11,781 matches
-
imaginea este de fiecare dată alta mai ales în cazul celor care au cunoscut-o pe Aglaja. Filmul a fost prezentat mai întîi la Zürich, într-o sală arhiplină; autoarea era celebră în Elveția. Proiecția a fost urmată de dezbateri - bănuiesc că fiecare dintre spectatori a citit măcar una din cărțile Aglajei, mulți dintre ei au cunoscut-o personal... Se pare că filmul a izbutit să respecte identitatea Aglajei, să se apropie mult de ființa ei reală... de ceea ce a însemnat
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
făcut reproșuri într-un sens sau altul. Cartea a primit, numai pentru originalul german, peste 40 de recenzii, toate - fără nici o excepție - foarte pozitive, multe provenind de la autori români. Iar în ceea ce privește traducerea, nu știu. Îmi sînt cunoscute vreo 10 recenzii. Bănuiesc că există mai multe. - S-ar putea să greșesc, dar cred că astfel de opinii - în sensul că menționați niște texte în care imaginea românilor este negativă sau, cum s-a spus, denigratoare - au exprimat „Săptămîna”, „Luceafărul”... - Dacă există astfel
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
rulantă,... amestecul Egipt, China și Franța, mi se pare o sinteză genială. Cel mai bine ar fi înțeles acest lucru însuși Corsicanul, Napoleon. Esteții depășiți spun hodoronc-tronc. Franța însă a plusat energic împotriva automatismului cultural... În ziua aceea, nici nu bănuiam că mă aștepta și că aveam să stau lângă ea pe bancheta de stejar din colț a secției de artă și sculptură a Europei de nord... de păcătoasa de Maria Magdalena... Magdalena lui Gregor Erhart de pe la 1540 goală, înfășurată doar
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
mazilitul de la B.B.C., scrie un senzațional reportaj despre echipa de fotbal a Ungariei care zdrobea, cu o jumătate de secol în urmă, pe Wembley echipa țării care inventase sportul cu pricina. O veritabilă pagină de istorie, acest reportaj. Poate că bănuindu-l în stare să reamintească, și cu sînge rece! dezolanta înfrîngere a Angliei din 25 noiembrie 1954, conducerea principalului radio britanic l-a pus pe dl. TRU pe liber! * Un număr-document este acela triplu (4-5-6) din 2003 al revistei clujene
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
séjour chez les vivants, Le Bébe, White), bine primite, dar fără răsunetul debutului, care a făcut-o celebră în toată lumea. Știu câtă tulburare și neliniște va putea isca povestea asta și cât de tare îi va dezorienta pe bieții oameni. Bănuiesc că editorul care va accepta să se ocupe de manuscrisul meu se va expune unor nesfârșite neplăceri. Probabil că nici de închisoare nu va fi scutit, așa că țin să-i cer de la bun început iertare pentru deranj. Trebuie să scriu
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
la alți scriitori (Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan, Romulus Rusan, Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, Ioan Groșan, Ștefan Augustin Doinaș etc.) creația literară pare a se fi încheiat la nivelul anului 1989. În absența unui program clar definit este greu de bănuit cum vor arăta viitoarele volume ale acestei Istorii a literaturii române, mai ales în condițiile în care primul volum pune multe întrebări și în privința modului în care a fost operată selecția scriitorilor antologați. Cel puțin în primul capitol (Poezia), cantitativ
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
pe jumătate ascuns în tifonul alb de bumbac contra muștelor și țânțarilor, întrebă spre stăpânul Magdalenei și al lui Ghiță cum se numea domnul acela pe care îl așteptase la gară și care se ducea la Techirghiol, având aerul că bănuia cam despre cine putea fi vorba. Mitică se executase prompt rostind un nume greu de pronunțat. Bucureștenul îl pusese să-l repete... Vidri...Vidri... Cărăuțeanu îl ajută precizând: Vidri-miloiu. Da, așa parcă-l chema, încuviințase gazda. Într-adevăr, curios nume
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
fost prima victimă a crimelor pe care le denunță", că s-a făcut în aceste pagini "comisar politic al propriei anchete și își montează propriul proces", așteptînd verdictul cititorului din secolul XXI. Nu sînt atît de naivă încît să nu bănuiesc și în prolog un artificiu literar pentru captarea cititorului, îndemnat să vadă în povestea personajului Miron un itinerar exemplar și în arhitectura cărții, "criptograma unor mărturisiri profunde și în alt fel compromițătoare decît cea pe care o oferă neinițiaților aparența
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
studenție dar, cu toate astea, pentru învățăcelele lui, chiar după cîte o aventură, tot "dom' profesor" rămîne. Distanța se vede clar în "dosarul" doamnei/domnișoarei T. (sensibilități de vechi filolog, deopotrivă ale personajului și ale autorului...). Asaltat de mesaje electronice, bănuind o conspirație cu substrat amoros, a unor studenți puși pe glume, Liviu Tudose se hotărăște să dezlege ițele "afacerii". În loc de o domnișoară, îl descoperă pe Edi, căruia îi ține un discurs cam ex cathedra despre familie, responsabilitate ș.a.m.d.
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
metodologic asumat, acela de a ignora toată critica mai recentă. E chiar un gest polemic destul de categoric. Dar criticul își rezervă plăcerea unui bilanț al receptării într-o secvență finală, din volumul anunțat, Triumful unui marginal, axat, din câte putem bănui, tocmai pe o confruntare cu istoria receptării. Exegetului nostru îi displac filosofările exagerate în jurul textului poetic, exploatările psihanalitice și toate speculațiile duse prea departe, până la uitarea punctului de pornire. O mare parte din actualul volum o ocupă descrierea tematică propriu-zisă
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
la întrebarea " Cine a introdus cuvântul âpantofi> în literatura românească?" (p. 409), întrebare justificată de prezența lui la Bacovia. Constantin Călin are un răspuns doct: în poezie, Iancu Văcărescu și Gh. Asachi, iar în proză, Negruzzi (care: Costache sau Iacob? - bănuim că primul). Bacovia se află, pentru Constantin Călin, la capătul unei evoluții fructuoase a literaturii române. Exegetul nu-i analizează opera în sine, fără relații, contexte și deveniri. Face întotdeauna conexiuni neașteptate, întinde adevărate arcuri peste timp. E un expert
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
îl deținea și deportată), demonstrează că viața șvabilor bănățeni în perioada postbelică era departe de a fi una colorată în roz. Mulți vor fi probabil scandalizați de aceste dezvăluiri incomode (mărturisesc că nici măcar eu, născut fiind în Timișoara, nu am bănuit vreodată că șvabii din comunele învecinate erau supuși la discriminări pe criterii etnice; îmi imaginam plecarea lor din țară ca pe șansa unor oameni de a trăi într-o lume civilizată, neatinsă de fanteziile absurde și agresive ale conducătorilor comuniști
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzumea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
notițele care-l consemnează nu sînt, deseori, scutite de ironii. E de amintit, și ajunge, doar lectura pe care a făcut-o Călinescu Însemnărilor zilnice. Nu se întîmplă așa cînd, pe lîngă apriga "exorcizare" a leneviei, pe care o putem bănui, în fond, de un anume histrionism, în jurnalele identității incomode, ale "insuficienței" stă, nu foarte bine ascunsă, o cronică a suferinței duse pînă la capăt. E cazul unei cărți recente, apărute postum, la aproape cincisprezece ani de la dispariția autoarei, la
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
Amintiri, 1924). Această situație (involuția artistică) a avut drept consecință umbrirea meritelor anterioare, nici așa evidente. Imaginea nuvelistului viguros și a romancierului puternic în Mara este întunecată de literatura minoră de la senectute. Adevăratul prozator nu se vedea, nici nu era bănuit și nici nu avea cineva inspirația să-l descopere, pentru că era înăbușit sub moloz, datorită acestei mediocrități industrioase a creației slaviciene din ultimii ani. Două aspecte biografice obturează și mai necruțător calitățile prozatorului din Pădureanca, Scormon, Gura satului, Moara cu
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
chiar dacă indirect. Între Slavici și Zamfirescu, aflați într-un antagonism accentuat, într-o competiție exclusivistă pentru întâietate, Lovinescu îl prefera categoric pe cel de-al doilea. În 1913, E. Lovinescu scrie articolul Cincuantenarul romanului român, dedicat, cum se poate lesne bănui, aniversării Ciocoilor vechi și noi de N. Filimon. E ocazia unei recapitulări, în care sunt reamintite ca repere în istoria personajului de roman: Dionis al lui Eminescu, Dan al lui Vlahuță, Neculai Manea al lui Sadoveanu, strecurându-i aici, cu
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
de violent că te determină să te simți martir la rândul tău. Criticii de film au comentat deja că pelicula își terorizează spectatorii sau că te pedepsește - prin această violență - pentru păcate pe care nici nu știai că le ai. Bănuiesc că aceasta a fost și intenția regizorului Mel Gibson: a mizat pe un realism extrem, conferit și de aramaica și de latina în care vorbesc personajele, pe o identificare cu protagonistul, identificare pe care o consideră un "dat" (de aceea
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
luminată, a găsit sloganul: In lei we trust. Formula originală fiind In God we trust, se subînțelege că echivalentul lui Dumnezeu ar fi, pentru credincioșii reprezentanți ai BCR, nici mai mult nici mai puțin decît leul! Ceva ne face să bănuim că indivizii care au inventat reclama au conturi grele, dar nu în lei. Ca să le verificăm sinceritatea aș propune următorul test: autorii să fie obligați să se ducă la 100 de case de schimb din Vest și să ceară să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
măduva oaselor, poftind a dispune de-o putere prin derivație, în funcție de cea a cîrmuirii totalitare, urmărind a-și exercita o autoritate violentă, teroristă, asupra indezirabililor, asupra confraților mai mult ori mai puțin insubordonabili regimului (a căror superioritate morală e de bănuit că-l irita în taină) ori pur și simplu resimțiți ca "rivali". Omul a avut, indiscutabil, talent, un talent robust, pe care însă l-a tîrît pe căile pierzaniei, pe care l-a siluit și l-a mutilat, în bună
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
îndrăgostește, urmând legea atracției contrariilor, de un bărbat urât de întregul oraș: Owen Legate (Robert Redford), venit pentru a concedia lucrători feroviari. Ea e extrem de vulnerabilă, debordând de fantezie, dar atât de ruptă de realitate, încât îți vine s-o bănuiești de autism - i se face frig văzând o furtună de zăpadă într-un glob de sticlă. Iar filmul nu se mulțumește cu vulnerabilitatea, mai trebuie să-i dea și o tentă promiscuă: năucită de durere, Alva ricoșează din bărbat în
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
în care autorul se trezise invitat peste noapte. Au loc ședințe peste ședințe, unde securiștii, turnătorii, torționarii vin să-și exprime solidaritatea cu revoluția. Domnește o atmosferă crispată, o permanentă agitație, și periculoasă, și sterilă: Toată lumea suspecta pe toată lumea"; "toată lumea bănuia pe toată lumea". Acum se năștea industria certificatelor de revoluționar. Radu Ciobanu recunoaște că a avut naivitatea să considere excesiv punctul 8 din Proclamația de la Timișoara și să rămână alături de prima garnitură politică aflată la guvernare, adică F.S.N. Se va căi
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
spital. Dacă în acest caz Păunescu ar fi pus mai presus imaginea lui politică, așa cum cred unii, s-ar fi dus imediat la Craiova și ar fi făcut declarații. Ca să-și protejeze familia, Păunescu a stat acasă, ca să nu fie bănuit că s-a dus la Craiova pentru a face aranjamente pentru nevasta lui. A preferat s-o încaseze din partea presei că nu-i pasă de ai lui. Nerăbdătorul Păunescu, omul care nu scapă nici un prilej pentru a ieși în față
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
scris./ Și te gândești la ce ai citi/ și la ce ai vrea să scrii./ Cam acesta ar fi fondul,/ cerul și sfera, spațiul tău/ de manevră și antrenament./ Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul tău păzitor/ te
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
lui Ioan Flora, cel puțin o schimbare de ton. Poezia alunecă mai evident spre "idee", fără a părăsi detaliul concret, încărcat de data aceasta de o semnificație secundă: "Tu-mi oferi, după atîtea secole, mălai și măcriș./ Tu nici nu bănuiești că în cîmpie-i ceață, că se înalță/ poduri de metal, de sticlă, de cranii,/ că frigul de-afară-i de-a dreptul grotesc și inoportun,/ transformînd omul din carne și oase în cîte-o banală/ noțiune abstractă." (Mălai și măcriș). La fel se
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat referințele Anei Selejan din volumele sale despre Literatura în totalitarism, din 1944 încoace (a ajuns cu explorările până în 1958 și va continua, bănuiesc). În critica literară propriu-zisă despre poezia argheziană e de reținut un singur volum: Tudor Arghezi � poet religios (1999) de Marin Beșteliu. E de consemnat faptul important că a fost reeditat în �Biblioteca pentru toți�, la Editura Minerva, în 1994, eseul
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]