599 matches
-
Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în carierele de la Cetate și Cârnic. Începând cu anii de dupa 1989, lipsa investițiilor și politica proastă în domeniul mineritului, au dus la închiderea exploatării aurului la Roșia Montană. Ajungem la Muzeul Mineritului. Intrăm într-o curte mare, neângrijită, plină de bălării, ceea ce dovedește că nu prea sunt mulți cei ce trec pragul, în calitate de oaspeți, dar nici gazdele nu se grăbesc să-i invite. Ne întâmpină doi ingineri de la ,,Cuprumin Deva”, probabil anunțați din timp să ne aștepte, pentru a ne oferi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe cei doi mari împărați Traian și Hadrian. Aveam să ne reculegem în fața unei statui a lui Traian, numit de istoricul Suetoniu "cel mai bun și mai drept" dintre cezarii Romei, dăruită Sevillei de către statul roman, fiind neplăcut surprinși de bălăriile care înconjurau monumentul. Sic transit gloria mundi! De la Sevilla am plecat după prânz la Granada. Vecinătatea munților Sierra Nevada, altitudinea de peste 700 de metri și apropierea celor trei râuri, Beiro, Darro și Genil, creau un cadru minunat pentru această bijuterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ritm incredibil. Uzina din Călan înghițea eco-comunitatea dându-i în schimb sirenă, funingine, salam și marmeladă. Curțile căpătau încet aspectul finalului marquezian al unui veac de singurătate: puii de oameni și animalele au început să se rărească, verzeala zidurilor și bălăriile creșteau triumfător printre cărămizile caselor și grajdurilor pustii. La vremea școlii am părăsit acea lume pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii 10 ani de școală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi la icoane, plângând sfâșietor spre iertarea păcatelor. Toată vara buruienile crescuseră în curtea școlii mai înalte decît copiii. Geamurile erau sparte. Toaleta nu mai avea uși. Printre bănci creșteau bălării. Cine să le smulgă? Cui îi ardea de asta? Ce școală să mai înceapă odată ce asupra noastră urma să se prăvălească potopul ceresc? Nu avea dreptate politicianul care a spus „iarna nu-i ca vara”. Atitudinea noastră față de problemele imediate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți se opresc în gât. Îți iei oaspeții și îi duci repede spre Poiana Brașov. Dar nu prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
chiar. Ei bine, pe acest drum nu puteai călători cu mașina, pentru că accesul era blocat de o barieră pe care era atârnată o pancartă care declara acel drum ,,zonă privată!” Eu trebuia să fac slalom cu mașina printre gropi și bălării, în vreme ce la doi-trei metri de noi exista un drum decent, dar... închis pentru cei care ar fi dorit să ajungă în insulă. Îmi amintesc și azi reacția fratelui Lucian Floricel. Când am intrat pe acel drum, a exclamat: ,,civilizație, ADIO
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dar, înainte, vreau să vă mai spun ceva: după ce am trecut de primul deal, de o parte și de alta a drumului, erau pomi. Ciudați pomi! Pentru că până la o înălțime de doi metri, aveau atașați de ei tot felul de bălării, stufăriș și altele... Crengile erau rupte și mulți pomi păreau intrați în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-a spus că se umflase Dunărea și, din cauza ploilor, apa a trecut dealul revărsându-se spre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
apoi să te întinzi pe un pat moale! Pe camino înveți să apreciezi din plin ceea ce în viața obișnuită ți se pare a fi ceva cu totul obișnuit și fără mare valoare. Lângă han este biserica, închisă, cu buruieni și bălării crescute chiar și pe contraforții ce-i susțin zidurile ce vorbesc de trecut dar și de un prezent al indiferenței religioase. în curtea hanului, pelerinii se mișcă agale punându-și la uscat lenjeria spălată sau stând întinși la soare și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
La un moment dat a ajuns într-un luminiș în mijlocul căruia era o casă. De fiecare parte a casei era cîte o grădină și în fiecare grădină cîte un grădinar. Cele două parcele erau foarte diferite. Una era plină de bălării crescute peste măsură, iar fermierul care o îngrijea era foarte posac. Smulgea buruienile înjurînd fără încetare. Cealaltă grădină era însă o adevărată încîntare pentru ochi. Creșteau flori pretutindeni și totul era nespus de frumos. Grădinarul de aici părea să aibă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
propria valoare, știe foarte sigur că nimic nu ar mai funcționa în casă dacă ea nu ar fi. Întotdeauna degringolada unei societăți scoate la suprafață atât gunoaie, cât și pietre prețioase. Acestea din urmă, chiar dacă sunt îngropate în nămol, printre bălării și hoituri, își croiesc drum spre lumină cățarându-se pe raza de soare care reușeșete să străpungă mizeria și glodul. Așa e Dorina. Un diamant viu care înlătură zgura și face loc luminii, iubirii și încrederii astfel încât oamenii să aibă curajul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne este de fapt indiferent, senzațiille și impresiile de moment - care pot fi ale noastre, dar și ale multor altora! - și, după un timp, când suntem asaltați de nevroze, depresii și o altfel de singurătate, cea În care cresc iute bălăriile maniilor, ale bolilor psihice, observăm abia că am făcut o „afacere” nu foarte rentabilă! Lăsându-ne conduși, ispitiți, seduși de acei „ucenici vrăjitori” ai unei Tehnici din ce În ce mai prodigioase, inventive - ca un scop În sine, comerciale și egolatre, părăsindu-ne vechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la laboratorul de la Facultate care-i era dat în primire pentru studiu. Dânsul m-a vizitat la Strunga și am făcut, la cererea lui, o deplasare la Corbeni pentru pomenirea morților. Am plâns amândoi pe mormântul uitat și acoperit de bălării al bunicilor mei, al părinților lui. Am vizitat locul unde fusese casa bunicilor, și prin porumbul care era atunci acolo, am căutat locul unde fusese casa, unde fusese grajdul, unde fusese camera în care dormeam, unde fusese cotețul câinelui credincios
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un crin asemeni fratelui său care n-a avut această favoare, care a crescut, a înflorit și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din urmă crin se aseamănă mămica, și acest contrast mă determină să o prețuiesc și mai mult, și să stropesc cu lacrimi nefericita ei noblețe. O, mămică, este așa de plăcut să mă gândesc la tine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
puterea de a iubi, după cum sunt persoane la care, chiar dacă Dumnezeu a pus această putere, a intervenit o COBE REA care a smuls iubirea din rădăcini, sau, dacă n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am desconsiderat pe mine și tot ce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o grevă generală, de are să se bâțâie țara din țâțâni. Avem însă și o garanție consolatoare: doamna Udrea e ministru și la mediu; vom respira un aer pur, pajiștile se vor curăța de la sine, n-o să mai vedem peturi și bălării. Așa să fie! Guvernul acesta mic ne va arăta că treburile țării vor merge ca înainte, adică rău, numai că nu vom mai plăti atâția și atâția cu funcții mari și bine plătite. În 50 de zile, până la alegerile cele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fereastră se află mai sus, alta mai jos; o balustradă a treptelor pe care se suia în pridvor lipsește, tencuiala este dusă (pe alocuri măcinată), burlanul din stânga lasă apa să curgă direct pe perete, geamurile sunt sparte, curtea plină de bălării. Că fotografia din 1909 a fost executată de către Teodor Goilav o atestă și o scrisoare autografă a lui Grigore (tatăl) și Teodor Goilav (fiul), trimisă lui Corneliu Botez, cuprinzând descrierea Ipoteștilor: dragă amice, ai cerut o mică descriere a satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
crăpați, geamurile sparte, deschise în bătaia vântului, ușa spartă și ea, o fereastră lipsește cu totul (pare că în locul ei s-au bătut scânduri, luate și ele), tencuiala căzută, pe lângă tocurile ferestrelor intră mâna unui om, iar în curte, printre bălării, sunt tot felul de materiale lăsate la voia întâmplării. Aceasta era așadar starea casei când Maria Isăcescu primește, prin donație, moșia tatălui său, Gheorghe Isăcescu. Numai că nici soții Papadopol n-au locuit la Ipotești, iar casa ajunsese, prin nefolosire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
revistă. Nici în 1926 nu se schimbase nimic. Tot din Revista Moldovei aflăm că la Ipotești casa [...] a fost dărâmată de-a binelea, iar mormintele părinților [...] lângă bisericuța spartă și gata să închine steagul, sunt complet părăsite și acoperite cu bălării 52. La comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului, căpitanul A.I. Gheorghiu se întreaba: este aceasta o comemorare? Nu ! ci un prilej de a dovedi câtă depărtare de la vorbele și inițiativele ocazionale, care trec, până la fapta temeinică, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sfârșitului, Ravelstein se arăta adeseori agasat de mine. Învățase de la profesorul Davarr că oamenii moderni - și, Într‑un fel, eu eram o persoană modernă - simplifică prea mult lucrurile. Și le prindea bine să fie muștruluiți - puși să plivească puzderia de bălării a amăgirilor. Așadar putea fi direct cu mine fără teama că mă jignește. Adeseori muribunzii devin extrem de severi. Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte acest păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din jur, Îmbrăcați În armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni Împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, În Întuneric. — Undeva Într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, În sfârșit, un pârâiaș Între pietre. Unul după altul, soldații se Îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei sale sunt simple ficțiuni apotropaice, „însuflețitori de fantasme”, iar propria țară o corabie ce se scufundă, un „pământ sleit pe care nu mai cresc decât bălăriile”. Metaforele nihiliste și formulările memorabile, șfichiuitoare asemenea unui bici de profet („Românii respiră eșecul prin toți porii”; „România trece prin istorie ca o Cenușăreasă”), se cheamă una pe alta și se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
2); încredere (2); îndeasă (2); mare (2); mîncare (2); monedă (2); muncă (2); nas (2); strînge (2); varză (2); viață (2); abilitate; acțiune; acul; adunare; ajutor; alergare; amesteca; aparate; apleca; arid; aruncă; ascunde; ascuns; ascunse; atenție; bani la loto; băgăcios; bălării; băț; bățul; benzină; bijuterii; bogăție; buni; în buzunar; calul; candela; la cap; capul; cardul; carte; cartea; cec; cheltuială; ciudat; coada; combustibil; crăpătură; critic; cu; cunoștințe; în cuptor; curaj; curiozitate; degeaba; degete; depărtare; dop; în dulap; enervant; face; fecior; flori în
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Cronicar Apocalipsa poate să vină O capitală europeană murdară, plină de locuri virane și de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]