373 matches
-
așa că avem jocuri de apă, da? Trebuie să fac imediat pipi. Făcu asta între două balustrade și fu dezamăgit să-și vadă jetul de urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură, nu pot stropi dincolo de umbra mea. Pișat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după ce se strânseseră în jurul meu. Erau fete drăguțe și țipi în bluze de doctori, cu mâneci scurte. "E simetrică sau asimetrică?" "Asimetrică!" strigau mai mulți, dar, la figura dezaprobatoare a bărbosului, ceilalți strigau și mai tare: "Simetrică!" Simetrică!". "Acuma râzi, băiețaș!", adăuga profesorul, iar eu mă conformam, ca o maimuță dresată. "Asimetrică!", urlau toți triumfător. Îmi vârau apoi vată-n ochi, străduindu-se să detecteze nu știu ce reflexe. Cum pleca profesorul, știam că pot avea liniște. Băieții le ciupeau pe fete de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păr pe prizonier și obligându-l să se ridice, astfel încât căpetenia barbară să-l poată vedea. Pentru aceasta, îi ceru lui Clemantius să se apropie cu felinarul, după care, ținând daga ascuțită la gâtul băiatului, îi spuse Hippolitei: — Cred că băiețașul asta e fiul lui. Să dea cerul să fie așa, altfel e de rău. La vederea băiatului, barbarii schimbară între ei priviri descumpănite. Războinicul cel vârstnic își aduse calul în față câțiva pași, fixându-l cu atenție și cu evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adânc de nerăbdare, apoi scutură din cap: — Atât de tare îți dorești să mori, soldatule? — Deloc. Și nici el. Arătând spre băiat, care zadarnic se agăța cu mâna liberă de brațul său înarmat, Mabertus îl zgâlțâi, mârâind: — Nu-i așa, băiețaș? Un cor de strigăte alarmate se ridică din grupul barbarilor adunați în curte. Reinwalt ridică mâna, cerând-i să se oprească. Nu! Așteaptă! spuse. Noi n-o să încercăm să intrăm; dar tu, în schimb nu-l omorî. Mabertus reluă: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se balansează în aer la capătul cordonului. — Să-i ia dracu’ pe toți, spune Tîrnăcop, haideți dom’ Șef, luați și dumneavoastră loc cu noi la masă, îi face semn să se așeze pe un scaun rămas liber. N-au știut băiețașii cum să-i intre în grații, uite că și de data asta au luat-o pe coajă, spune Gulie gîndindu-se la organizația Frontul Civic, la revista 22, și Grupul pentru Dialog Social. Luați și voi ca foști securiști oscioarele astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîștigat dacă ar face ce fac ei. Adică dacă s-ar turți ca ultimul alcoolic sau s-ar droga pînă să nu mai știe de el. — Nu e bine să subabreciezi pe nimeni, încercă Timișoara să-i atragă atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niciodată bine cuiva ascunzîndu-i adevărul, și doi: pentru cultura voastră generală aflați că pe Baricadă n-a murit nimeni. Ca prin minune au scăpat cu toții vii și nevătămați. Cu destul timp înainte ca Armata să treacă peste ea cu tancurile, băiețașilor li s-a spus să-și ia tălpășița, misiunea lor de acolo se încheiase, urmau să treacă la alt nivel al acțiunii. — Nu demonstrezi nimic cu asta, îi răspunde încet Curistul, dacă vrei să știi punctul meu de vedere, află
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce se alesese cu Angelina, nu te mai plînge, nu are nici un rost și e prea tîrziu, se opune Roja, a fost spre binele tău, era și ea disponibilă, se scîrbise că tu ți-o trăgeai cu tot felul de băiețași în schimbul unor adeziuni verbale, de unde le știu pe toate? face Roja semn din cap, nici nu a fost nevoie să spionez, îi recunoșteam de la o poștă pe cei care se țineau de lucruri slabe. — îmi amintesc ce-mi zicea Angelina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în interesul vostru, nu-i așa Nepoțică? Uite că m-am hotărît pînă la urmă, dă-mi trei petale din pachet, și gata, adaugă, putem să-i dăm bătaie. Nu fi naiv, primii care o să apară o să fie doi, trei băiețași de-ai lor, recrutați de la o vîrstă fragedă în corpul mîncătorilor de căcat și al turnătorilor ordinari, îl avertizase Bătrînul. Dar fără ei nu se poate, în țara asta nenorocită ei sînt cei care deschid întotdeauna drumul. Numai după ce își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
convingerile, chiar și valoarea literară a amicului devenit lepră evoluând În criminal. „Auzi, dom’le, nu se poate vorbi cu el nici despre politică, nici despre ideologie, nici despre literatura contemporană. Se ferește de orice dialog real. Numai despre poznele băiețașului Bubico e dispus să vorbească. Să spună și el că pleacă În China!... Nici vorbă. Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la cinci după-masa sau cum? —Oh, Markie. Câți ani aveați? Paipșe, cincișpe? — Ar fi trebuit să-l auzi. „E o chestie care poate fi numai a noastră. Să ne atingem unul pe altul, acolo, doar atât. Doar noi doi...“ Scrântit băiețașul. Ea ridică mâinile și se lăsă în genunchi, în noroiul uscat. —Tu faci mișto de mine. Asta-i marea ceartă despre care nici unul din voi n-a vrut să spună nimic atâția ani? El se așeză lângă ea și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorbă ori chicoteai în timpul lecției. Pintea venea aproape de tine, nici nu era nevoie să te ridici, el își îndoia genunchii, depărta de corp mâna dreaptă, își înțepenea brațul și umărul, te privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca pe-un gangster din Las Vegas? De ce mă legi pe vecie cu lanțuri de un closet? Pentru că am iubit o gagică deocheată? — Ai iubit? Cine, tu? Nu mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut tu, băiețaș! Sine scris cu majuscule! Inima ta e un frigider gol! Prin vine-ți curg cuburi de sânge înghețat! Mă mir cum de nu te faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
destul de mult cu felul În care va arăta Piața Scollay mai tîrziu În această poveste, și era iarnă și frig și nu era nimic de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă și friguroasă, așa că acest băiețaș Își petrecea cea mai mare parte a timpului stînd În fund pe trotuar, la adăpostul unui perete luminat de soare, unde era un pic mai cald. Stătea acolo ore Întregi În fiecare zi și visa la mîncare. Strada din fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
normale. - Da, sigur, se auzise glasul bâlbâit al lui Dudu, confirmând faptul că acel copil al Ninei putea să fie chiar al lui. Veselia generală atinsese un punct înalt. Acel „da“ al lui Dudu îl enervase numai pe barman. - Ascultă, băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră roșii. A băut restul berii dintr-o suflare și, apropiindu-se de zincul lucios al barului, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spună, alții îi suflau greșit: zi Corabia de fier . Și când el zicea Corabia de fier, îi spuneau cu dispreț: nu există filmul ăsta. Într-o zi, la etajul unu de pe scara trei s-a mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma ca din toamnă să merg la școală (dar Vova Smirnoff era deja în clasa a treia, iar Mimi în clasa a patra și rămăsese și un an repetent). Băiețașul cel nou era cam de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma ca din toamnă să merg la școală (dar Vova Smirnoff era deja în clasa a treia, iar Mimi în clasa a patra și rămăsese și un an repetent). Băiețașul cel nou era cam de o vârstă cu mine și nu mi-a atras la început atenția. Maică-sa, era însă extraordinară, complet diferită de mamele noastre care spălau și frecau toată ziua. Era o cucoană atât de lungă, încît
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răspundă scurt la întrebări. Ne-a spus și cum îl cheamă, dar am uitat aproape pe loc. Ion, Vasile, ceva foarte banal. Ne-am înfundat iar, ca niște diavoli, în găurile noastre și am luat-o de la capăt cu Vrăjitroaca. Băiețașul a apărut zilele următoare printre noi. Era foarte curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă. L-am chemat să se joace cu noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște fronturi, erau de față acolo toți membrii numeroasei familii. Stănică, aplecîndu-se asupra patului și sprijinindu-se cu mâinile de umerii fetelor, examină cu atenție un cadru, până ce descoperi ceea ce căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față o toleranță masivă față de evrei. Aglae o ironiză întîi, pe urmă o întreba mirată: - Vrei să te măriți cu un ovrei? Nu ești sănătoasă la cap! Mai întîi că el nici nu se uită la tine, și e un băiețaș. Dar să zic că s-ar uita. N-am nimic cu el, fiecare însă cu neamul lui. Așa ceva nu s-a văzut niciodată în familiile noastre. După aceea, Aglae își văzu de treabă și, solidară cu orice se făcea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de heroină, m-am gîndit la Franz. Dacă aveam mintea lui și nu geniul meu poetic, aș fi recreat propria mea marfă și-aș fi pus-o În vînzare. Duceți-vă acasă, băiețași! Cărțile cu porcărioare nu vă vor rezolva cazul de crimă. Șvarții au făcut-o. Nenorociții ăia de cioroi. CAPITOLUL 35 Sticle: whisky, gin, coniac. Reclame pîlpîitoare: Schlitz, Pabst Blue Ribbon. Marinari care dau pe gît sticle cu bere rece. Tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a vărsat și a Început să tremure ca varga. Seara au venit mătușa Susana și unchiul Juan Lastarria cu o telegramă În mînă. Bobby era dus la un prieten, iar Julius se culcase. Servitorii le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți că băiețașul care cînta era copilul ei, dar asculta Înduioșată În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și ia la revedere de la măicuță și apoi s-a uitat În ochii lui: „mîine n-o să mai vin“, Îi spuse apucîndu-i mîna cu care mai ținea Încă ușa. Fața lui Gumersindo se lumină de un zîmbet larg: „la revedere, băiețaș“, răspunse, Întorcîndu-se să se uite la măicuța care urmărea scena puțin mirată. Julius se uită cum se Îndepărtează autobuzul și o luă spre casă, Însoțit ca Întotdeauna de Imelda. Era mai bine să nu-i spună nimic, fiindcă Imelda nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou era să se prăpădească de rîs. Și fiindcă rîdea fără oprire nu reușea să spună ce voia, rîsul pusese stăpînire pe el și Julius nu putea să Înțeleagă ce spune... hi, hi, hi, da, da, hi, hi, hi, băiețaș, hi, hi, hi, nepoata, hi hi, hi, bunicului, hi, hi, hi, lui Beethoven, hi, hi, hi... În sfîrșit, Julius izbuti să prindă ceva cu claritate: „Cine ți-a spus?“ — Unchiul meu, Juan Lucas... E Însurat cu mămica mea. — Aha! Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]