648 matches
-
Rasa Bănățean În conformitate cu evaluările făcute de Moșneaga (1957Ă, rasa Bănățean se aseamănă cu rasa Românesc Comun. Răspândirea populațiilor aparținătoare acestei rase a fost constatată pe dealurile Banatului și ale Crișanei și în mică măsură în zona de șes. Populațiile rasei Bănățean s-au dovedit a fi surse valoroase de gene, dintre care remarcăm valoarea populațiilor locale de Roșia Montană, de Grabăț, Alb Românesc de Rușețu. Rasa Portocaliu A fost răspândită în județele Iași, Botoșani, Bacău și Vaslui, fiind cultivată pe suprafețe
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
de alta a Carpaților a crescut enorm de mult În intensitate, iar lanțul Carpaților Meridionali a fost privilegiat, din acest punct de vedere. Anii ce au urmat Marii Uniri din 1918, au fost Încărcați de emoții, românii fie ei transilvăneni, bănățeni, maramureșeni, moldoveni, dobrogeni sau munteni, când se Întâlneau cu lacrimi În ochi se Îmbrățișau și se adresau cu apelativul de “frate române”. Aceste adevăruri nu sunt cunoscute numai din paginile scrise ale vremii, cât mai ales din emoția cu care
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
balade, povestiri, Timișoara, 1969; Rozuna, doamna florilor, îngr. și pref. V. Șerban, Timișoara, 1974; Basme, povești și balade, îngr. Doina Comloșan și V. Șerban, Timișoara, 1984. Repere bibliografice: Liviu Jurchescu, Un Creangă al Banatului: Gh. Cătană, „Semenicul”, 1928, 10-11; Cosma, Bănățeni, 95-97; Cornel Corneanu, Doi ani de la moartea lui Gheorghe Cătană, „Revista Institutului Social Banat-Crișana”, 1946, ianuarie-iulie; Ion Apostol Popescu, Un neobosit pedagog și folclorist bănățean: George Cătană, O, 1958, 9; Ion Apostol Popescu, Răsfoind corespondența folcloristului George Cătană, O, 1961
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște bănățeni care, se știe, conjugă verbul a fi la indicativ prezent, persoana Întâi folosind forma eu mi-s, pe care o adoptase și Rugină al nostru. Și sătenii lau poreclit Misli. În partea dreaptă a Părăului locuia Cotfas Toader, bunic al
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
atât în ce privește scopul, cât și, uneori, mijloacele. Participant la anchete sociologice în sate bănățene, a cunoscut îndeaproape realitățile sociale, etnice și folclorice ale împrejurimilor Timișoarei, pe care le-a făcut apoi cunoscute în numeroase articole publicate. De altfel, satul românesc (bănățean, în speță) i-a îndemnat în mod obișnuit condeiul când a fost vorba să se încerce și în literatură. Debutând în 1925, în „Tribuna nouă”, cu o schiță din viața învățătorilor de la țară, A. va continua să publice, constant, până
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
din comunitățile românești, sârbești și bulgărești aflate la granița cu Iugoslavia au fost încărcate cu avutul ce încăpea într-un vagon de marfă și duse într-o direcție necunoscută. Fără să li se comunice motivul, scopul, direcția și durata călătoriei. Bănățenii au muncit apoi patru ani Câmpia Bărăganului în aceeași incertitudine ca la plecarea de acasă. Și voiau, în 1990, să afle cine și de ce a luat decizia deportării. În jurul poveștii familiei Roncov din Dudeștii Vechi (Timiș) despre deportarea în Bărăgan
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
era dirijor, Marin Naidim și Popovici Gheorghe, tenori I, Valeriu Gafencu și Paul Cojocaru, tenori II, dirijorul cu mine, baritoni, Popa Octavian bas profund, capabil să reziste singur și să asigure „pedale” perfecte. Răspunsurile liturgice erau după armonizarea părintelui Givulescu (bănățean), melodie armonizată pentru cor bărbătesc, la care acest mare îndrăgostit al Unirii tuturor provinciilor românești, drept mulțumire lui Dumnezeu, lucrase mai bine de zece ani. Toate sunt pline de simțire sfântă și măreție melodică. Părintele Ion Pușcașu a rostit începutul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi, Vatra Dornei desagii de pe umăr, lasă-i grămadă, stofa cadrilată să n-o ridici la bagaje, coborîm curînd, la picioarele celui bătrîn, țăranul din Spermezeu, măsura, pe bănățeni i-au inundat după păcatele lor! localități, aici cunoaște profesorul, m-am mai trezit, Porțile de Fier, barajul, eu am lucrat acolo, acela știe cînd s-a construit, rulate pe larg, simțind îndemnul, învățăturile de credință creștină, mărturia s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Dar, marea surpriză... a urmat în noaptea de Anul Nou, când am pregătit „urătura”, buhaiul, harapnicele, toba, clopoțeii... așa ca la noi în Moldova. Ne-am „urat” Directorul și profesorii... și, am trecut la săteni. De neuitat a rămas pentru bănățeni, noaptea aceea a Anului Nou, dar... și, pentru noi. Satul vuia de urale... „hăi...hăi”, de pocnetele harapnicelor, ca din pușcă, vuietul buhaiului, și tălăngilor, dar mai ales cu „hăielile”.. de se auzea până la marginea satului. Era un adevărat spectacol
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aceeași sărăcire, degradare. Și, ca să nu părăsesc drumul Început deunăzi, ajung iarăși, adăugându-l și pe el, la veneticul porumb; la soiurile, cultivarurile selecționate din vechime, atâta câtă e În privința lui, aproape uitate de când cu dublul hibrid: Hângănesc, Cincantin, Scorumnic, Bănățean... Nu e vorba de hibrizi, ci doar de varietăți, implicit de calități ce se mențin generații de-a rândul, dar care-și trag productivitatea și calitățile tot din degradarea la care-și supun ogorul. Căci ce e selecția, altceva decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de liceu (se anunță în comunicatul privind bacalaureatul lui). De fapt, la 14 septembrie 1933, Carol al II-lea a hotărât ca, în anul școlar 1933-1934, clasa Marelui Voievod Mihai să fie completată cu „încă patru elevi: un moldovean, un bănățean, un ungur și un sas”; cursurile școlare vor începe la 23 octombrie, întrucât între timp Mihai va face o călătorie la Londra unde se va întâlni cu mama sa. Duminică, 17 septembrie. La ora 10, Mihai ia parte la solemnitatea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ, culeasă din satul bănățean Vizejda, sună În dialect astfel : Jud, Jud Iskarjot,/ Sauerkraut is gut, gut, gut,/ Schweinefleisch ist fett, fett, fett,/ Bischt e alte Hep, Hep, Hep („Evreu, evreu Iscariot,/ Varza murată e bună, bună, bună,/ Carnea de porc e grasă, grasă, grasă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
idilice ale satului datorită unei nostalgii a faptului că cei mai mulți dintre ei se născuseră și unii chiar crescuseră la sat. Moldovan, de exemplu, era fiul unui preot de țară, iar Petre Râmneanțu venea dintr-o familie de țărani din satul bănățean Gaiu Mare. Experiențele lor urbane, În Viena, București sau Cluj, au fost, probabil, foarte mult influențate de amintirea anilor copilăriei petrecuți la sat, așa cum demonstrează pagini ample din scrierile autobiografice ale ambilor autori 35. Adepții eugeniei au integrat Însă această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Lucaciu (p. 27).23 Într-un alt loc (cap. Eminescu la Viena, p. 56) păstrează cam aceiași ordine când se referă la studenții vienezi din cadrul "Societății literare" "...mai ales bucovineni, ardeleni de la Sibiu, de la Brașov și de la Năsăud, vreo doi-trei bănățeni ori ungureni, cei mai mulți înaintați în studii, câteva doctoranzi...". Fără să indice vreun nume, și aici I. Slavici păstrează părțile "ungurești" în care este inclus Sătmarul. Să vedem dacă datele despre "V. Lucaciu" ar putea corespunde: V. Lucaciu, memoran distul, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În sine, ci doar de modul În care au Înțeles să trateze acest subiect generațiile de autori mai Îndepărtate. Preluând o serie de sugestii lansate de studiul lui Adrian Marino, profesorul Nicolae Bocșan a analizat imaginea Europei În cazul românilor bănățeni din perioada iluministă, urmărind modalitățile prin care s-au concretizat În acest caz particular clișeele și trăsăturile generale ale imaginii. Ca și În sinteza sa dedicată iluminismului bănățean, profesorul Bocșan este interesat de difuzarea ideilor europene ale vremii În spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de la Începutul epocii moderne La 1819, Vasile Gergely de Ciocotiș XE "Gergely de Ciocotiș" , intelectual român de prin părțile Maramureșului, remarca faptul că la ora respectivă ardelenii erau „urgisiți de părinteștile bunele datine, cari se lapădă de către... toată nația”. Iar bănățeanul Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" găsea peste câțiva ani și o explicație a acestui nou spirit al vremii: „Pricina - scrie el - sunt oamenii stricați cu liberte, egalite..., fără domn, făr’ de liturghie.” Nu este vorba despre un simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de consoarta sa. Iar aceasta, conform ritualului pe care l-am evocat, „un galbin de aur mare pentru grumazi au căpătat”. Gesturile protagoniștilor Întâlnirii sunt cât se poate de tipice pentru acest scenariu plin de semnificație. Pe de o parte, bănățeanul nostru vine la Împărat Însoțit de femeia sa, conștient că, În acest fel, prin farmecul și prezența ei, va accede mai ușor la grația și bunăvoința imperială. Pe de altă parte, monarhul reacționează și el pozitiv la o asemenea inițiativă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Papiu Ilarian" Însă, toate aceste afirmații sunt dovada unei slăbiciuni periculoase. Cauza lipsei de fermitate a românilor În raport cu „ungurismul” (ilustrată prin cazul lui Bojincă XE "Bojincă" ) rezidă, crede Papiu, În teama lor nejustificată față de slavi și față de Rusia. Mișcările bănățenilor Împotriva sârbilor nu sunt decât un exemplu În acest sens. O teză principală a cărții revoluționarului pașoptist este aceea că românii trebuie să se ridice Împotriva maghiarilor, și nu a slavilor, deoarece adevăratul pericol pentru existența lor națională vine din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Spania și din alte părți”. Din amintiri de familie, Moise Nicoară XE "Nicoară" relatează la fel, despre prezențe românești În Franța și Spania de-a lungul secolului al XVIII-lea. Nicolae Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" consemnează participarea bănățenilor la toate campaniile importante ale Imperiului din veacul al XVIII-lea, de la Războiul de Succesiune la Tronul Poloniei (1733-1738), când militarii horvați, slavoni, murășăni, tiseăni, În nume haiduții, cu căpeneăge roșii, În Italia asupra lui Carol al Spaniilor marsără, și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Univers, București, 1985, pp. 102-117. La nivel popular, mi se pare ilustrativă atitudinea surprinsă de Nicolae Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" , Cronica Banatului, ediție Îngrijită de Damaschin Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1981, p. 184; acesta se referă la bănățenii care, În timpul incursiunii turcești din 1738, Îi ajută pe otomani, blocând armatele austriecilor („urâta faptă a rumânilor”): „și Într-alte sate, juca, cânta: «ține, Doamne, tot așa, nici cu turcu’, nici cu neamțu’! ține, Doamne, tot așa!»”. Al.I. Amzulescu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a îndeplinit sarcini diverse în sfera religioasă. La 24 ianuarie 1924 la Oradea îl decora pe episcopul Roman Ciorogariu cu ,,Coroana României“ și ,,Răsplata muncii“26. În același an, la Timișoara anunța înființarea Episcopiei Timișoarei ,,ca fiind un deziderat al bănățenilor și al tuturor românilor de dincoace de Carpați”27. La 1 mai 1924 a vizitat comunele săcelene, unde a cercetat mai multe biserici, prilej cu care la Cernatu a fost ales președinte al Casei Naționale. A vorbit acolo de spre
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
avea porțile închise și protestatarii au fost secerați pe treptele ce puteau duce, în zile binecuvântate, către altar. Mitropolitul locului era într-o vizită ecumenică. La Arad, în seara de 20 decembrie 1989, lumea aștepta un gest de solidaritate între bănățeni. După doar douăzeci și patru de ore vedeam șiruri lungi de mașini blindate (în traducere liberă: orbite) venind dinspre Lipova, urcând peste podul de pe bulevardul Armatei Roșii în direcția Pieței Sfatului. Virusul libertății timișorenilor ne contaminase urbea, iar sfârșitul Marelui Faraon se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Oituz în compunerea armatei române. Sângele ardelenilor s-a vărsat pe toate teatrele de operațiuni militare din Europa și Extremul Orient rusesc. Ne vom limita în această lucrare doar la voluntarii provenind din prizonierii luați de ruși, transilvăneni și bănățeni care vor încadra Corpul I al Voluntarilor Ardeleni Ca urmare a declarării de către România a războiului în august 1916, monarhiei austro ungare, românii aflați sub arme în armata imperială, s-au considerat dezlegați de jurământul militar față de imperiu și au
Corpul voluntarilor ardeleni la Hârlău 1917-1918 by Miron Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/686_a_1342]
-
fragmentelor traduse mai întâi în foile lui George Barițiu, mai apoi și în alte periodice, prin ediția în limba franceză (a lui Quinet) care circula în Principate; în fine, prin contactul cu mediul cultural german sau austriac - cazul transilvănenilor și bănățenilor Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, Timotei Cipariu, Simion Bărnuțiu, George Barițiu, Vasile Maniu - sau prin legătura cu mediul spiritual francez - cazul lui Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, C.A. Rosetti. Intelectualitatea română, la fel ca aceea sârbă, croată
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ale administrației politice, ale bogățiilor, ale populațiilor transilvane, maghiari, secui, sași, români, cu originile, continuitățile, tradițiile lor sunt însoțite de detalii erudite asupra numelui fiecăreia, a situației demografice, a așezărilor, cetăților, ocupațiilor. Mai apoi, o privire de ansamblu asupra ținutului bănățean sau asupra aceluia panonic acoperă o parte din necesitatea informațiilor, la rândul ei înscrisă în efortul de recuperare al despotismului luminat. În „Praefatio”, savantul ceh evidențiază prerogativele lui Olahus în regatul maghiar de la mijlocul veacului al XVI-lea; arată eleganța
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]