262 matches
-
se Încadrează În greutatea admisă. Grasist? Poți să-ți pui la bătaie curulețu tău cel dulce că sunt. Simt un damf dinspre cantină. Fac cercetări și e o plăcintă cu pește care pare interesantă. — Ce faci, Ina? o Întreb pe băbuța din spatele tejghelei. — Cam devreme azi Bruce, zice ea. — Mă tentează plăcinta cu pește. — Cu chipși? — Spledid Ina, și mai bagă și niște fasole, Îi spun eu, admirând mormanul ăla imens, superb și sleit de terci puturos. Nici plăcinta cu pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu care reușise să taie felii absolut egale în condițiile din acel compartiment supraaglomerat. A dat copiilor, inclusiv Minodorei, bucățile mari și adulților, inclusiv mie, feliile mai subțiri. Firimiturile rămase în batistă le-a scuturat cu grijă în mâna Ulitiei, băbuța lui. Teodora se oprește din povestit. În gândul ei se perindă ca niște umbre membrii familiei Cozmei, deportată în Siberia pentru că refuzaseră să intre în colhoz sau poate și pentru că alții jinduiau la gospodăriile lor. Îi vede cu ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stătea la coadă ca să dea anunțuri pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și Keith, redactorul sportiv, care se plânse că băbuțele de la coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face Ralph. — E în bucătărie, anunță Ben, pregătește ceaiul. — Pentru Dumnezeu, ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li-i
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
văzut ce față are? Barza, bradul, biciul, banul, Brâul, corbul, bărbi cărunte, Buburuza și borcanul Au pe ,,b’’ exact în frunte. Bubuie bezmetic toba Sau bocancul ritmul bate; B’’, isteț, își poartă roba, Că le știe el pe toate! O băbuță, bâlbâită, Sare și bolborosește, De-oboseală biruită, Că pe ,,b’’ ea nu-l iubește. Câți de ,,b’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Coco-ți dă acum din coș Un covrig
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
și dup-aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele răpitorului. Domnul Popa simțea el că ăsta cam face mișto, dar era prea important să rezolve problema. Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de plastic, se uită cu respect la el. Cu yo-yo-ul în mână, de un roșu frumos în mănușile galbene, domnul Popa fu purtat pe la toate birourile. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e că mi-am scos fierea. De obicei, după o expediție ca asta făceam crize. Mi se urca greața până la firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând țelină, morcovi și păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase și ele. Big-ul s-a umplut de 100 de magazine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
roșii, a vreji de fasole, a vița care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa sătesc, un tembel gângav, băgase spaima în toate băbuțele: - Doamne, apără poporul tău, hăl mai păcătos din lume și nu lăsa să cadă soarele pe el și să ne ardă pe toți în focul Apocalipsei! Tata și cu mine râdeam și o luam de la capăt. Invitam băbuțele la Coca-Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în toate băbuțele: - Doamne, apără poporul tău, hăl mai păcătos din lume și nu lăsa să cadă soarele pe el și să ne ardă pe toți în focul Apocalipsei! Tata și cu mine râdeam și o luam de la capăt. Invitam băbuțele la Coca-Cola de seară (că de-aia și veneau, fiindcă puteau să beie beuturi de-ali domnești) și iar ne apucam cu lumânarea, paharul și o cană să le explicăm de ce nu se mai vede soarele. El se pregătea de eclipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa, doar ți-am spus. Mai bine cântăm noi doina aceea care zici că te rupe și după aia te lipește la loc... și domnișorul Anatol ar privi lung băbuța Jeny, să nu-i uite ochii negri, mult ieșiți din orbite, obrazul palid, buhăit, mâinile butucănoase, tremurând tot timpul, ca scuturate de friguri. Hai, coană Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia, să-ți punem sufletul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o nuntă și ... vă dați seama ... Mai discutați cu fata între timp ... După mai bine de trei sferturi de oră a revenit și m-a condus în sala unde trebuia să-mi susțin conferința, în care mai erau vreo trei băbuțe care s-au ridicat respectuoase la apariția noastră. După ce directorul mi-a arătat biroul la care trebuia să mă așez, s-a scuzat că va mai lipsi câteva momente „că se pare că cei însărcinați cu mobilizarea, nu au indicat
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cap în cap, viguros și cam aiurea cu motivul 2, dar multe lucruri s-au ciocnit dur și aberant în mine de când mă știu. În jurul meu, toată suflarea muierească - fără multe excepții - căra mereu câte ceva: bunica, pe care-o strigam băbuța, se cocârja, cât era de pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceva de mâncare, gustarea de clefăit la ora 10, căreia toți îi spuneam ujină. Tăblăraia n-ar fi fost grea cu doar două felii de pâine unse cu untură sau marmeladă, ba uneori chiar cu unt și cârnaț. Nici dacă băbuța îmi mai punea un măr nu mi-aș fi rupt mâna. Dar, ca să-mi dau un fel de importanță muierească, o umpleam cu pietre pescuite din curte și, însoțită de pisica Ghizi, făceam cei 300 de metri până după colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o spunea în fiecare seară, după ce mă înspăimânta cu moartea care treieră prin lume, ca o vrăjitoare cocârjată, cu nuielele-n spate. Fiindcă după un an grădinița s-a făcut cămin, a trebuit să mănânc acolo toate grețoșeniile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămâneam tot mică și jigărită, când mănâncam atâta. Era sigură că am limbrici și seară de seară mă punea să beau lapte călduț cu usturoi pisat. Îl înghițeam greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după noutățile astea și au continuat să cărăușească pe ruta Piața Iozefin - strada Ion Vasi cu țecherele și coșurile lor din nuiele. Doar femeile mai tinere, cum era mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin și greu de pronunțat pentru ea, băbuța a batjocorit din prima clipă plăsuțele colorate și nu le-a luat niciodată la cumpărături. O revoluție năprasnică în imperiul sacoșelor, plaselor și coșurilor au făcut însă pungile de nailon. Când fetele Witje și Klein, de-acum femei măritate, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
acum femei măritate, au apărut cu niște pungi mari de plastic, albe cu dungi colorate, pe care scria Engelmann și Aldi, pe strada Ion Vasi s-a produs marea schimbare de stil în tehnica, ba chiar arta căratului. Până și băbuța a spus că ar fi mers la piață cu o pungă așa ușoară. Cum tot mai multe vecine plecau în Germania cu familiile lor, visul meu de domnișoară era să primesc cadou de Paști și de Crăciun, când unele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau gri, cu modele simple, din câteva linii și cu un scris urât, s-a văzut clar că pungile nemțești nu mai puteau fi detronate: erau reginele absolute, de care aveam grijă ca de ochii din cap. După orice purtat, băbuța le ștergea cu grijă, le netezea și le împătura meticulos în sertar, obicei la care mama n-a renunțat până azi. Eu, personal, mi-am revenit la adevărata natură și am trecut proba focului în armata femeilor-cărăuș abia spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spune, la casa mea, cu toate că locuiam lângă mama și tata, dar eram măritată și o aveam pe Oana. Deși continuam să plătim ratele și datoriile la o Dacie, nu ne-am prea folosit de ea, pentru că nu se găsea benzină. Băbuța avea un șold rupt, șchiopăta și oricum era deja foarte bătrână, pe bărbații de casă nu ne prea puteam bizui, așa că atelajul se compunea din mine, din mama și din sacoșele noastre de pânză sau din fâș, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe băbuța și-mi amintesc de povestea ei cu Moartea prefăcută într-o bătrână care duce nuiele în spate. Simt că-s un fel de vrăjitoare hâdă, pe care n-o iubește și n-o ajută nimeni. Mi se umplu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
controlul, ori știrea, unuia, față de celălalt. Fiecare - cu sine; fiecare pentru sine. Zilele treceau, ca niște găi negre, una după alta. Ea îl suporta, pe El, cu enormă greutate, dar, cu gândul, că, azi-mâine, îi va sta ceasul, și, biata băbuță, va scăpa de teroare. Iar musca, ținută bine, se dezvolta,încât, acum, devenise aproape cât un bondar. Ieri,însă, ceva neprevăzut a intervenit. O mică răceală, a impiedicat-o, pe Nuța, să se ducă să-și încaseze pensia. L-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Președinte e cel mai mare disident din România, ăsta e grupul de care oricine care vrea să facă revoluție ar vrea să se lipească. Ceilalți care fac pe opozanții împotriva sistemului sînt niște nimeni. Ce crezi că pot face o băbuță senilă sau o poetesă răsuflată, de exemplu, împotriva Piticului? Nimic, doar frecții din astea fără nici un rost pe la Europa Liberă, unde și așa jumătate din scrisorile trimise sînt aruncate la gunoi fără nici măcar să fie deschise plicurile. Și știi de ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
DANIEL BĂNULESCU Când își găsește, în fine, o gazdă, bate străzile pentru a se convinge personal dacă mătușa aceea legendară, a domnului Volgoride, este, în mod cert, o femeie bătrână. - Maică! îi va turui, din acea lună, în fiecare dimineață, băbuța (Maica e numele sub care o cunoaște întregul meleag al ulicioarelor Maria Rosetti, Polonă, Colței, Suțu, Sfinților și Slănic). Maică, băiat de ispravă ești. curat ești, chipeș ești. Vreo 30 de ani să tot fi adunat, lângă un bănișor pus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]