503 matches
-
director Agape ne era frică, ci mai mult de bădia Huță. Bădia Huță era omul școlii. El ne făcea focul în sobele din clase iarna, el ne supraveghea in recreațiile din curtea școlii, dar când domnu’ Agape avea alte treburi, bădia Huță venea în clasă și ne supraveghea să nu facem năzdrăvănii. Bădia Huță știa tot felul de povești, mai ales din război, unde fusese ordonanța domnului Agape, pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveștile
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
Huță era omul școlii. El ne făcea focul în sobele din clase iarna, el ne supraveghea in recreațiile din curtea școlii, dar când domnu’ Agape avea alte treburi, bădia Huță venea în clasă și ne supraveghea să nu facem năzdrăvănii. Bădia Huță știa tot felul de povești, mai ales din război, unde fusese ordonanța domnului Agape, pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveștile bădiei Huță ne făceau să uitam că suntem în clasă, la școală
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
Huță venea în clasă și ne supraveghea să nu facem năzdrăvănii. Bădia Huță știa tot felul de povești, mai ales din război, unde fusese ordonanța domnului Agape, pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveștile bădiei Huță ne făceau să uitam că suntem în clasă, la școală, și tremuram cu el prin tranșee, în gerurile de la Cotul Donului, răbdam de foame prin stepele de pe malurile Volgăi. Bădia Huță l-a urmat pe domnu’ Agape până în zăpezile
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveștile bădiei Huță ne făceau să uitam că suntem în clasă, la școală, și tremuram cu el prin tranșee, în gerurile de la Cotul Donului, răbdam de foame prin stepele de pe malurile Volgăi. Bădia Huță l-a urmat pe domnu’ Agape până în zăpezile din Munții Tatrei, de unde s-a întors pe jos în sat. Căci atunci când s-a terminat războiul, în primăvara anului 1945, soldații n-au mai ascultat de nici o comandă, și fiecare
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
pe jos în sat. Căci atunci când s-a terminat războiul, în primăvara anului 1945, soldații n-au mai ascultat de nici o comandă, și fiecare și a căutat un drum cât mai scurt către țară, și casă. - În zilele de iarnă bădia Huță venea la domnu’ Agape să ceară câțiva băieți pentru tăiatul lemnelor în magazia școlii. Erau preferați băieții mai bine legați la trup. Cu toate că voiam să merg și eu, pentru a asculta alte povești ale lui bădia Huță, acesta nu
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
zilele de iarnă bădia Huță venea la domnu’ Agape să ceară câțiva băieți pentru tăiatul lemnelor în magazia școlii. Erau preferați băieții mai bine legați la trup. Cu toate că voiam să merg și eu, pentru a asculta alte povești ale lui bădia Huță, acesta nu mă alegea niciodată, fiindcă eram un prizărit de copil. Domnu’ Agape însa nu dădea decât băieții care mai știau ceva carte, și aici mă avea și pe mine în vizor. Dumnealui ne combina astfel încât să-l împace
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
nu mă alegea niciodată, fiindcă eram un prizărit de copil. Domnu’ Agape însa nu dădea decât băieții care mai știau ceva carte, și aici mă avea și pe mine în vizor. Dumnealui ne combina astfel încât să-l împace și pe bădia Huță, care trebuia să asigure lemnele, dar nici să-i lipsească de învățătură pe copiii care mai trebuiau să și învețe.. Adevărul era că tăiatul lemnelor cu niște joagăre ruginite și vechi nu era un lucru prea ușor pentru niște
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
era că tăiatul lemnelor cu niște joagăre ruginite și vechi nu era un lucru prea ușor pentru niște băieți de 10-12 ani. Pentru a tăia un lemn îți trebuia și timp, dar și forță. Domnu’ Agape ținea foarte mult la bădia Huță, căci spuneau alții, acesta îi salvase viața de mai multe ori de a lungul timpului. Domnu’ Agape nu era din satul nostru, ci dintr-un sat învecinat, dar fusese numit directorul școlii din satul nostru. Imediat după venirea în
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
îi salvase viața de mai multe ori de a lungul timpului. Domnu’ Agape nu era din satul nostru, ci dintr-un sat învecinat, dar fusese numit directorul școlii din satul nostru. Imediat după venirea în satul nostru, a întrebat de bădia Huță și a trimis după el. S-au închis într-o sală de clasă, și au stat de vorbă câteva ore bune, numai ei doi. Ce și-au povestit, nimeni nu a aflat vreodată. Destul că a doua zi bădița
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
stat de vorbă câteva ore bune, numai ei doi. Ce și-au povestit, nimeni nu a aflat vreodată. Destul că a doua zi bădița Huță a devenit sprijinul permanent a domnului Agape, până au ieșit amândoi la pensie. Referință Bibliografică: Bădia Huță...autor Mihai LEONTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 215, Anul I, 03 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
întoarcerea acasă. Cât fusese elev, mereu se închipuise îmbrăcat orășenește ca acum, cu pălărie, doar devenise cineva asemeni fostului său dascăl, salutat de toți, fiindcă acum era și el domn. Din față, stârnind colbul drumului uscat, apăru o căruță. Era bădia Niculae, vecinul de peste drum.Văzându-l, uită toate gândurile despre apariția lui triumfală în postura de învățător în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se-nfrupta din perele, întotdeauna, mai
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
bojdeuca prietenului Creanga pentru a-l întreba dacă a mai primit o veste de la el. Era atât de tristă încât Ion Creanga i-a scris de multe ori poetului și amicului sau, mustrându-l pentru că îi pricinuia atâta suferință Veronicăi: " Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Iașul nostru. Veronica a fost azi la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi? De Crăciun
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
vizită. Eminescu promitea însă... nu venea. 1884-12-25 Noaptea de Crăciun au petrecut-o aproape pe toată împreună, Veronica plângând alături de Mihai nefericirea lor. Seara, a revenit însoțită de această dată de fetele ei care au venit să-l colinde pe bădia Mihai. Veronica nu le-a ascuns sentimentele față de Eminescu fetelor ei, manifestându-și dorința: "ca fetele mele să le citească, atunci când nu voi mai fi în viață pentru a cunoaște mai bine firea și caracterul mamei lor". A discutat cu
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
Așa că, într-o clipită și cât doar ai zice “pește”, Furnicuța ispitită a făcut ce-i omenește, Coborând pe înserat dintr-un Mercedes balșoi, Și cu-n “pept” de-a virusat cam un sfert de mușuroi, Până-n zori, când ( băi bădie, cum se dă și azi din fleancă!) Devenise pandemie ... toate-au dat buluc la bancă, Unde, binefăcător, c-un procent de-ți dai karate, Le-a dat greierele, lor, cât puteau căra în spate, De-a ajuns un mușuroi, furnicuțe
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
un amfiteatru plin de studenți sau sesiunile unor congrese mondiale de medicină îi tremura vocea atunci când trebuia să vorbească în fața consătenilor. Pentru cei din mijlocul cărora a plecat, a rămas pentru totdeauna unul de-al lor; li se adresa cu ’’bădie’’, știa să-i asculte, avea timp și răbdare pentru a le afla păsurile. Întrebat în vara anului 2009 care-i sunt titlurile științifice a răspuns sec ’’titlurile sunt ca o cutie de tinichea goală, legată de coada unui câine’’ și
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
EL, UN PAHAR CU LAPTE CERU ȘI-APOI MURI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului El, un pahar cu lapte ceru și-apoi muri Te plânge România când nu mai ești, bădie Și numai versu-ți dulce străbate pan la noi, Mă-ntreb cum era oare, de ar fi fost să fie Luceafărul măiastru contemporan cu noi? Te-ar fi cinstit tot neamul, ne-am fi-nclinat cucernici În fața ta, maestre, de-ai
EL, UN PAHAR CU LAPTE CERU ȘI-APOI MURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375853_a_377182]
-
istorii, iubiri și flori de tei, Când mor și azi poeții, se sting fără de vreme, Adorm în sărăcie frumoși, ca niște zei. Azi te slăvim cu toții, iar geniul tău veghează Și plânge peste țară zdrobita versu-ți lin, Cum ai știut, bădie Mihai, tot ce urmează? Căci vremurile noastre le-ai zugravit deplin. Apostol al iubirii, istoriei, profetul Izvor curat de aur, divin, nemărginit, Cum ai putut, române, să-ți umilești poetul Închis în sanatorii, bătut și chinuit? Cum l-ai lăsat
EL, UN PAHAR CU LAPTE CERU ȘI-APOI MURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375853_a_377182]
-
Unde erați cu toții când suferind cantase ”Deșteaptă-te române”, în ultimă lui zi, Cine i-a fost alături când viața-i se scurtase? El, un pahar cu lapte ceru și-apoi muri... Doar un pahar cu lapte-a cerut atunci, bădia! Nici n-a avut pretenții la tine, neam tâmpit! Astăzi îl recunoaște pioasa, România. Ce-ai fi făcut române acum, de-ar fi trăit? Referință Bibliografica: El, un pahar cu lapte ceru și-apoi muri / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN
EL, UN PAHAR CU LAPTE CERU ȘI-APOI MURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375853_a_377182]
-
un patriotism fără margini este cel în care poeta accentuează rădăcinile sale: “Ruptă sunt din tine, Românie!”. Adăpostul de un farmec aparte unde își are temelia este țara sa mult iubită: „La Poarta Albei Iulii-ngenunchez Mi-auzi tu astăzi strigătul, bădie? Mai lasă-mi, încă, Doamne, acest crez Căci ruptă sunt din tine, Românie!” (Sunt fiică de român!) „Când scriu poezie nu mă gândesc și nu-mi impun o temă anume, poezia o scrie sufletul și «vinovate» de acest lucru sunt
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
în cimitir)”: „O damă de pică și un fante de treflă.../ (cocoș digital și găină vulgară).../ se ling pe buze, în autobuzul care circulă/ de la gară spre cimitir și de la cimitir la gară/”. Mărturisesc faptul că, deși îl citesc pe bădia Ion de mulți, mulți ani de zile în efemerida gazetei ’’Viața Liberă’’, nu am bănuit că-i așa de cătrănit și de pornit împotriva personajelor din versurile volumului, personaje din scaunele puterii sau de pe zebra de pe strada Frunzei, sau din partea
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POEZIE FĂRĂ CHIP Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Porți un nume fără chip, nu știu cine ești bădie N-am cu tine mai nimic da* tu-mi ceri prietenie * Nu sunt eu așa frumoasă ce-ai găsit oare la mine Dacă vrei să-mi intri-n casă pune-ți o fotografie * Eu de fel sunt temătoare nu deschid
POEZIE FĂRĂ CHIP de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379640_a_380969]
-
bojdeuca prietenului Creanga pentru a-l întreba dacă a mai primit o veste de la el. Era atât de tristă încât Ion Creanga i-a scris de multe ori poetului și amicului sau, mustrându-l pentru că îi pricinuia atâta suferință Veronicăi: " Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Iașul nostru. Veronica a fost azi la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi? De Crăciun
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
vizită. Eminescu promitea însă... nu venea. 1884-12-25 Noaptea de Crăciun au petrecut-o aproape pe toată împreună, Veronica plângând alături de Mihai nefericirea lor. Seara, a revenit însoțită de această dată de fetele ei care au venit să-l colinde pe bădia Mihai. Veronica nu le-a ascuns sentimentele față de Eminescu fetelor ei, manifestându-și dorința: "ca fetele mele să le citească, atunci când nu voi mai fi în viață pentru a cunoaște mai bine firea și caracterul mamei lor". A discutat cu
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
de la dezastru. Sebastian îl ascultă, nu știe ce să facă: să izbucnească în rîs, să-l creadă nebun pe temerarul plănuitor sau să-l ia, de ce nu, în serios. La rîndu-mi și păstrînd proporțiile, îl ascultam, cîndva, pe mult regretatul bădia Aurică Leon, explicîndu-mi cum, pe front, în mașină deschisă, îi arăta mareșalului Antonescu, în timp ce-l ținea protector de după umăr, cam unde ar mai trebui amplasate trupe. O lume dispărută. Oare? 19 aprilie De cînd e România Românie, Turnu Severin s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
judecata lor e-aproape, / E-aproape ziua lor de-acum.” C. este autorul unor scenarii cu subiect istoric: Bălceștii (1948), Barbu Lăutaru (1954), și publică mai multe volume de proză, cu conținut memorialistic: Așa am învățat carte (1955), Recruții (1956), Bădia (1966). De asemenea, note de călătorie: De peste mări și țări (1959). Conferințe, articole pe temele oficiale ale epocii sunt strânse în volumul Anotimpuri (1956). Puntea (1963) e o culegere cuprinzând povestirile Așteptare, Rudele, Tragedia unei fete, Decembrie, Puntea. În romanul
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]