482 matches
-
și hoților și barbarilor! — Uh, asta-i cea mai bună! Mai dă-mi o cană. Nu pare să mă fi observat, nu se sinchisește de mine, gâfâie tot turnând În el cană după cană din apa În care s-a bălăcit adineauri văr-miu. Ai zice că fără ăsta ar muri de sete lângă găleată, după cum așteaptă-n picioare cu mâna Întinsă. Ceva nu-l lasă să se aplece, da, frigarea aia pe care parcă i-a Înfipt-o cineva prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere, mâncați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăsta strecurându-se cu o cârpă pe sub pântecul mutei, după cratiță, și ușor, vere, să nu-i opărești. E gata, vere. Laur amușină peste cratiță, inhalând mireasma aburului cu ochii Închiși. E numai bună. Hai să mâncăm până nu se bălăcesc ăștia În ea. Și n-are nici farfurii pe-aici... Zici că ești la Motănica, vere, e ca la mama acasă aicea. Privirea lui dă roată și scotocește prin tot țarcul și ochește În sfârșit sub chiuvetă două castroane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dat prin cap să pun la baie unicul nostru bec și-am găsit În spatele closetului un borcan cu cânepă Îndesată printre garnituri și scaune de robineți. A fost o sărbătoare În seara aia când am reparat dușul și ne-am bălăcit toți patru o oră Încheiată, până s-a oprit apa caldă, și ce ocazie a pierdut nerodul ăla de părințel tot umblând după celălalt nerod, și dacă nu se grăbește o să piardă și apa rece, că lumina oricum i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lîngă mine. M-am Întins pe patul de metal, prea slăbit ca să mă pot mișca. Picioarele mă dureau și mi se contractau În așa hal, că orice poziție era de nesuportat, și mă-ntorceam de pe-o parte pe alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu’ ăla mare!” Voci traversau pereții. „Patruj’de ani! Mamă, nene, nu pot face patruj’de ani!” În noaptea aia, la doișpe, nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Lyon din apropierea Oranului. Aveam un an bătut pe muchie de cînd colindam Algeria împreună și cred că am schimbat doar vreo sută de cuvinte, bineînțeles repetate de nenumărate ori. În ziua aceea eram la renumita plajă "Les Andalouses", copiii se bălăceau în mare, soțiile se consultau despre cîte în lună și stele, iar noi stăteam în picioare și priveam spre insula Monte Cristo. În calea vederii noastre era un vas de război german care stătea într-o rînă, martor mut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un segment al societății care se ocupă cu găsirea celor mai adecvate forme de organizare a acestei societăți. Comuniștii, ca și naziștii, au făcut din politică o „cloacă”, o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit de popă, nici măcar vreun prăpădit de dascăl de la țară, nimic, nimic. Iar în ceea ce privește găsirea nașilor, asta era cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm turcimea bălăcindu-se în vad! Acu, lipsiți dinaintea ochilor mei! Ați plecat?!... În două săptămâni, să aud buciumele buciumând "adunarea" pentru "Oastea cea mare"... Și nu uitați! Ați jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bărcuțe. Toți le admirau și mama nu-și mai încăpea în piele de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte acareturi, tata a făcut un ocol numai pentru ele. Acolo, de asemenea trebuia să le pun apă și mâncare. În mijlocul ocolului tata le-a așezat o vană largă, în care se bălăceau în voie. Eu aveam grijă ca totdeauna vana să fie plină cu apă, să nu sece niciodată. Când toamna era pe sfârșite, mama se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
merg cu fetele la gârlă, că de-un ceas așteaptă în curte nerăbdătoare... Atunci nici nu știu cum am aterizat lângă ele și am coborât la vale. Era păcat, ca pe-așa o mândrețe de vreme, să stăm în casă. Ne-am bălăcit vreo două ore, până spre seară, când, parcă cerul se săturase de-atâta căldură și se acoperi de nori. Haidem acasă, ne îndemnă Valeria, că ploaia ne ajunge din urmă! Mătușa Saveta Tocmai în partea de jos a satului, aproape de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era nici o grabă ! (Venisem la mare cu două zile înainte.) A doua zi urma să aflu însă că nu aveam timp destul, fiindcă tipa pleca seara, cu un tren pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-am bălăcit în mare și am mers împreună la cantină să mîncăm. Apoi am revenit pe plajă, unde am stat pînă cînd a plecat toată lumea - mai eram doar noi și pescărușii. Apoi ne-am dus să ne îmbrăcăm - ea să-și facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fusese viața, adevărata viață a acestei făpturi extraordinare și nefericite, problemă și tip, fenomen și paradox încălecat, îmblânzit, asuprit și înjosit de viciul cel mai detestabil pentru temperamentul meu; un om care, în văzul și auzul întregii societăți franceze, se bălăcea, trăia în mlaștina lui împreună cu prietenul său Théodore Leclerc; un om care îndura, cu fruntea plecată, disprețul public; și care pe de altă parte era, fără să se poată răs cumpăra, leal, generos, onest, caritabil, elocvent, spiritual, aproape filozof - distins
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
neinstruit fiind oricând predispus la indisciplină și chiar mai rău”. Cum instrucția se făcea pe malul Vedei iar în august era cald peste poate, de transpirat transpirau numai cei care erau puși la posturi de observație anti- șchiop, anti-ciclop restul bălăcindu-se în apă pentru spălarea de păcatele posibile.Totul era atât de bine regizat încât, la sosirea comandantului și a adjunctului, neapărat cu trăsura, văzând la ce chinuri de culcat, ridicat și rrrupeți rând și iar culcat îi puneam pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
miri ce, cât sunt ei de bărbați. Și ferească Dumnezeu să-i calci pe bătătură că... Nu te bat cu bâta! Ce-i la gura lor, să te ferească Ăl de sus, și mai bine fugi, decât să te lași bălăcit de ei. Așa a fost acest băiat. Simplu și adevărat. Spunând poezia Dimineața a lui Sorescu, altfel decât toți cei care, actori mari fiind, o spun de ani de zile. Foarte adevărat. Au urmat două fete de la Chișinău pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din secolul XIII. Pe o stradă uitată de lume, la un mini market, am cumpărat pâine, bere și conserve de pește. Ne-am întors la camping, am mâncat, am dormit și când soarele s-a domolit am mers să ne bălăcim în marea învolburată. Seara am ieșit la plimbare prin stațiunea din apropiere, am cumpărat struguri și două caiete pentru jurmale. A fost o zi lâncedă, cu dureri de cap și măsele, dar cu speranța că în continuare vom reuși să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
20 iulie 1938. Dimineață ne instruim, după masă ieșim la Trotuș pentru o baie și spălarea rufelor de pe noi. Nu știam să înot și nici astăzi nu știu prea bine. Mi-am întins rufele spălate pe niște tufe și mă bălăceam la mal, când cel mai bun camarad și prieten, mă prinde în brațele lui și mă aruncă în apele învolburate. I-am spus că nu știu să înot, dar mi-a dat drumul în valurile repezi. Pericol! - mă scufund, conștient
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cam douăzeci de zile. Dacă vremea era călduroasă, timpul de stat la murat era mai scurt, dacă era răcoros - acesta se prelungea. Scosul cânepei din apă, uscatul snopilor, erau mare prilejuri de bucurie pentru noi, copiii, că atunci ne mai bălăceam în apa care deși nu era multă, era răcoroasă și binefăcătoare pentru jocurile noastre care, pe loc, le inventam fiecare după cum ne ducea capul... După ce era lăsată la soare și se usca, sosea peri oada să treacă la melițatul ei
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a plimbărilor cu barca. Primele Norme Sfinte Într-o zi au organizat o excursie la Ceraino: un sătuleț de patru case întinse de-a lungul malului stâng al Adigelui. Ajunși acolo, băieții și-au scos încălțările și au început să bălăcească prin ghiolurile Adigelui. Căutau pietricele de râu aplatizate și se întreceau în a le azvârli razant pe deasupra apei, pălmuind râul mocirlos și somnolent. Spre amiază a sosit pe neașteptate don Calabria împreună cu contele Francesco Perez. S-au adăugat grupului de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
față de propria-i persoană existau și alte obstacole insurmountabile: mai exact, consumul meu de droguri și, mai puțin grav, consumul masiv de alcool; erau și alte fete, erau și alți băieți; se întâmplau întotdeauna alte chefuri la care să te bălăcești în uitare. Jayne și cu mine ne-am despărțit amiabil în mai 1989 și am păstrat legătura la modul trist/amuzant; exista o continuă melancolie a ei și un înalt interes sexual din partea mea. Însă aveam nevoie de spațiu. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Asta-i tot. Îmi zici când să vin, și-atuncea io-mi dau liber două zile, las șandramaua pe mâna lu’ nevastă mea și mă prezint la tăiere. Bă, tu ești prost? Am croitor care-mi face haine de mă bălăcesc prin ele. E clar? Mai bine facem altfel, că n-o scot la capăt cu tine. Zi-mi cât mă costă și-am terminat balamucul. Zece mii de euro? E-n regulă. M-am prins, suma asta ai scos-o tu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul civilizator. Am mai spus cu diferite ocazii că mi-i dat să cred în poezie nu ca într-o profesiune ci ca într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]