352 matches
-
și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam la inamicii mei, mă pierdeam cu firea și începeam să-i hăcuiesc. Izbeam pereții cu cuțitul, rerezînd picioarele acelea filiforme, care continuau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al Olimpismului românesc, alături de leapșa, țurcă, mijoarca și . . . BÂZZA. Poate chiar Miorița, deși nu se consemnează, o fi avut o variantă mai veche și încă nedescoperită, arhetipală a acestui joc pastoral preluat și de poparele vecine unde găsim forme ale bâzâitului nostru străvechi până în ziua de astăzi. Dar de aici și p-nă la machiavelicele manipulări de care se face vorbire,calea e lungă. Că s-a tras ? Da ! S-a tras cu sete, cu forță ancestrală, cu aceleași mâini care au
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a alunga emoțiile negative și gândurile negre și, nu în ultimul rând, pentru reglarea tensiunii arteriale. Cum să procedezi: încrucișează picioarele și astupă-ți urechile, apoi inspiră lent și profund. Expirând, întredeschide gura și încearcă să scoți un sunet asemănător bâzâitului unei albine. Prelungește expirația cât mai mult timp posibil și repetă exercițiul de cinci ori, neuitând să ții urechile astupate. 4 exerciții de respirație specializate, rapide și simple: 1. Exerciții de respirație pentru relaxarea corpului și a minții: așează-te
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se mai abțin Coloana Infinitului - undeva, alt greiere, numără stele cântec de demult la teatrul de vară - câțiva greieri grindină deasă - în ochii țăranilor negura vremii țânțari în noapte - doar luna-i liniștită de-atâta vreme ziua de-odihnă - un bâzâit de trântor dinspre bălării curcubeu în geam - fetița-și aranjează cariocile soarele verii - câteva musculițe pe-o portocală primul concediu - râul copilăriei cu două brațe nori de furtună - clopotul mănăstirii în renovare nisip fierbinte - tot mai mulți oameni negri în
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
Tăcerea iernii Cristina Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Mark? Vocea îl făcu să deschidă ochii, ca ochii din plastic tare ai păpușilor din copilăria ei. Nu mișca nimic, nici măcar pleoapele. Nimic până când gura lui începu să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E în regulă, sunt aici, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zece-douășpe zile înainte de accident, să zicem? Vreau să știu dacă tu consideri, ținând cont de datele cu care te-au căptușit ei despre tipul ăsta... dacă tu consideri că ar fi putut s-o facă... intenționat. Creierul ei scoase un bâzâit înăbușit. — Ce vrei să spui, Markie? Nu-mi zice așa. Știi ce te întreb. Oi fi încercat să-mi fac felu’? Stomacul i se strânse. Clătină din cap atât de tare încât părul îi biciui fața. El o privi atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta. E la fel de bine ca și cum ar fi pe bune. Există un animal perpendicular pe toate celelalte. Unul care zboară în unghi drept cu anotimpurile. Ajunge la punctul de control, trecând instinctiv de pază. Navighează bazându-se pe memoria mușchilor. Doar bâzâitul mesajelor automate de avertizare îl trezește: Pasagerii sunt rugați să nu lase bagajele nesupravegheate. E interzis prin lege... Aeroporturile sunt încărcate de război. În sala de așteptare din Lincoln, ecranele televizoarelor îl agresează. Programele de știri de douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acesta n-ar fi existat. Și chiar dacă ar fi fost vreo posibilitate ca Gosseyn să-l remarce pe bărbatul cel mărunțel, acesta dispăru, pentru că tocmai când rostea primele cuvinte din ceea ce ar fi constituit o nouă afirmație, se auzi un bâzâit. - Oh, doamne! exclamă femeia. A venit Breemeg după tine! - Nu-ți face probleme, spuse el, nu-i nimic. Promit să mă întorc peste câteva minute; dar mai întâi ar trebui să știu - ar trebui să aflăm - ce s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
suspiciunii. Dar trebuia să fie prudent. La nevoie putea să-i ofere Împărătesei informații secrete de natură mai generală despre Arsenale, pentru a-i gîdila pofta să afle mai mult și... În momentul acesta buzzer-ul de la ușă întrerupse cu bîzîitul lui conversația. Tresărind, Hedrock stinse aparatul și-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă nervilor și spaimei, își scoase cu gesturi măsurate acul de aur de la cravată si se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și potrivi mecanismul cutiei în așa fel încît să le dizolve pur și simplu în cazul cînd ar fi umblat altcineva la ea. Numai pistolul circular rămase în jurul degetului său cînd într-un tîrziu se duse calm să răspundă la bîzîitul insistent al soneriei. HEDROCK RECUNOSCU ÎN BĂRBATUL ÎNALT DE PE CORIDOR O ORDONANȚĂ A ÎMPĂRĂTESEI. INDIVIDUL ÎL SALUTĂ CA PE UN CUNOSCUT ȘI-I SPUSE: \ DOMNULE CĂPITAN, MAIESTATEA SA MI-A CERUT SĂ VĂ INFORMEZ CĂ SE SERVEȘTE PRÎNZUL ȘI VĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit, îmi vine să le strig guzganilor!) și întrucît, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tu? spunea el. Halfcentrul, el este acela care primește și trimite mingile. Jocul halfilor, ăsta e fotbalul. Rambert era de aceeași părere, deși jucase întotdeauna centru-înaintaș. Discuția a fost întreruptă numai de un post de radio care, după ce isprăvise de bâzâit în surdină niște melodii sentimentale, a anunțat că în ziua precedentă ciuma făcuse o sută treizeci și șapte de victime. Nimeni din asistență nu a reacționat. Omul cu cap de cal a dat din umeri și s-a ridicat. Raoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aici, zise Rambert. Dar pe măsură ce au trecut zilele, au început să vorbească din ce în ce mai puțin. Dacă ar fi să dăm crezare notelor sale, Tarrou îi înțelegea și îi vedea chiar de la început cum stăteau înghesuiți în corturile lor, ocupați să asculte bâzâitul muștelor sau să se scarpine, vărsându-și mânia sau mărturisindu-și spaima când găseau o ureche binevoitoare să-i asculte. Dar începând din momentul în care tabăra fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține urechi binevoitoare. Nu le mai rămânea așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la cineva, fie chiar și în cea mai rea dintre nenorociri. Căci a te gândi cu adevărat la cineva, înseamnă a te gândi la el minut cu minut, fără să fii abătut de nimic, nici de grijile gospodăriei, nici de bâzâitul unei muște, nici de mese, nici de o mâncărime. Dar există întotdeauna muște și mâncărimi. De aceea viața este greu de trăit. Și cei de aici o știu bine. Administratorul, care revenea spre ei, i-a spus că un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ridici la nivelul nenorocitei tale de reputații de cinci stele și să vii cu aceste soluții chiar acum. E clar, domnișoară Costello? Maggie voia să spună că nu își pierdea vremea, că legătura era reală, când fură întrerupți de un bâzâit care venea chiar de pe masă. Era BlackBerry-ul lui Miller, vibrațiile anunțând un mesaj nou. Poliția israeliană tocmai confirma numele bărbatului ucis noaptea trecută. — Pun pariu că era un negustor de antichități, nu-i așa, domnule Miller? Antichități? Vestigii arheologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trebuie doar să mă urmați și putem începe. Îi conduse într-o pivniță, o încăpere în formă de arcadă boltită. Pietrele erau mai reci și mai cenușii decât cele cu care se obișnuise Maggie în Ierusalim și se auzea un bâzâit de ventilatoare, prin care se încerca disiparea mirosului mucegaiului uscat, crescut în întuneric. —OK, suntem toți? Vocea i se izbea de pereți. —Bun. Ne aflăm în încăperea pe care exploratorul britanic Charles Warren a numit-o Staulul Măgarului. Asta probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat conferința. Sunt sigur că direcția sălii va fi încântată să constate că te-ai retras, mai ales dacă au avut ocazia să vadă afișul insipid care acum nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
omenesc. Voia să fugă de acolo, să se îndepărteze cât mai mult cu putință de zgomotul acela și, totuși, noutatea înfricoșătoare a acestuia îl țintuia pe loc. Apoi se opri. Nu se auzea decât liniștea acum sau, mai degrabă, un bâzâit nesuferit de gol. Tolkachenko bătu cu degetele ezitant în ușă. Când nu primi niciun răspuns, strigă: ă Hei, tu! Constantin Chirilovici. Ce pui la cale? Tolkachenko auzi pași în urma sa, venind de la etajul superior. Se întoarse și clipi în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era destul că pășea cu hotărâre spre tribunalul unde i se va citi sentința. Luă telefonul pe care fiica lui îl lăsase pe masă, Cipriano Algor, la telefon, telefonista spuse, Foarte bine, vă fac legătura, se lăsă o tăcere, un bâzâit subțire, și vocea șefului departamentului de achiziții, sonoră, plină, răsună în receptor, Bună seara, domnule Cipriano Algor, Bună seara, domnule, Presupun că știți de ce va telefonez astăzi, Da, domnule, continuați, vă rog, Am în față rezultatele și concluziile sondajului privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit, îmi vine să le strig guzganilor!) și întrucât, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prea grozavă, continuă Wakefield, Îi tot dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-e prea lesne, bîntuind pămîntul, tot timpul În misiune - telefonul lui Wakefield vibrează din nou, iar bîzÎitul răsună În Încăperea tăcută. — Închide blestemăția aia. Zgomotul mă scoate din minți, mormăie Diavolul, Înghițind dintr-o sorbire ce-i mai rămăsese din whiskey. — Tu ești ăla cu puteri supranaturale, tu să-l Închizi, explodează Wakefield, uitînd de bunele maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]