589 matches
-
facă cu acești bani ceva pentru oamenii din acest sat. Ne-am gândit să începem cu străzile: să le asfaltăm. De mii de ani, aceste străzi au fost numai, și numai, din pămât...iar acum, ca niciodată, sunt invadate de bălării... - Voi știți ce înseamnă să reabilitezi un drum?...trebuie să plătești un consultant, un proiectant, un constructor...dar toate astea nu se pot face pentru că drumurile nu sunt intabulate în numele primăriei! - Taică primare, ești primar din 1990!...De ce nu ai
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
înălțimi valorice deosebite, prin metaforele, vorbele de duh, procedee stilistice inedite, dar mai ales prin bogăția de idei și mesaje calde ce se degajă din zborul lor. Bidivii care frământă sub copite și „ară” ogorul bietei noastre patrii, plin de bălării comuniste și postdecembriste. Patrie cu economia sufocată de aceste bălării, crescute în anii comunismului și dezvoltate sub soarele protector al democrației demagogice din anii noștri. Ironia și poveștile blândelor patrupede, uneori curgând într-un virulent și necruțător sarcasm purificator, disimulat
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
inedite, dar mai ales prin bogăția de idei și mesaje calde ce se degajă din zborul lor. Bidivii care frământă sub copite și „ară” ogorul bietei noastre patrii, plin de bălării comuniste și postdecembriste. Patrie cu economia sufocată de aceste bălării, crescute în anii comunismului și dezvoltate sub soarele protector al democrației demagogice din anii noștri. Ironia și poveștile blândelor patrupede, uneori curgând într-un virulent și necruțător sarcasm purificator, disimulat, diluat în duioasele povestiri ale cailor, demască/denunță, nu numai
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
doi, totuși, mult îmbătrâniți, cu bărbi cărunte, cu guri știrbe, mă privesc și ei mai lung, neștiind de unde să mă ia, ezitând să mă salute sau nu. Un aer de vetustate emană și o seamă case, cu zugrăveala scorojită, cu bălăriile urcând până în dreptul ferestrelor, dincolo de care nu distingi nimic, de parcă ar fi găvanele unor cranii lipsite de strălucirea ochilor. Cele mai multe sunt împrejmuite cu garduri metalice, prin vopseaua cărora a străpuns ca o pecingine rugina. Pe locatarii de altădată ale unora
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
lucru și, până când termina programul, Aurelia era - din punctual ei de vedere - liberă să facă tot ce dorea, având însă grijă de a respecta măcar condiția de a nu părăsi curtea casei. Era atât de cald, încât până și frunzele bălăriilor ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Nu am mai recunoscut autogara, căci și aici s-au produs unele schimbări. S-a construit un bloc din sticlă al unei societăți placată cu sticlă fumurie. Clădirea veche a rămas de izbeliște. În apropiere persistă un parc plin de bălării, și niște barăci părăsite pline de șobolani și mizerii. Fiind perioada campaniei electorale, stâlpii, zidurile și pereții caselor erau pline de afișe cu cei care vor binele Reșiței. Călătoria cu tramvaiul este gratuită, fiindcă toți bătrânii peste 65 ani, au
DE LA GRĂDINARI LA REŞIŢA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371266_a_372595]
-
și pusă pe cârâială. - Umblu „de colo-colo”!... o îngână Clăpăugea. Am fost s-aduc niște iarbă la orătăniile astea, se justifică el, în timp ce aruncă peste gard, la păsări, brațul de iarbă smuls la repezeală, cu câteva momente mai devreme. De cum bălăriile atinseră pământul, vreo treizeci și cinci - patruzeci de găini se năpustiră asupra lor, de parcă n-ar fi mâncat nimic în ziua respectivă. - Ia uite-le ce mănâncă, sărăcuțele! exclamă Petre, zâmbind, mândru de fapta bună pe care tocmai o făcuse, fără să
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
cedat locul Strandulului Municipal care, timp de decenii, a oferit clujenilor momente de recreere, în verile călduroase. Apoi, în secolul XXI, din frumusețea strandului de altădată a rămas doar amintirea. Celebra lui trambulină se degradează lângă un bazin înconjurat de bălării pe care amatori de graffiti n-au ezitat să-și lase amprenta. Aceasta este succinta poveste a „băii” clujene. În esență, strandul a împărtășit soarta gheretei alimentare de la intrarea parcului dinspre Teatrul Maghiar. A căzut și el pradă „privatizărilor strategice
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
ARNĂUTU: Vampirii n-au nevoie de intrare! Le este mai ușor să sară peste ziduri! CĂPITANUL SASU: Sau să treacă prin ele ca nălucile! EXT. / CURTEA CASTELULUI / ZI Vânătorii de vampiri pătrund călare în curtea castelului năpădită de ierburi și bălării. Aceștia își rotesc privirile de jur împrejur apoi descalecă și lasă caii liberi. CĂPITANU ARNĂUTU : O parte dintre noi să ne răspândim prin curte, iar alta să cercetăm castelul până nu se lasă noaptea. CĂPITANUL SASU:(impresionat) Ce castel mare
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
arătau ca niște găini jumulite prin care se perindau haotic sălbăticiunile. - Cu siguranță s-au axat doar pe industrie! Dar mare-i fu mirarea când descoperi că fabricile și uzinele zăceau dărăpănate ca vestigii ale unui trecut îndepărtat, pline de bălării, șerpi, șopârle și maidanezi. Se crucii de-a binelea și hotărî să convoace de urgență Marea Adunare Națională! În drumul său întâlni câțiva bătrâni rătăciți în anii vremii cu toiagele din mâini intrate în putrefacție. De la dânșii află cu stupoare
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
milostenia care trebuie să fie grija de căpătâi pentru cei ce dorm sub greutatea lespezilor lustruite, sub povara lanțurilor nichelate, încorsetați în adevărate cutii de beton, marmură și mozaic. De multe ori, lângă aceste morminte se aliniază altele pline de bălării, buruieni și de indiferența sau pasivitatea noastră. Creștinește este ca și mormintele vecine, chiar dacă nu aparțin familiei, să ne preocupe curățindu-le de buruieni, fiindcă responsabilii lor direcți au uitat de cei morți sau le neglijează cu intenție și vinovăție
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
să arate cum lupta ei pentru alegători, dar în fapt se înțeleg de minune la ... ciolan. -Niște perverși ajunși în fruntea țării prin mițuirea electoratului sărăcit și neinformat. -Asa este ... Uite Constantine, lunca Oltului parțial este lucrata! Priviră cu tristețe bălăriile ce acopereau câmpurile. -Când eram copil, aici, se făcea cel mai bun porumb. Era așa de înalt că nu ne vedeam din el. Ne jucăm pac-pac, cu pistoale făcute de noi cu țeavă din tulpina de șoc. Unii eram Armata
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
Poeme > Pitoresc > UNDE EȘTI TU, ROMÂNIA? Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 639 din 30 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului țara asta este o țară de morți, sunt atâtea cimitire prin sate, sunt atâtea cruci care plâng printre bălării și ierburi uscate. țara asta este o țară de morți, viii au plecat în străinătate, rar câte-o babă, bocind, pe la porți împarte pomeni și bucate. toți morții mei s-au risipit în pământ de la decebal până la tata, a rămas
UNDE EŞTI TU, ROMÂNIA? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348458_a_349787]
-
în ogradă Că dulăul s-a lungit la umbră Un glob de jar cărările-mi adumbră, Nici pic de vânt căldura să mai scadă! În jurul meu un dans de buburuze, Dorm întins sub două pălării Furnici și melci răsar din bălării M-a părăsit și ultima din muze; Timpul parcă s-a oprit în loc Printr-un armistițiu general Amintirea unui mareșal Răzbate prin hrisoavele de foc Ce mi-am dorit, nu mai doresc de fel Caravanele nu mai pornesc la drum
ARMISTIŢIU GENERAL de ION UNTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345291_a_346620]
-
o lădiță. „Aici erai ascunsă micuță comoară!” și fără s-o mai deschidă, o luă sub braț și coborî treptele scării întortocheate. Ajuns în curtea castelului, încălecă, și aruncând o ultimă privire înapoi spre grandiosul castel năpădit de liane și bălării, luă calea de întoarcere spre casă. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - XI. Castelul bântuit / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
când ajungi pe Pamânt, continua Licsandru, să zbori deasupra pădurilor, deasupra apelor, deasupra caselor...în libertate, în liniște, și să nu te mai cobori între oameni că este tare complicat aici, jos, cu picioarele pe pământ. Mai ales prin ale bălării crescute pe strazile de pământ ale satelor! - Zici că l-ai adus pe Fane, tatăl tău, între patru scânduri!? - Între șase, dacă pui și capetele! - Băi, asta este!...Poți să faci ceva?...Nu poți să faci nimic!...”Vii cu vii
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
unde să se întoarcă atunci cănd au nevoie de liniște, de amintiri și ca să se reinventeze. Viața de la țară a dispărut odată cu această generație. Au rămas doar primarii și consilierii să-și plimbe nepăsarea pe drumurile dintre case pline de bălării. Licsandru și Oprița sunt în fața porții care face parte din gardul ce împrejmuiește curtea casei lui Fane Cizmaru. Este un gard înalt, opac, nefinisat ca aspect, care te duce cu gândul că proprietarul nu este deschis spre exterior. Poarta lasă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
zgrunțuroase: pământul, pereții, gardurile, ușile...și respingătoare. - Auzi, tu simți ceva când intri în această curte?întreabă Licsandru pe sora sa. - Simt...ceva, adică aș dori sa mă întorc la Reșița, imediat! - Cum să trăiești în acest sat? Ai văzut bălăriile de pe drum, ierburi cu tulpini deja lemnificate, care te pot răni? Fiind o zonă cu mult salcâm, salcâmul are multe semințe care pot fi împraștiate pe zone întinse de către vânt, o să vină o zi cu pădure de salcâmi crescută pe
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
este un exemplu relevant. Mai departe, de o parte si alta a șoselei, din loc în loc, prin fața caselor oamenilor sunt făcute din resturi de marmură mici spații de parcare. Minunat, parcari din marmură, sunt pe drumul cel bun. Iată, prin bălării și tufe o tablă amarată, veche, strâmbă, ruginită într-un cadran de fier cu vopseau scorojită pe care scrie RUSCHITA. Etalon de nepăsare și mizerie aici, la cariera de marmură recunoscută în lume, pentru că nu s-a găsit un bloc
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
vrei mereu să-ți fie bine, Gândește-te o clipă și la mine ! Căci, dac'ar fi ca să mă sece dorul Și-n munte s-ar slei de tot izvorul, Atunci tu ai rămâne pe vecie, O râpă îmbrăcată-n bălărie. Iar trupul ți s-ar umple de noroaie, Târâte de șuvoaiele de ploaie ! Atât i-a spus și a pornit agale, Ducându-și unda lină înspre vale, Dar și-a vestit iubirea printr-o boare Și păstrăvi ce înoată spre
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească. Ce moment incredibil! Sîntem privilegiații secolului: l-am apucat. Frecventînd, cu oarecare perseverență, expozițiile tinerilor, am avut, subit, revelația unei constatări. Privind etica profesională. Mai exact, concesiile, și chiar, în unele perioade, compromisurile. Cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vechea arhitravă. Ce mixaj inspirat în filmul lui Liiceanu, din '91, unde îl vedeam filmat, pentru prima oară, pe Petre Țuțea, contrapunctînd, cu elocința lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar cu riscul Socolei...). De la Paris la Tours, oprire inevitabilă la Barbizon. Templul natural al oficierii modernismului prim. Abundența sălbatică a vegetalului, la doi pași de colosala autostradă! Cu stîncile bizare, lăfăindu-se ca burțile unor elefanți adormiți în imperiul bălăriilor (pictate, burțile, obligatoriu, de toți barbizonienii), cu leneșele cărări, aceleași, bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
P. doi: Păi atunci ce facem? Hai să ne uităm în albumul trei. Gh. P. unu: Adică în cimitirul trei... Nu, nu mai vreau! M-am plictisit. În fiecare luni seara, seara mea liberă, vii aici și mă plimbi printre... bălăriile unui trecut..., căruia tu îi spui paradis...! Gh. P. doi: Și ce, nu e paradis? Față de prezent, ce să mai vorbim! Gh. P. unu: Paradis pe naiba! Ei, mie-mi vine să fug de paradisul ăsta al tău! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]