sofica peste gard. - Dar tu ce stai, fă, ca stafia și asculți? - Trecui Șasa
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
Mediul ne influențează... Rămâne să ne alegem mediul care vrem să ne influențeze. Ca să știi unde-i centrul, trebuie să cunoști extremele. Nu există a doua șansă ca să schimbi prima impresie (engleză). Egoistul e foarte generos în propuneri. Cine nu bârfește, nu trăiește! (Nae Cernaianu). Bârfesc, deci exist! Să ai dreptate e destul de riscant... Preferăm minciună frumos îmbrăcată adevărului gol goluț. Când ai uitat de bună creștere, nici nu mai știi că ea există. Un lucru bun costă. Unul mai puțin
ZICERI (53/54) MAJORITATEA & LASĂ-TE PĂCĂLIT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362468_a_363797]
-
ne alegem mediul care vrem să ne influențeze. Ca să știi unde-i centrul, trebuie să cunoști extremele. Nu există a doua șansă ca să schimbi prima impresie (engleză). Egoistul e foarte generos în propuneri. Cine nu bârfește, nu trăiește! (Nae Cernaianu). Bârfesc, deci exist! Să ai dreptate e destul de riscant... Preferăm minciună frumos îmbrăcată adevărului gol goluț. Când ai uitat de bună creștere, nici nu mai știi că ea există. Un lucru bun costă. Unul mai puțin bun costă și mai târziu
ZICERI (53/54) MAJORITATEA & LASĂ-TE PĂCĂLIT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362468_a_363797]
-
ani spre a câștiga o medalie... care li se atârnă de gât și apoi așteptarea următoarei medalii încă patru ani. În timp ce femeia, dacă ți s-a agățat de gât, o porți toată viața. - Nu sunt femeile chiar toate așa cum le bârfim noi bărbații că nu s-ar mai căsători nimeni. - A mea este pentru mine un înger spuse altul, îmi dă tot ce mi-am dorit în viață. - A mea nu este încă înger și îmi mănâncă zilele și pensia. - Și
O POVESTE CU TÂLC de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361098_a_362427]
-
zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-a măritat, pe cine l-a prins la vecina, cine a murit sau cine trage să moară, cine s-a încăierat cu trepădușii satului care strângeau cotele obligatorii sau pe cine a mai băgat la chiaburi
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt mâinile mele, pe care caut sa le înfrânez și să le pun la lucru; altcumva m-ar face să păcătuiesc. Viermele e limba mea, cu care mă lupt să nu bârfească pe alții. Ursul este inima mea cu care mă bat mereu, pentru a nu mă lăsa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grijă să nu slujească păcatului. Și aceste lucruri le fac zi de
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1022 din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului CARTUȘ PREA NE JELIM ȘI BÂRFIM CA NIȘTE CURVE Democrația nu se mai poate mima în România. Ori facem ce promitem că facem, ori dacă nu...ura și la gară. Chiar dacă părem a fi plini de șmecherie. Ca wc-ul de hârtie. Nu putem doar privi, fără
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]
-
în fața instanțelor de judecată a celor care se fac vinovați pentru distrugerea economiei naționale, trădare și genocid. Sunt traiectorii dorite, însă extrem de greu de atins și mai ales de rezolvat favorabil. Dar ceva trebuie făcut. Urgent. Prea ne jelim și bârfim ca niște curve. Pompiliu COMȘA, Reporter European 2012 Referință Bibliografică: Prea ne jelim si barfim ca niste curve / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1022, Anul III, 18 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Pompiliu Comsa : Toate
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]
-
le transcriu... - Nu trebuie. Îți dau culegerea și le rezolvi acasă. Așa ne rămâne timp mai mult să discutăm și noi, să vedem ce bârfe circulă prin școală, ce mai spun elevii despre profesori, chestii din astea. - Nu știu ce se mai bârfește. Nu prea mă bag în asemenea discuții..., mai ales în cele despre profesori. - Lasă, lasă, știu eu că o mai faceți când vă întâlniți în afara liceului. Condurache se îndreptă spre un bufet din lemn de mahon sculptat, o piesă de
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]