365 matches
-
dar totul era în regulă. În momentul în care a sosit tortul, înainte de a sufla în lumânărele, Dumitrel îi spuse mamei:Mamă, chiar dacă azi e ziua mea și eu primesc daruri, aș vrea ca eu să îți ofer ceva... și băiețașul pistruiat și îmbujorat îi oferi mamei o cutiuță roșie legată cu fundiță albă... Mama lăsă tortulețul pe masă, luă cadoul și rămase câteva clipe cu el în mână. Dumitrel o rugă să-l deschidă. Cu emoție, mama desfăcu fundița albă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a vărsat și a Început să tremure ca varga. Seara au venit mătușa Susana și unchiul Juan Lastarria cu o telegramă În mînă. Bobby era dus la un prieten, iar Julius se culcase. Servitorii le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți că băiețașul care cînta era copilul ei, dar asculta Înduioșată În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și ia la revedere de la măicuță și apoi s-a uitat În ochii lui: „mîine n-o să mai vin“, Îi spuse apucîndu-i mîna cu care mai ținea Încă ușa. Fața lui Gumersindo se lumină de un zîmbet larg: „la revedere, băiețaș“, răspunse, Întorcîndu-se să se uite la măicuța care urmărea scena puțin mirată. Julius se uită cum se Îndepărtează autobuzul și o luă spre casă, Însoțit ca Întotdeauna de Imelda. Era mai bine să nu-i spună nimic, fiindcă Imelda nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou era să se prăpădească de rîs. Și fiindcă rîdea fără oprire nu reușea să spună ce voia, rîsul pusese stăpînire pe el și Julius nu putea să Înțeleagă ce spune... hi, hi, hi, da, da, hi, hi, hi, băiețaș, hi, hi, hi, nepoata, hi hi, hi, bunicului, hi, hi, hi, lui Beethoven, hi, hi, hi... În sfîrșit, Julius izbuti să prindă ceva cu claritate: „Cine ți-a spus?“ — Unchiul meu, Juan Lucas... E Însurat cu mămica mea. — Aha! Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la vîrsta mea sunt eforturi pe care nu mai poți să le faci... Nepoata lui Beethoven, nu-i așa? Nu-mi place, Îi scăpă lui Julius, care nu putuse uita atît de ușor loviturile simbolic-morale. Nici mie nu-mi place, băiețaș. Ține. Lui Julius Îi tremură mîna cînd luă moneda. La Început se făcu că n-o vede și continuă să se uite la bătrînel, dar apoi ochii i se umplură de lacrimi și-și plecă privirea la moneda rece, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cinci după-masa sau cum? —Oh, Markie. Câți ani aveați? Paipșe, cincișpe? — Ar fi trebuit să-l auzi. „E o chestie care poate fi numai a noastră. Să ne atingem unul pe altul, acolo, doar atât. Doar noi doi...“ Scrântit băiețașul. Ea ridică mâinile și se lăsă în genunchi, în noroiul uscat. —Tu faci mișto de mine. Asta-i marea ceartă despre care nici unul din voi n-a vrut să spună nimic atâția ani? El se așeză lângă ea și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și-i admirară fața blîndă, pielea aspră a frunții și smocurile de păr alb din urechile ca niște trompete. Thaw se contrazise în ce privea vîrsta măgarului cu băiatul cu pălărie. — Pariez pe-o liră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care-l putem strînge la un loc. Thaw simțea o furie contrariată. Mușcase din fructul superb al după-amiezii și găsise sîmbure tare de cuvinte anoste. Murmură că vrea să se întoarcă acasă. Mda, zise pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri de granit prăbușite, care aveau atîtea suprafețe orizontale, încît cobora ca pe niște trepte gigantice, sărind vioi de pe una pe alta, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
izbucni în hohote de rîs. într-o dimineață, Thaw și McAlpin s-au dus în Cowcaddens, un cartier sărac situat dincolo de deal pe care se afla școala de artă. Făcură schițe într-un parc de joacă asfaltat pînă cînd niște băiețași insistenți î„Ci schieți, domnule? Schieți o poză a casei de-acolo, domnule? îmi schieți și mie o fotografie, domnule?“) îi alungară pe o străduță pietruită care cobora spre canal. Traversară podul de lemn ușor arcuit și urcară pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa că avem jocuri de apă, da? Trebuie să fac imediat pipi. Făcu asta între două balustrade și fu dezamăgit să-și vadă jetul de urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură, nu pot stropi dincolo de umbra mea. Pișat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întunecase de-a binelea, a aprins lumina, m-a trezit. „Ce ai ?“, mi-a spus, „De ce gemi ?“. I-am povestit că pesemne lucrasem prea mult, din care cauză avusesem un coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
domnul de la masă nu exista. Treaba lui... Atunci am simțit în mine un gol rece ca o tencuială udă. M-am așezat jos, pe trotuar, lângă vitrină. Nu știu cât am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui. Cât despre domnul Dascălu, situația lui seamănă grozav cu a inginerului. Bietul nătâng nici măcar nu te-a întrebat de unde-i cunoști. Perspectiva voiajului pur și simplu l-a a-me-țit. Nu trebuie însă să fii nedreaptă cu el! E un băiețaș foarte talentat chiar dacă nu-i inteligent. Poți să ai toată încrederea în posibilitățile lui. Pariez că a și început să lucreze la cheie. N-ai decât să iei binoclul și să te uiți pe fereastră. Apartamentul domnului Dincă nu mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voluntari în administrația de acolo. Judecătorul își rostogolea puțin ochii săi rotunzi și încerca să-și netezească unul din smocurile lui de păr. \ Înțelegeți, aș avea ce face ! Și apoi, e stupid, dar o să mă simt mai puțin despărțit de băiețașul meu. Rieux îl privea. Nu era cu putință ca în acești ochi duri și banali să se instaleze atât de repede blândețea. Dar deveniseră mai neguroși, pierduseră duritatea lor metalică. Bineînțeles, spune Rieux, o să mă ocup de asta, din moment ce doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
expectativ. — Calul pe care mi l-ai recomandat, Twinkle Toes, a ieșit primul. Am câștigat treizeci de lire. Ce facem cu ei? Ralph se întoarse, cuprins de o teamă și o panică neașteptate, în timp ce de pe chipu-i subțire, încă de băiețaș, bucuria se stingea. Dacă n-ar fi fost cu totul imposibil, Fran ar fi zis că n-a auzit în viața lui de Twinkle Toes. Capitolul 5 — Sofisticare discretă, asta e impresia pe care vrei s-o creezi. Henrietta căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
țigara unde nu trebuia, te halea. Era uriaș și dădea cu capul de la mătură. Mi-am văzut de ale mele și am ieșit. Pe mandatul ăsta am făcut ce am făcut. Am învățat să mă tai pe meseveu. Aveam un băiețaș pe cameră care dispera și am văzut că atunci când nu i se dădea ceva se tăia. Era ’95-’96. Am văzut așa, am făcut și eu. Și mă întrebau ce faci, mă, de ce n-ai spus ce vrei și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am oprit direct la soacră. Unde e Rodica... măi, mamă, să vezi, lumea a înnebunit. Mă, maică, a fugit cu un țigan. Dar de ce s-a mai mutat cu mine... am mers la cămin să întreb, că fugise cu un băiețaș, maică-sa lu’ ăsta trăia la cămin. Am întrebat, am înțeles unde a fugit. S-a dus soacră-mea și a adus-o înapoi. Când am văzut-o, am simțit o mare bucurie în sufletul meu. Am luat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o femeie în Măgura. Oricum, eu o să vă dau ce-am scris până acuma. Măgura... în Balotești. Lângă Otopeni. La gară, la Balotești, acolo. Și, dacă nu aveam nici un ban, în seara aia era Revelionul, i-am zis lu’ un băiețaș: „Hai, mă, cu mine să facem rost de bani“. Zice: „Unde?“ - „Știu eu“. Și am mers cu el în Măgura. Prima oară m-am dus acasă pe la mine. Ca să-l văd pe frate-miu, să am, eu știu, un atou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bătut capul ta-su cu școli la el. Când l-a luat, absolut, nu știa nimic. Nu mai știa de el. Când l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i ajungea bătaia de cap pe care o avea cu Takamori, mai trebuia să le pice din cer și imbecilul ăsta. — De s-ar termina odată cu nebunul ăsta...bombăni ea. Se uita disperată după Gaston. A oprit un grup de băiețași care se jucau pe stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un american în chimono? — Nu-i american. Dar... da, acela. Încotro a luat-o? Chiar în clipa aceea l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mult pentru serviciile lor? - De obicei a zecea parte din bani sau din valoarea mărfurilor. Sau, din partea unui duce cum vei fi tu, ocrotire și nepărtinire în litigiile judecătorești. Rabinul stătea pe o piatră de lângă ușă. Vorbea liniștit cu un băiețaș care îl urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l o parte din lucrurile pe care ți le-am destăinuit și ție. Cine e cu tine? Un prieten? Rabinul era un om înțelept, cunoscător al numerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Toți și-au pus hainele cele mai frumoase și, pentru prima oară de la sosirea mea, un cor de glasuri femeiești s-a făcut auzit. Spre prânz au sosit și reprezentanții familiilor din apropiere. Primul lucru pe care l-au văzut băiețașii cățărați în copaci ca să zărească sosirea ducilor a fost stindardul albastru deasupra unui nor de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]