500 matches
-
volumul - Tudor, meditând în grădină la frumusețea creației divine, trece cu lejeritate pe tărâmul amintirilor. O floare din grădină îi atrage atenția și o culege. Cu ea în palmă, caută umbra bătrânului nuc, care-și răsfira crengile generos. Și, pe băncuța de lângă nuc, somnul îl fură și-l proiectează cu ani în urmă, la întâmplarea cu iapa numită „Bătrâna” pe care o pierduse odinioară. Marian Malciu posedă o artă a narațiunii perfectă. Cu puțină imaginație, te transpui în povestire și trăiești
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
care avea aspectul învingătorului. Mai țuguiat, măi rotunjit, cu coaja groasă, să nu se dea bătut. Ciocneam întâi cu tata, apoi cu mama, după care începea mult așteptată întrecere: noi între noi, copiii. Ne strângeam la drum, în fața porții, la băncuța, pe lavița și ciocnitul ouălelor era pe luate, pe schimbate, pe văzute și pe nevăzute... Se lasă și cu plâns, se lasă și cu râs. Ne făceam în ciuda, unii altora, în naivitatea jocului... Peste ani, aveam să văd aceleași chipuri
CÂND PORŢILE RAIULUI STAU DESCHISE... de DONA TUDOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358780_a_360109]
-
un timp de altădată se înfășură cu unul de acum. Săptămâna Luminată am simțit-o dintotdeauna că una a tihnei, a așezării sfătoase pe lângă cei dragi, cu tot ce-ți trebuie în casă pentru sărbătoare: ouă roșii, cozonac și miel. Băncuța copiilor mei era în fața blocului și, îi auzeam, de la fereastra bucătăriei, pe ceilalți copii cum ma strigau : "- Mama lu' Criști! Mama lu' Florina!"... Cu sau fără ulița, pe asfalt, în case cubice etajate, în altele făcute din saracie și în
CÂND PORŢILE RAIULUI STAU DESCHISE... de DONA TUDOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358780_a_360109]
-
în rezervă, Petre Bușoiu, se deschise ușa până la perete și își făcu apariția patroana restaurantului, madam Floreasca, îmbrăcată foarte elegant: taior și fustă de culoarea petalei de cicoare, un șal de mătase albă îi acoperaea parțial salba de la gît (cu băncuțe de aur prinse pe bandă vernil-violet), iar toartele din aur sclipitor, cu trei semiinele dantelate și steluțe diamantifere pe margini, se legănau ca niște cireșe la urechi, pe când pălăria din mătase de Ceylon (cu nuanțe viorii... pe un alb de
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
porumbel, gândurile silențioase de Sus. Aud cum scârțaie ușa din gară. Legănatul spontan al balamalelor îmi umblă prin carne. Salcâmii avizi de senzații tari, își continuă balansarea. Spinii sărută în trecere umbrele mele. În gară? Scene de basm:firimituri de băncuțe din secole impare, zmei flămânzi deghizați în căței, pisici cu cozi scuturate, ce captează Wi-Fi-ul la promoție, găinușe triste cu zâmbete scofâlcite. Copacii din livadă joacă poker cu vântul . Dealuri cu cocoașă . Un câine sictirit de zeii absenți, geme pe
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
Atât de copleșiți - de durerile, și bucuriile - tuturor? Dinafară? - Ce să vă ofere - și ei? Când nici la ei - acasă - uite - nu s-au găsit resurse - nu s-au agsit mijloace - nu s-a găsit potențial - să vă ofere - o băncuță... De lingiat măcar o alviță... De stat... mă rog... - Măcar să aibe loc pe ea, și o bunicuță... - Sigur, o să spuneți - vă cunosc eu cât sunteți de veseli - ar trebui să fiți internați - că eu sunt măgarul lui Buridan. Și Buridan
MONOLOGUL MĂGARULUI LUI BURIDAN… de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340563_a_341892]
-
eră de tehnologie. S-a început cu-un Goldstar mic, bombat, s-a trecut apoi la primul ecran plat, iar mai târziu au apărut și boxe. Un arsenal de cabluri, prize, lumânări și torțe, șezlonguri mari și mici, grătare noi, băncuțe, un ventilator, au populat pân’ la refuz cinemateca de cartier. Atât de bine mă simțeam că, într-o zi, mi-am luat și eu o curte, la doi pași, în spate! Cum s-ar zice, am prins-o pe madam
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
unui one night stand. Și realitatea copiilor ca Alex, născuți fără ca tatăl să știe de existența lor. „Nu știu, poate că totuși o să îi spun într-o zi lui Andrei de Alex. Mai vedem”, spune Andreea, în timp ce se ridică de pe băncuța sub care am stat la povești. La tot pasul perechi îmbrățișate până la os, care au dat statul între patru pereți pe baia de lumină din parc plimbă copii de vârsta lui Alex de mână, în cărucior sau pe biciclete. „Tati
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
că vor găsi și resurse, că nu cred că trebuie atât de multe spații. Probabil va fi un spațiu la Senat și unul la Camera Deputaților. Și așa probabil s-au investit bani, am văzut că la Senat erau două-trei băncuțe, nu știu că am fost de câteva ori, nu mai știu exact ce s-a mai făcut la spațiul pentru fumători. -Ați consultat vreun sondaj, v-ați întrebat alegătorii ce doresc în ce privește legea antifumat? -Vă spun sincer că m-au
Senatoarea Vasilica Miron, țigara de după legea antifumat: „La noi, în Rădăuți, e o singură terasă. De când nu se mai fumează i-au scăzut vânzările...” () [Corola-blog/BlogPost/338653_a_339982]
-
Cele mai moderne arene din țară sunt patinoarele din Brașov și Miercurea Ciuc. La polul opus arena „Mihail Flamaropol” din capitală este într-o stare deplorabilă. Arena „Dunărea” din Galați necesită modernizări urgente a: suprafeței de joc și mantinelei, vestiarelor, toaletelor, băncuțelor de pedeapsă, izolație etc. Alte patinoare artificiale descoperite din țară: Patinoarul „Olimpia” Ploiești, Patinoarul „Areni” Suceava, Patinoarul Artificial din Sf. Gheorghe, Patinoarul „Olimpia - Tâmpa” Brașov etc. Mai putem menționa patinoarele acoperite din Deva, Iași, din centrele comerciale care, din câte
Top 10 patinoare, România – ianuarie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/339957_a_341286]
-
păsărelelor ce se pregătesc de culcare îmi dau senzația de început de lume, iar singurătatea mă înfioară! De fapt aici nici nu sunt alei, sunt poteci ce se strecoară printre copaci și tufișuri. Totuși, din loc în loc încă mai sunt băncuțe pe care stau îmbrățișate cupluri ce caută izolarea. Pe una din aceste băncuțe căutăm și noi odihna câteva minute, timp în care discutăm cu ardoare despre film. Dragoș constată că sunt ușor impresionabilă și nu pierde ocazia de a mă
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
iar singurătatea mă înfioară! De fapt aici nici nu sunt alei, sunt poteci ce se strecoară printre copaci și tufișuri. Totuși, din loc în loc încă mai sunt băncuțe pe care stau îmbrățișate cupluri ce caută izolarea. Pe una din aceste băncuțe căutăm și noi odihna câteva minute, timp în care discutăm cu ardoare despre film. Dragoș constată că sunt ușor impresionabilă și nu pierde ocazia de a mă tachina în legătură cu lacrimile vărsate. - Chiar dacă sunt ficțiuni, filmele prezintă frânturi de realitate! îi
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
care nu știu să înoate și unul cu adâncime mare, ne explică Dragoș. Cele trei bazine se înșiră unul lângă altul, înconjurate de o zonă cu nisip și alta cu gazon, ca niște elipse concentrice. Pe margine sunt copaci și băncuțe sub ei, pentru cei care caută și puțină umbră. Sunt șezlonguri și umbrele pentru închiriat, dar lumea nu se prea înghesuie la ele, așa că Dragoș poate închiria șase, câte una pentru fiecare. Există și un complex comercial, de unde poți procura
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
că s-a cheltuit prea mult pentru eveniment, sau că a amenajat părculețul de lângă casa-muzeu. Înainte, rugii erau până la brâu acolo și oamenii își duceau animalele la păscut. „Era mai mare rușinea”, spune o femeie. „Așa cum o pus florile și băncuțele alea, nu mai are curajul nimeni să intre cu animalele”. Mai demult, în zonă era activitate, erau fabrici și mine de cărbune - „era aproape tot satul plecat la mine”, își amintește aceeași femeie. Acum e îmbătrânit. Tinerii au migrat spre
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
dar și din pădure. Îmi arată un brad argintiu, plantat într-un ghiveci imens. „Când a trebuit să îl transferăm dintr-un ghiveci într-altul, chiar nu mi-am imaginat cum o să reușească soțul meu. S-a urcat pe o băncuță și l-a luat cu o mână, că altfel nu avea cum, cu tot cu calupul ăla de pământ care era foarte greu și l-a pus în celălalt”, își amintește ea. Când soțul ei a fost plecat din țară, a trebuit
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
duminica împreună și își fac temele, apoi citesc, stau câte trei ore”, spune Oana Doboși-Potcoavă. „Cu cărțile trebuie să ai răbdare și să le oferi șansa să reînvie de la un an la altul” Librăria e plină de locuri pentru citit: băncuțe, balansoar, pufuri. Câteva profesoare de română care au aflat de Bufnițe mai fac aici câte o oră altfel. Într-o lume în care din ce în ce mai mulți oameni își cumpără cărți online, Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan oferă lucrurile pe care nu
Două tinere din Timișoara au intrat într-un business de care toată lumea le-a zis să se ferească. „Când faci ceva cu pasiune, nu ai cum să dai greș”. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338108_a_339437]
-
cu acele sentimente înălțătoare, cântate atât de măiestru de către poetul fără de seamăn, sentimentul de iubire. Atâta timp cât teiul va pulsa de viață, sub coroana sa măreață, mereu se va naște o nouă dragoste, iar perechile ce se vor așeza pe acea băncuță plină de farmec, indiferent de vârsta celor ce se odihnesc pe ea, vor simți cum sunt cuprinși de dulceața sentimentului de iubire și de bucurie a vieții. În vis simțeam cum mă cuprinde dorința de a fi și eu sub
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
o vază și vru să o trezească. - Las-o, mai bine să ieșim și să-mi povestești ce s-a întâmplat, nu am prea avut când să mă pun la curent cu tot! Ieșiră pe coridor, se așezară pe o băncuță și Angela începu să-i povestească drama Laurei. Acesta o asculta întristat, nu și-ar fi închipuit niciodată că ea va fi așa de nefericită. - Pe mine cel mai mult mă frământă faptul că Laura trece printr-o stare depresivă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340137_a_341466]
-
privirea spre acel loc, dar spre uimirea sa aceasta era goală. „Să fi fost doar o simplă iluzie?”- se întrebă ea nedumerită și dădu uitării această întâmplare. Era o seară înstelată, cu crai nou. Cei doi tineri stăteau pe o băncuță în grădina palatului imperial. Vorbeau în șoaptă despre feerica noapte care-i înconjura cu aripile sale, ademeniți de parfumul îmbătător al reginei nopții. Priveau fermecați aștrii cu străluciri intermitente purtați de sentimentele romantice ale iubirii. Franz îi cuprinse cu palmele
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
rutină zi de zi, dar se obișnuiseră cu asta. Toate acestea deveniseră, după atâția ani de muncă, banale reflexe condiționate pentru Istrate și pentru toți ortacii lui. În sala de pontaj Istrate se așeză lângă Ghiorghiță, pe una din multele băncuțe din lemn pe care așteptau să fie pontați și, eventual, repartizați la un alt loc de muncă decât cel în care fuseseră cu o zi înainte. Ghiorghiță nu era navetist. Locuia la nici cinci minute de poarta minei, într-un
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
nu mai mult, că abia mă mișcam. Îmi era o frică groaznică pentru că nu era lumină pe coridoare, numai acolo unde era telefonul, adică la scări, cum spuneam noi, internații. Noaptea nu era pază și intrau diverși să doarmă pe băncuțele de lângă calorifele spitalului. Unii erau beți, alții umblau prin saloane, noi nu le puteam încuia și ne era frică. Abia dacă ne odihneam. Nu știu cum este acum...Unele secții sau poate toate (sper) au ușile cu interfon acum și există pază
VISUL DE A FI MAMĂ (FRAGMENT DIN ROMANUL FĂRÂMĂ DE PIATRĂ ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377525_a_378854]
-
peste alta. Laura zâmbea, se bucura de fericirea lui, ce bine că nu realiza adevărul. Erau frânți, Ionuț începu să-și arate și el oboseala, îl dureau piciorușele și au trebuit să mai facă câte un mic popas pe o băncuță, ca să-și tragă sufletul...Și, în sfârșit, au ajuns la ușa Valentinei, care a rămas mută de uimire văzându-i. - Dragii mei, frumoșii mei, dar cum de sunteți doar voi! Cu ce ați venit? Nu-i venea să creadă, Nicolae
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul. - Știi Gabi,sunt așa de fericită că îmi este și frică să mă gândesc că se va termina. Este prea frumos să fie adevărat, prea frumos să dăinuie această fericire. Să știi că în adâncul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
oprit în dreptul fântânii, bucuros că a rezistat timpului. Ghizdele erau din ciment. Avea și acum capac, pe câmpia din jur, sub rarii fulgi de nea, pustiu. O scăriță ducea spre fundul fântânii, mult lărgită, unde era o măsuță și o băncuță de lemn.(...) Un val de frig pătrunse și Dor retrăi povestea pe care se întreba de ce oare o uitase cu o jumătate de secol în urmă. A pus vinul pe masă, a scos două farfurii, pe care a pus friptură
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
întindea BioParcul. Mii de vietăți, într-un mediu ce imita habitatul lor natural, așteptau să le cunoști. Orașul vechi, ce fusese înconjurat de un canal de apărare, acum secat, adăpostea, în fosta albie, zeci de terenuri de sport, parcuri, alei, băncuțe, lacuri. Podurile au rămas, arcuite peste oaza de verdeață, având fiecare tematica lui. Podul florilor, Podul cu grifoni, Podul patriarhilor etc. te invitau la noi și noi plimbări de relaxare. Turnurile vechi străjuiau cetatea și ofereau panorame de vis, în
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]