434 matches
-
poezia. Chiar, că tot vorbisem de soluții, poezia poate învinge bășcălia? Da, ar fi minunat. Pentru asta ar trebui ca această victorie să aibă loc în lumea literară mai întâi. Mi-aș dori-o din toată inima! Poezia poate învinge bășcălia! Oricum, revenind, lumea simte aceste pericole. Și se iau măsuri! Se organizează, bunăoară, festivaluri de poezie în care poezia nu este lăsată singură, în care se creează un cadru de atragere. Un exemplu: există la Barcelona un tip de spectacole
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
junimiste 42 "Tot timpul m-am simțit un intelectual român" 42 "În politică am intrat dintr-o joacă" 59 " Suntem o națiune care explodează greu" 74 "Istoria reclamă bun simț" 85 "Ion Creangă este un post-modern" 112 "Poezia poate învinge bășcălia" 127 "Argoul înseamnă poezie!" 146 "A venit timpul revalorizării istoriei literare" 156 "Casa cu ferestre luminate" 173 O casă și un spirit al ei 173 O "biografie" 177 Expoziția permanentă 182 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
spațiu, alteori, negativ, ca un țap ispășitor vinovat de toate neputințele noastre (dar și această blamare de sine este atenuată de tonalitatea un pic zeflemisitoare, un pic tandră, iar la nivelul culturii populare, ceva între sentimentalismul dulceag al manelelor și bășcălia tupeistă a postmodernismului de sorginte românească). Cred că nu se poate vorbi despre o preluare (inconștientă sau voită) a stereotipurilor balcanice din discursul românesc în cel apusean, ținând cont, de pildă, de faptul că britanicii nu erau deloc interesați și
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
1940-1960 / 17 Virgil Nemoianu elemente de portret (17); lumea românească în anii '40-'60 (18); familia și lecturile (18-20); Facultatea de Filologie a Universității din București, Engleză, 1956 (20); literatura "obsedantului deceniu" și "realismul socialist" (21-22); veselie în anii '50, bășcălie, petreceri (22); formele alternative de socializare și memoria lor (23); adaptarea categoriilor persecutate (23-24); memorialistica românească după '89 (24); tranziția din jurul anului 1958 (25); Cercul literar (25-26); rebeliunea de la mijlocul anilor '60 (26); "liberalizare", închidere, plecări de intelectuali (26-27); cei
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fictiv, nu doar ficțional. V. N.: Trebuie să mai adaug ceva ce lipsește în ambele categorii pe care le-ai evocat. Și anume, că în anii '50 exista totuși o dimensiune a veseliei, cel puțin la oamenii tineri. Exista o bășcălie, era mulțimea aia de bancuri compensatorii care era explozivă aproape, te copleșea, acționa adversarial. Apoi era muzica ușoară care pătrundea, nu știu cum, pe ce canale subterane, de la jazz până la orice tip de muzică ușoară apuseană, apoi diferite ecouri ale modelor, ale
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
agitatorii, ideologii. Meritul e descurajat de o găunoasă retorică egalitaristă, când nu e pur și simplu amendat ca o subversiune. Câștigul e minim, piața - anemică. „A avea“ își pierde prestigiul și prețul. Răspunderile se anonimizează, lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică. „Calitatea“ devine o deșertăciune. Tradițiile de tot soiul sunt culpabilizate ca niște poveri fără sens. Succesul se plătește cu acomodă ri degradante sau capătă un luciu suspect, de clandestinitate. Sunt încurajate eschiva morală, obediența, minciuna. Decenii întregi se trăiește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe ceilalți și lăsându-ne acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când, să faci celor din jur cadoul disponibilității tale, să cauți „orchestrația“, „locul comun“ salvator, etosul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
frază, că Hobbes e inconturnabil, dar Scripturile sunt o farsă. 2. Nu șade bine să gândești discriminatoriu și nedemocratic, condamnând la deriziune credința unei majorități. Nu se cuvine să faci turnee în lumea arabă cu parodii la Coran, să faci bășcălie de Vishnu sau de Buddha în India, să batjocorești pe Moise în mediul iudaic, și nici măcar să pretinzi că toate tragediile grecești sunt, de fapt, scrise de unul și același asasin care a decis să păcălească lumea. Nu că nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
are registre variabile, discreții, modulații, nuanțe. Totul se rostește în același plan, unul al percuției nemiloase. Nu se spune decât ceea ce se poate striga. Râsul a fost înlocuit de sughițul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul psihotic al unora din compatrioții noștri că sunt singuri în oraș
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tupeul. Pledăm, în acest caz, pentru delegitimarea spiritului critic? Nu. Sugerăm doar dublarea autorității lui prin politețe și respect față de aproape, dublarea inteligenței prin bună tate, și dublarea libertății prin virtutea discernământului. Altfel ne vom sufoca în îndârjire, scrâșnirea dinților, bășcălie malignă, țâfnă și arțag. Și vom ieși din tranziție desfigurați, ca după un caft de cartier. Pentru o politică mai feminină Sunt o fire conservatoare. Nu-mi plac ideologiile de ultimă oră, activiștii modelor corecte politic, fundamentalismul ateu și feminismul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prea triști, nici prea veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea, unor afecte și situații ireconciliabile: dramă și bășcălie, râs și plâns, veselie și tristețe, vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre glumițe, replici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
subterane, șantajele, traseismul. Rezultatul e o națiune în derivă, năucită de promisiuni niciodată împlinite, de un război de interese fără nici o legătură cu interesele ei reale. Totul se reduce la o interminabilă vorbărie, la isterii de gașcă, la caft și bășcălie. Imaginea noastră externă nu poate fi, pe acest fundal, onorabilă. O țară în care prim-ministrul și președintele, ca și respectivii lor susținători, își consumă o bună bucată de timp îmbrân cin du-se reciproc nu e de luat în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gata de o tacla sinceră, în jurul mesei din bucătărie. În sfera „informalului“ intră, obligatoriu, stilul haios (engl. „funny“). Vorbitorul are o bună dispoziție indemo labilă. Totul e OK, nu trebuie să ne facem probleme, nu trebuie să devenim patetici. Mica bășcălie, glumița „de gașcă“, volubilitatea zglobie sunt de rigoare. Titlul conferinței, sau al comunicării, trebuie să conțină o poantă, un ce provocator, un șiretlic vesel. Nici o expunere fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dezvăluite patru ani mai târziu, când va fi lansată cooperativizarea agriculturii (1949-1962). Regimul comunist, fie și incipient, și camuflat, a creat în țară o stare de indispoziție tensionată. Defularea opiniei publice s-a făcut în spiritul firii românești: «luarea în bășcălie», adică «bancurile».” În plan politic comuniștii au adoptat legi care să le servească interesele. Astfel, „la 25 februarie 1948, Adunarea Deputaților, aleasă la 19 noiembrie 1946, s-a autodizolvat, în vederea organizării de noi alegeri, pentru Marea Adunare Națională, cu caracter
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu schepsis. Fii atent! De vorbă cu cutare la el acasă. Te-ai prins? Le arăți la cititori și casa lu' aia sau a lu' ăla. Românii-s morți să se uite peste gard și să comenteze după, să facă bășcălie la greu ori să se înverzească de oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de ceasu' morții să-și arate vilocu', apartamentu' de lux, 'ște treburi. Parcă-i și aud: Am colaborat minunat cu arhitectu' meu, cu dizainăru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat într-o bășcălie grobiană de domnul director Ciucurel. "Luat în bășcălie" e un eufemism pentru mai cinstitul "umilit". Evident, nu eram singurul. Venise clipa răzbunării, cum ar spune un romancier slab. (E clar că eu n-o s-o spun. Ah! Numai de n-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat într-o bășcălie grobiană de domnul director Ciucurel. "Luat în bășcălie" e un eufemism pentru mai cinstitul "umilit". Evident, nu eram singurul. Venise clipa răzbunării, cum ar spune un romancier slab. (E clar că eu n-o s-o spun. Ah! Numai de n-aș uita, dacă tot o fi s-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ă Sunt anumite lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place să le las în seama altora. Porfiri își manifestă înțelegerea și încercă să se revanșeze pentru bășcălia sa blândă clipind des. Anna Alexandrovna păru uimită. ă Vrem să vorbim cu toți din casă, spuse el, pe un ton mai serios. Unul dintre ofițerii mei se va întoarce după masă pentru a lua declarații. ă Dar Osip Maximovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tocșourile cu șeful statului. Marfă! Dar n-a fost, nu este și nu va fi rivuluție, ci doar carnaval. Trebuie să recunoaștem onest, revoluțiile ies prost la români. La circ ne pricepem însă cel mai bine. Suntem "nemții" derizoriului, ai bășcăliei, marii maeștri ai tocatului de frunză la câini. Ce înălțător! Eroul neamului trebuia să apară în fața poporului cu demisia în dinți și cu paloșul dreptății în mâini. În loc de asta, se dă jos din limuzină, se urcă patetic pe lada de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
risipesc o tensiune și evită un conflict. Un gînditor jovial e o raritate patologică, căci elementul care dictează dispoziția filosofilor e de ordin irațional și sumbru. În schimb, în cartea lui Thomas Cathcart și Daniel Klein, înfiorarea e lipsă, iar bășcălia ea la ea acasă. Cu trei bancuri pe seama lui Kant și două aluzii malițioase la gîndirea lui Nietzsche nu poți spera să scrii o carte de substanță ideatică. În schimb, poți spera să scoți o antologie cu care să înseninezi
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Lia Mora, București, 2001; Poetica femeilor, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Horia Gârbea, Doi ochi albaștri, LCF, 1996, 32; Constantin Dram, Proza scurtă de la Tulcea la Galați, CL, 1996, 9; Emil Mladin, Siliștea-Gumești fără Moromete, L, 1996, 39; Carmen Neamțu, Distileriile bășcăliei, CNT, 1996, 51-52; Rodica Draghincescu, Traiectorii intestinale. Comunismul și bestialitatea, CL, 1997, 4; Alexandru Șipa, Bolnav de blues, „Actualitatea muzicală”, 1997, 11; Eugen Curta, O carte rară, VTRA, 1998, 7; Noemi Kosma, Bluesul A.K.A., mod de a trăi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
care "în partea lui oficială, nu putea fi decât mincinos". Autorul, simultan cu recunoașterea propriei boli a acrobației, nu se sfiește să-și extindă acuzațiile în planul mentalităților naționale. De la complexul tipic "capul plecat, sabia nu-l taie", până la "filosofia bășcăliei", tot acest specific național atestă lipsa unui mit românesc al iubirii, a conștiinței tragice, lipsa harului pentru asceză sau sfințenie: "e semnificativ că l-am canonizat pe Ștefan cel Mare care a umplut Moldova cu ibovnice". Românii, drogați de pulberea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
emoție și milă", într-unele dintre aceste tablete o adevărată, adâncă disperare iese la suprafață și formează câte o insulă neagră și stearpă. Un acut sentiment de zădărnicie îl copleșește pe gazetar la întâlnirea cu ,românul sărac, dar cinstit", cu bășcălia atotputernică sau cu instinctul civic tot mai decalcifiat. Nici moartea nu este, pe malurile Dâmboviței, luată în serios: , Atentatul de la Madrid reprezintă un prim asasinat în masă dirijiat în mod deliberat asupra amărâților. (...) E de presupus că următoarele lovituri ale
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]