355 matches
-
pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o parte a băii și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna să tacă. „Pune curul la treabă!“ Îl auziră pe om - era o expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gît. Mickey Îi susținu capul astfel Încît să poată tuși. Kay Își imagină cum i se redeschid tăieturile În timp ce se cutremura și se smucea, sau cum sticla din el se Înfigea și mai adînc... Pe deasupra mai era conștientă și de bîzÎitul avioanelor care treceau monoton pe deasupra capetelor lor. La un moment dat, se auzi zgomotul unui acoperiș care se prăbușea, alunecînd și despicîndu-se, Într-o stradă Învecinată. Lucră mai repede. — OK, Patridge? strigă ea după ce legă bandajul și apoi Îl rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de kilometri pe oră cînd transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor Încă puternice, dar și zgomotul motorului, și nu putea să-și dea seama dacă În acel moment se Îndrepta spre locul cel mai periculos sau Îl depășise. În partea din spate a cabinei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau. Ea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asprime. Crezi... Vai! Se simțea dezgustat. Pentru că nici măcar În acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa, vreți? Așa ca acum. Fumară În tăcere, și Helen păru că ațipește pe dată: țigara se consuma uitată În mîna ei, iar Kay i-o luă blînd dintre degete și fumă jumătatea rămasă. Demolarea continua. Din cînd În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
imagineze planetele smucindu-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor ca pe ceva eteric, abia simțit. Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau țipetele enervante, aspre, ale papagalilor, care se certau prin copaci. Nimic altceva. Nimic uman. Curând, apăru o servitoare aducând o lampă cu gaz, pe care o puse pe masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își schimbase așternutul, îl apucase o frenezie a curățeniei, iar mașina se umplea în fiecare zi, este ca și când am avea un bebeluș în casă, iar eu spăl fericită, nu este nici un sunet pe lumea aceasta mai încurajator pentru mine decât bâzâitul mașinii de spălat rufe, rugăciune a curățeniei și purității, o chintesență a bunelor intenții. Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism pe care îl numim casă, cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe Ripley, nici Ripley pe ea. Femeia arătă spre telecomanda de pe peretele opus― Atenție la ochi! Ripley închise pe jumătate pleoapele, pentru a se proteja de lumina orbitoare la care se aștepta să se reverse, după spusele meditehnicienei. Se auzi bâzâitul unui motor și ecranul mural urcă în plafon. Încăperea fu inundată de o lumină crudă. Deși filtrată, puse la grea încercare sistemul nervos epuizat al lui Ripley. Imensitatea neantului se întindea dincolo de geam, iar o parte a modulelor de locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
convinse că încărcătoarea era un pic diferită de cele pe care le condusese la Portside, pe Pământ. Era desigur un model mai nou. Mișcă niște întrerupătoare și motoarele gemură: un sunet grav ieși din burta mașinii, transformându-se într-un bâzâit regulat. Își vârî mâinile și picioarele în mănușile și încălțările care transmiteau mișcările membrelor ei încărcătoarei. Precum un dinozaur înghețat care se trezea la viață, monstrul de oțel se ridică pe picioarele de titan, mârâi și înaintă cu un mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la viață, monstrul de oțel se ridică pe picioarele de titan, mârâi și înaintă cu un mers greoi spre marfă. Clești enormi se întinseră și intrară în cavitățile inferioare ale containerului cel mai apropiat. Ripley vorbi, tare pentru a acoperi bâzâitul motorului: ― Unde-l pun? Hicks aruncă o privire sergentului și ridică o sprânceană pentru a-și exprima admirația. Pregătirile personale s-au desfășurat la fel de rapid ca și încărcarea navetei, dar infanteriștii au fost și mai grijulii. Își puteau permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce era dincolo de ferestrele cu geam triplu fusese înghițit de valuri. Înăuntrul tunelului care lega între ele clădirile coloniei și stația de epurare a atmosferei, cei doi roboți-santinelă stăteau de pază, nemișcați și vigilenți. Liniștea nu era tulburată decât de bâzâitul ușor al detectoarelor de mișcare. C-ul scruta culoarul pustiu, iar lumina-martor de funcționare pâlpâia necurmat. Ceața pătrunse printr-o gaură din plafon, umplând, învolburată, pasajul. În contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bare de cromită și un laser, nu un aparat de sudură cu gaz. ― Și de încă o oră, adăugă Hudson. Cum de nu regreți că nu ai două rachete antipersonale Katiușa șase? O chestie de-asta îți curăță tot tunelul. Bâzâitul interfonului îi surprinse. Hicks stabili imediat legătura. ― Aici Bishop. Am auzit detunăturile. Care este situația? ― Cât puteam spera de bună. Santinelele A și B au rămas fără muniții, dar trebuie să-i fi rărit destul. ― Cu atât mai bine, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă măcar. Stăteau lipite una de alta ciulind urechile și scrutând tenebrele. Pândeau foșnete, mici forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu să o depărteze de perete. Picioarele patului scrijeliră solul, iar scrâșnetul metalic îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
strice... (Se holba la defilarea cifrelor.) Șase metri. Cinci. Cum... Privirea lui se întâlni cu cea a lui Ripley, iar atunci pricepură amândoi. Își dădură capul pe spate și-și ridicară detectoarele în aceeași direcție. Cele două aparate scoaseră un bâzâit asurzitor. Hicks se cățără pe o etajeră. După ce-și puse pe umăr pușca luă aruncătorul de flăcări într-o mână, iar cu cealaltă ridică o dală din plafonul suspendat. Raza lămpii îi dezvălui o scenă pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cap. E OK, mulțumesc. Am să mă văd cu un prieten la un pahar, probabil că asta e exact ce am nevoie. —Bine, dacă ești sigură... Mergeam pe lângă clădire înspre parcare. Pereții din jurul nostru începură să piardă din înălțime; auzeam bâzâitul panoului electric ce alimenta computerele, luminile, aerul condiționat... Din unghiul ăsta, cu zgomotul de mașinărie industrială pierzându-se în depărtare, Mowbray Steiner semăna cu o fabrică, ceea ce și era într-un fel. Parcarea, în spatele clădirii, era aproape la fel de luminată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar praf În ochi ca adineauri? După cum susținea directorul, atît tînăra speranță, cît și EL erau niște țipi deosebiți... După trecerea trenului Îmi persistă În urechi un bîzÎit ca de insecte. — Apăsătoare vreme, nu? La vorbele acestea, genuchii i se destinseră, ca un film care Începe să se deruleze. Se Întoarse spre mine. CÎnd mi-am scuturat scrumul pe fereastră, și-a scos și el o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lungi... trezire artificială scurtă... Am Întors imediat mașina și am luat-o Înapoi spre oraș. Nu știu pentru ce motiv, dar nu mai eram la fel de bine dispus ca pînă acum. Oare pentru că mă depășise o mașină sport roșie, lăsîndu-mi un bîzÎit ușor În urechi ? Nu, mai degrabă pentru că eram conștient de faptul că mă Întorceam, de inutilitatea Întoarcerii mele. Mă dezumflasem ca o minge din cauciuc din care ai scos aerul. Poate și pentru că acum goneam cu soarele În spate... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta e, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și am făcut ceai. Așteptând să se încălzească baia, am stat față-n față, la masă, și ne-am băut ceaiul. Midori mă privea lung de tot, cu bărbia în mână. Nu se auzea nimic altceva decât ticăitul ceasului și bâzâitul termostatului frigiderului. Se apropia miezul nopții. — Watanabe, te-am studiat cu atenție. Ai un chip foarte interesant. — Crezi? am zis, oarecum jignit. — Eu nu umblu decât după fețe frumoase, spuse ea. Și a ta... ei bine, cu cât mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Puteam măcar să termin ceea ce Dora Începuse - să-mi folosesc imaginația nu pentru a-mi proteja propriile dorințe și capricii, ci pentru a-i ajuta pe cei care nu au cum să se ajute singuri. Dar cum? Timpul trecea În timp ce ascultam bâzâitul liniștit al nopții de vară. Iar când lumina s-a colorat Într-un gri rozaliu și păsările au Început să se agite, am inventat un plan. Capitolul douăzeci Când am deschis ochii din nou, camera strălucea În lumina soarelui. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de câțiva ani. Se simțeau cu toții foarte obosiți. Fu o adevărată ușurare când Beth găsi un buton și spuse: — Mă Întreb pentru ce.... — Beth! strigă Barnes. Și culoarul Începu să se miște: pista de cauciuc se deplasă Înainte cu un bâzâit ușor. — Beth, aș vrea să Încetezi să mai apeși pe fiecare blestemat de buton care-ți iese În cale! Dar nimeni nu mai obiectă. Purtați de culoarul mobil, străbătură mai ușor zeci de nișe identice. În sfârșit, ajunseră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]