489 matches
-
încetișor din coadă: ai întârziat cam mult... Îi mângâie, gânditoare, capul ("este vorba aici și de tine") și trase în sfârșit adânc aer în plămâni. Soarta vrusese să-și aibă marea revelație a vieții, iubirea, într-o latrină urât mirositoare, bâzâită de muște. Când, în sfârșit, sosi și Grigore, războiul începuse în Balcani. Nu se mai punea problema să plece în Grecia, chiar admițând că bulgarii, cu care, de când recuperaseră sudul Dobrogei, eram la cuțite, ar fi permis trecerea prin teritoriul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182. Ca și în poezie, proza reliefează, în ipostază sublimată, libertatea absolută în care trăia copilul neurmărit de ochii nimănui, ceea ce îi dădea o profundă notă de liniște sufletească. Liber cu natura firii sale, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul și insula par a fi identice celor din codru: El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat al raiului.308 În această ipostază, Ieronim/Eminescu aduce aminte de copilul din poeziile tinereții, când dărâma căpițele cu fân ori se bătea cu broaștele, mărșăluind eroic prin insulă; la acea vârstă, insula era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru ea. în apartamentul în care își duceau toți trei traiul, nu venea nimeni în vizită, nu râdea nimeni, nu se vorbea tare. Clara petrecea mult timp în camera ei, cu privirile pe pereți sau pe geam. Auzea literalmente muștele bâzâind și le ur mărea gânditoare zborul neplăcut și bâzâit, întrebându-se cum poate o muscă să stea agățată vertical de un perete. Uite că poate! Nu cade. Cum poate un om să stea agățat vertical de o stâncă sau de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
buzele frumos arcuite. Văzu cu mirare cicatricea adâncă de pe obraz. Ochii lui Eduard aveau o expresie greu de definit, de o încrâncenare lăuntrică aproape insuportabil de sus ținut cu privirea. în tăcerea care se lăsase se auzea doar o muscă bâzâind prin toate cotloanele. Clara se întoarse spre Bobo și continuă, opintit: După cât de ceremonios vorbea mustăciosul ăla despre tine, presupun că ești faimos și că ai avut multe expoziții, ai călătorit prin străinătate... Cred că sunt toți mândri de tine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
proaspăt rase, inocente, radiind de acea sănătate extraordinară care-i caracteriza atât de bine pe americani. Dar fața tânărului american de pe chei fusese ciudat de solemnă, o separa de tovarășii lui misterul morții. — Brunetti, zise el, răspunzând la interfonul ce bâzâi. — Sunt foarte greu de găsit americanii ăștia, spuse operatorul. În carte de telefon a Vicenzei nu figurează baza americană sau NATO sau Statele Unite. Dar am găsit un număr pentru Poliția Militară. Așteptați un minut, domnule, și-o să vă fac legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de trei ori și, În acel moment, fu destul de convins că Însemna că nu existaseră urme de droguri de orice fel În sângele lui. Ar fi fost surprins dacă autopsia ar fi scos la iveală altceva. Soneria interfonului de la telefon bâzâi. Răspunse cu un „Da, domnule“ prompt. Patta nu se sinchisi să-l Întrebe de unde știa cine sună, semn sigur că apelul era important. — Aș vrea să discut cu tine, commissario. Folosirea gradului În locul numelui săi sublinia importanța apelului. Brunetti spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Închise cartea, Împăturind cu grijă lista Înăuntrul ei. Nu mai putea face nimic altceva până ce avea să discute cu tatăl băiatului, Însă tot ardea de dorința de-a merge acolo acum, oricât de zadarnică știa că este această dorință. Interfonul bâzâi. — Brunetti, zise el, ridicând receptorul. — Commissario, spuse vocea lui Patta, vreau să vii În biroul meu chiar acum. Preț de-o clipă trecătoare, Brunetti se Întrebă dacă Patta nu pusese să-i fie urmărit telefonul sau dacă nu se păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bine și noi am Îndeplinit planul. Dar dacé cineva mai are ceva pe-acasé, măi aduceți. Voi trebuie sé fiți că albinuțele. Știți cum umblé albinuțele? În cap la Șasa apéru dintr-o daté un cîmp mare cu flori prin care bîzÎie albinuțele și colecteazé polen. În mijlocul lanului era așternuté o péturé și pe péturé Șasa mînca harbuz. Florile erau Înalte și-i țineau lui Șasa de umbré ca niște copaci. - Așa cum umblé albinuțele prin flori și colecteazé miere pentru stupul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
aceasta se duce la fabricé și se topește și se transformé În hîrtie, iar pe urmé din hîrtie se fac caiete și manuale și nu mai trebuie sé se mai taie copacii. În cîmp nu mai era nimeni. Numai albinuțele bîzÎiau peste tot cu legéturi mici de gazete pe care le duceau În lébuțe, ligheane stricate și șuruburi Întinse pe o sîrmé. Soarele Încé nu résérise bine și de jos se vedea cerul albastru și cîte un nor alb, mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ajungea până la piept, măzarichea punea lațuri *** picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea acest rai al unei veri eterne. El s-apropie de lac și, trecîndu-l cu picioarele goale pe unde era vadul, veni în insulă. Albinele-l încunjurară jurară bâzâind pe noul, tânărul împărat al insulei, el s-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă, o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară {EminescuOpVII 165} bâzâind pe noul și tânărul împărat. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește utilajul bucătăriei. Cumpărase de la un magazin de echipamente pentru restaurante o mașină de cafea espresso. O instalase În bucătărie, unde domina chiuveta și fumega și bâzâia exploziv. Eu refuzam să beau cafea de la această mașină, pentru că era preparată cu apă clorinată de la robinet. Uriașa mașină comercială făcuse chiuveta inutilizabilă. Dar Ravelstein nu avea nevoie de chiuvete - cafeaua era importantă. El și Nikki dormeau pe așternuturi Pratesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cum gândeau pe atunci studenții și inimoșii brigadieri dintre care peste 80% au ajuns inginerii și specialiștii de mai târziu care au ridicat tot ce se muncesc de douăzeci de ani cei de la conducerea țării să dărâme. Iar mie îmi bâzâie prin cap versurile lui Eminescu: „De așa vremi se-nvredniciră, cronicarii și rapsozii / Veacul nostru îl umplură, saltimbancii și nerozii” ... Din 1968 A m tot spus că suntem atât de mioritici, încât toate celelalte popoare își pot face fără grijă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
părintelui, de bine, sănătate, bucurie, întreaga retorică a sfârșitului, Cât trebuie să-l fi durut pe Theo scrisoarea asta! O pun din nou în plic și-l strecor undeva la sfârșitul caietului meu, el tot nemișcat în fotoliu, o albină bâzâind în jurul lui, nu-i dă nici o atenție, Theo! dormi? Nu! mișcându-se imperceptibil, apoi sare brusc în picioare, Ar trebui să am pe undeva un caiet, poate chiar două, nu mai țin bine minte, un fel de jurnal când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dorm cu creionul în gură, fericit, fericit, Încep numărătoarea, Nu! Cinci! A, a, a, a, voi număra până la unu, Nu! Nu vreau să plec din brațele mamei, fericit, a, a, a, întoarce-te, te vei întoarce, ca o muscă uriașă bâzâie vocea lui peste chipul meu feircit, mama n-o vede s-o îndepărteze, ea mă leagănă, a, a, a, Cinci, mă scutur de vocea lui, dar vocea lui e vocea mamei, patru, trupul meu se desprinde din toropeala somnului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din mijlocul navei, umbrele neclare din jurul meu dau naștere aceleiași usturătoare întrebări, de ce? Și-o albină, bâzâindu-mi foarte aproape de ceafă, destramă brutal amintirea încărcată de neliniști tenebroase a acelei nopți de, știu că nu trebuie să dau cu mâna după ea astfel albina va percepe mișcarea mâinii mele și se va avânta cu acul amenințător spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în soare! veneam de la școală cu Theo, pe scurtătură, peste grădini și ieșeam direct la crucea din deal, Theo în urma mea, tăcem amândoi, e luna mai după lumina de afară, pomii toți în floare, un miros îmbătător prin aer, albinele bâzâind în căutarea, eu fericit de cei trei de zece pe care i-am primit astăzi, abia aștept să-i dau carnetul la semnat părintelui Ioan, Și ce notă ai luat astăzi, Daniel, mă va întreba părintele la masă, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea să ia capul lui Kizaemon. Acum alergă În direcția râului, unde nenumărate cadavre zăceau printre pietre și smocuri de iarbă - un țărm al morții. Acolo, printre alții, se afla un trup cu chipul Însângerat, ascuns sub părul Încâlcit. Muștele bâzâiau Într-un roi la picioarele lui Kyusaku. Tânărul se răsuci În loc, când păși pe piciorul mortului cu fața ascunsă de păr. Nu era nimic rău În asta, dar Îi dădea o senzație ciudată. Privi În jur bănuitor, și, În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau În timp ce mâncau; afară, infanteriștii se strecurau printre care trase de boi, răcnind Încoace și-ncolo. De-a lungul străzilor, muștele bâzâiau și roiau peste bălegarul cailor și al boilor. — Ți-ai revenit cu sănătatea? Îl Întrebă Mitsuharu pe Mitsuhide. — Precum vezi, zâmbi Mitsuhide. Era mult mai amabil decât fusese la Sakamoto, iar culoarea Îi revenise În obraji. Când plănuiești să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dar situația Îl neliniștea și pe Maeda Geni, așa că amândoi, i-am ascultat neobservați. Tăcând dintr-o dată, marele preot aruncă o privire, pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur că Hideyoshi Îl asculta. O insectă albastră bâzâia În colțul plasei, iar Hideyoshi stătea culcat, la fel ca Înainte, cu privirea spre tavan. — Continuați. — Nu știm În amănunt ce plănuiesc să facă, dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alergie (2); dulceață (2); insecte (2); înțepătoare (2); mare (2); matcă (2); mușcă (2); primăvară (2); regină (2); sănătate (2); țep (2); vietate (2); ace; admirație; ajutor; albine; alergic; alergii; aripă; aripi; fără aripi; aripioară; ascuțit; au; august; binefacere; bîz; bîzîie; bzz; copac; crocodil; culoare; deduce; dibăcie; doare; drăguț; dungată; dungi; fagure; floarea-soarelui; fluture; foșnet; frumusețe; fum; furnică; furnicuță; galben cu negru; galbenă; gălăgioasă; gingaș; gîndac; greier; grijulie; harnici; importanță; iute; împunge; întrecere; a înțepa; înțepat; înțepături; libertate; lucrătoare; mama; molcom
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare albastru/ peste o musculiță de alabastru/ bîzîind într-un ferometal./ Și erau și sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral/ încît orice bloc din Floreasca sau Colentina/ își avea deasupra lumina.” Un poem de Dimov, pur și simplu! Stilul descrierii e dimovian 100
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
explică și puținătatea atestărilor sale în textele scrise ale limbii vechi. Sufixele în discuție sînt folosite mai ales pentru a forma verbe de la interjecții și onomatopee (-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant că -ui a fost încadrat de E. Petrovici
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]