259 matches
-
R.D., Banca Comercială, a Transilvaniei, Banca de Credit etc. În fine, ajunge la o intersecție cu semafor, vede pe partea cealaltă alte vitrine "Lola", "Solar gym" și altele, tot atât de ermetice pentru un neinițiat, încât... vă las pe dvs. să judecați. Băbuța și-o fi rezolvat sau nu treburile la tribunal sau la spital, dar sunt sigur că a plecat în cătunul ei fără fitil de lampă, mirată și tăcând ca peștele. Guvernanții ar putea vorbi într-o ședință din parlament despre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se Încadrează În greutatea admisă. Grasist? Poți să-ți pui la bătaie curulețu tău cel dulce că sunt. Simt un damf dinspre cantină. Fac cercetări și e o plăcintă cu pește care pare interesantă. — Ce faci, Ina? o Întreb pe băbuța din spatele tejghelei. — Cam devreme azi Bruce, zice ea. — Mă tentează plăcinta cu pește. — Cu chipși? — Spledid Ina, și mai bagă și niște fasole, Îi spun eu, admirând mormanul ăla imens, superb și sleit de terci puturos. Nici plăcinta cu pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-au așezat la masă, Îl Înșfăcă pe Sam de obraz și-i zise lui Ruby că era „bun“. Ruby se roși În locul lui Sam, dar el părea să suporte imperturbabil ciupiturile Sylviei. Probabil că-i amintea de Întâlnirile cu băbuțele lui Irene care veneau să joace mahjongg. Aud că ești adeptul nașterilor naturale, Sam, spuse Sylvia, repezindu-se asupra risotto-ului. Știi, pe vremea mamei mele, naștere naturală Însemna doar să te demachiezi. Încurajată În mod clar de hohotul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aproape goală. Maria mă avertizase că va fi o căldură înăbușitoare și eram bucuroasă că mă îmbrăcasem cum trebuie. Majoritatea femeilor erau strânse în grupuri mici și erau probabil de vârsta noastră, deși lumina aceea indulgentă putea să ascundă câteva băbuțe pline de viață. — Nu e așa de kitsch cum m-am așteptat, am recunoscut cu reticență față de Maria. Încă nu am văzut pe nimeni în pantofi albi cu toc cui sau pantaloni de sintetic, deși e posibil să fiu singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sau Labiș, iar numele lui Eminescu îmi provoca alergie (deși, pe-ascuns, îl admiram). Toate gândurile bune, cu țara noastră mare și minunată, condusă prin veacuri de bătăuși cronici și ciobani luminați și populată cu fete sfioase, flăcăi harnici și băbuțe demne și milostive, mă năuceau. Poate, cine știe?, chiar erau adevărate, dar, auzite de-atâtea ori și-n atâtea feluri, dădeau pe-afară, ca mâncarea de bame a bunicii Aneta. Le găseam în manuale (mâzgălite și ele, alături de mutrele domnitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gestul conta, perseverența prin care îmi învingeam timiditatea, urcând fără să știu spre spațiile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-aș spune nici dacă m-ați ruga frumos. Eram împins, îndepărtat cu piciorul, dar reveneam, mulțumit de chicotelile băbuțelor. Pe la șase ani, s-a terminat cu dulceața și pupăturile: simplu, brusc, ineficient, așa cum se termină totul în viață. Odată cu începerea școlii, ne-am mutat la bloc, cărând după noi lăzi și geamantane, ca-n război. Bunică-meu înjura, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cocă putea să se uite cât vroia, din foișorul ei de observație de pe scară. O bănuiam după balustradă, la ora de spionaj: curioasă, acră, bătrână. Odată și-odată, tot trebuia să cadă. Îi prevedeam un sfârșit simpatic, sângeros, demn de băbuțele lui Harms. Abia în mașină, m-am simțit ceva mai liniștit. Lumina se mai îmblânzise, iar frații „Brothers“ nu se zăreau nicăieri. Scăpasem. Drept recompensă, i-am deschis lui Brutus fermoarul, să admire și el soarele apos. Apoi am demarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pasaj dintr-o carte. De-aceea, m-am bazat numai pe colecția mea de epocă, prima, cea adevărată, venită prin abonament. Am și cărat o parte din ea cu mine aici, la Viena.“ „Da.“, am zis, bazându-mă pe cuvântul băbuței, „Numerele 170-180.“ „Ești bine informat!“, a bombănit inginerul. „Oricum, în 1972, când a avut loc accidentul, aveam 18 ani. Suficient cât să-mi dau seama de niște lucruri.“ „Cum ar fi potrivirea datelor. Nu se poate să nu fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spirituală, uitându-se la ceilalți, se apucă și el să râdă și mai cu poftă până ce, în cele din urmă, începu să tușească atât de violent, încât Nastasia Filippovna, căreia, cine știe de ce, îi plăceau foarte mult asemenea moșnegei originali, băbuțe și chiar ființe sărace cu duhul, se repezi imediat să-l mângâie, îl sărută și porunci să i se dea o ceașcă cu ceai. Servitoarei intrate îi spuse să-i aducă o mantilă, se înfășură în ea și ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mintea copiilor. Era îmbrăcată cu o rochie neagră de lână, cu o basma mare și neagră la gât, cu o bonetă albă și curată, de care atârnau panglici negre. Picioarele și le sprijinea pe o băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea, tot în doliu și tot cu bonetă albă; probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la cincisprezece la șapte ani, dădu buzna în urma mamei și-l înconjură, căscând gura la el. După ele ieși mătușa lor slăbănoagă, gălbejită la față, cu o basma neagră pe cap și, în sfârșit, își făcu apariția bunica fetițelor, o băbuță cu ochelari. Văduva îl rugă mult să intre și să stea jos, ceea ce prințul și făcu. Își dăduse seama imediat că toate știu foarte bine cine este el, că nunta de ieri nu era un secret pentru ele și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ei, cum vi se par aceste străvechi remedii de pe meleagurile lui Molière și ale generalului Berthelot căruia ostașii români îi spuneau „dom’general Burtălău”? Parcă nu chiar foarte diferite de cele de pe meleagurile noastre, nu? S-ar putea crede că băbuțele noastre, specializate-n tămăduiri, au făcut schimburi de experiență sub semnul francofoniei. 2 Tenul luminos și proaspăt... ..este unul din atributele frumuseții. Sunt lucruri simple care trebuie avute în atenție. Vă sfătuim, în special pe voi cele tinere, să evitați
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
Ei, cum vi se par aceste străvechi remedii de pe meleagurile lui Molière și ale generalului Berthelot căruia ostașii români îi spuneau „dom’general Burtălău”? Parcă nu chiar foarte diferite de cele de pe meleagurile noastre, nu? S-ar putea crede că băbuțele noastre, specializate-n tămăduiri, au făcut schimburi de experiență sub semnul francofoniei. Tenul luminos și proaspăt... ..este unul din atributele frumuseții. Sunt lucruri simple care trebuie avute în atenție. Vă sfătuim, în special pe voi cele tinere, să evitați produsele
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
la iobăgie - desființată în Rusia în 1861 - și antrenează o rezistență pasivă: ei își ascund cerealele sau le distrug, își taie vitele. Numărul comuniștilor asasini crește, și în unele regiuni izbucnesc răzmerițe. Kolhozurile sunt uneori distruse și de „răscoale ale băbuțelor” - după cum le califică autoritățile. Rezistența este deosebit de rezistentă în Ucraina, în Caucazul de Nord, pe Don, dar răzvrătiri au loc în întreaga Rusie. Circa 3400000 de țărani iau parte la cele 13000 de răscoale - din care 176 sunt numite chiar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe unii din ei ca Pireanu, Mohonea, Moise, Joyhiu și alții. Aștept Alecule, cu multă nerăbdare revederea din 1977. Măcar la aceasta să iau parte activă și la pregătirea ei. Îmi și imaginez de moșnegeii care se vor aduna cu băbuțele lor. Unii mai cărunți, alții cu părul mascat dar cu un suflet curat. Transmit din suflet urări de sănătate ție, familiei și la toți colegii de jurul tău. Am uitat să-ți spun că sunt bunic, am un nepot. Cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ferecături în munte, de aici județul Harghita, oprire în Lunca de Jos, imobile mari ale centrului de comună, trei furnici de cosași pe costișe, halta Tarcău cosașii la tren, urcăm și coasele, le-ați răsucit riscant în ușa vagonului, întîi băbuța, la care ne răstim, valuri de fîneață, trifoi, încape iepurele cu tot cu urechi! cartofii înfloriți, vînătorii de munte, cazărmi compacte cu facilități de vilă, sala boltită artistic, vagon, doi voinici la încărcat cherestea, km 122, Păltiniș trenul înclină, deși are să atace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ce? Dar nici fără mașină nu se poate și hai să strîngem cureaua. Copiii sînt mari, trebuie să-i facem savanți de renume mondial. Chinuiește-i, forțează-i, mănîncă-le copilăria. Gata, povestea se apropie de sfîrșit. Sînt la Audiențe. O băbuță, ageră încă, frumos îmbrăcată, cu ochi extrem de vioi și... chiar frumoasă, se apropie surîzînd: Ți-am adus niște țigări... Îmi întinde un pachet de Kent cu cîteva țigări. Îmi aduc-aminte, o apuc în brațe și ochii se umplu de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
își scoate ochelarii și-și pune alții. Citește, citește și apoi dă să bage ecusonul în buzunar. Pardon, spun eu. Întind mîna hotărît, iau ecusonul și-l privesc acru. Bătrînul se ridică nemulțumit și face schimb de locuri cu soția. Băbuța mi se adresează într-o franceză impecabilă: Sînt o mare simpatizantă a României. N-am fost acolo, dar visez de mult să văd frumoasa dumneavoastră țară. Mesenii se uită la bătrîni interesați. Cum la cele două locuri recent ocupate s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînul în sus. Nu mai putem să ne abținem, unii se pleacă sub masă și hohotesc de rîs. Bătrîna îmi face cu ochiul: La masa aceasta am să mănînc puțin. După masă înot în mare. Se servește musaca. Femeile întîi. Băbuța se uită la mine și vede că eu nu am musaca. Îmi ia farfuria pentru pîine, dă cu mîna pîinea jos, taie jumătate din porția sa de musaca și mi-o oferă. Eu mănînc puțin, luați de la mine jumătate. Nordicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întreb curios. "Lovitura". Bătrînii aceștia sînt inepuizabili. În celălalt capăt al mesei, văd că bătrînul, roșu la față precum steagul cu seceră și ciocan, toarnă restul de vin din paharul său în al domnului ministru. El are tensiune. Curios, întreb băbuța ce este soțul, ce este domnia sa. Soțul este profesor de biochimie la Universitatea X, eu am făcut facultatea la Lausanne. El are 67 de ani, eu am numai 66. Mă scol de la masă și socotesc în gînd cîți ani am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei, sînt prietenoși, dornici de schimbat o vorbă. Moși, băbuțe radiază de bucurie, se țin de mînă și devin generoși unul cu altul. Vechi amintiri revin și bătrînii se strîng cu înțeles de mînă. Un dicton egiptean spune: "Toată lumea se teme de timp, dar timpul se teme de Piramide". Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mea. Când aveam timp, ne distram de minune. - Pe ce motiv vă distrați, că nu vă știam așa zgomotoși? - Motive de distracție ne oferea, în mod regulat și gratuit, și un cuplu binecunoscut în Pungeștiul de atunci, moș Șutu și băbuța lui, mătușa Marița. Locuiau într-o căsuță modestă, în fundul satului, dar făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aprilie 1960 în localitatea Sighișoara, județul Mureș, România, fiica lui Lăcătușu Traian și Valerica, cu domiciliul actual în Germania, 93049 Regensburg, Herrichstr. 23. 494. Abdulrazak Angelica Dorina, născută la 10 octombrie 1967 în localitatea Recaș, județul Timiș, România, fiica lui Băbuță Ioan și Aurica, cu domiciliul actual în Suedia, 28132 Hassleholm, Tredje Avenyen 19 A. 495. Nicolescu Elena, născută la 28 septembrie 1957 în localitatea Roșiori de Vede, județul Teleorman, România, fiica lui Nicolescu Petre și Dorina, cu domiciliul actual în
HOTĂRÂRE nr. 206 din 27 martie 1996 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114901_a_116230]
-
se afla Coliba lui Moș Toma (copiii satului românizaseră titlul povestirii lui Mark Twain). O căsuță mică acoperită cu stuf, cu prispă de pământ, o ușă în canaturi care dădea în două cămăruțe mici, ca cele din basme, unde o băbuță și un moșneag își duceau traiul, culcându-se o dată cu găinile și sculându-se la cântatul cocoșului. În casă, pe unul din pereți, aceleași cusături în arnici roșu și negru care reprezentau un interior cu o gospodină dereticând. O știam de când
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era necesar, propria ei inteligență inventivă o înșela. Mi se părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul când farurile mașinii ei mi-o revelaseră pe Hartley, lipită de stâncă. — Aveam impresia că o s-o zdrobesc pe biata băbuță ca pe un gândac. Zău, Charles, e o babă, biata de ea, nu poți să negi lucrul ăsta. — Iubirea are alt mod de a gândi. De acord, iubirea e oarbă ca un liliac... — Liliecii au un radar. Radarul tău pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]