575 matches
-
întâmplări uluitoare, cu suspansuri, nu fără preluarea unor clișee ale literaturii cu pirați. Ceea ce procură însă încântare e călătoria, parcă nesfârșită, și aventura cunoașterii. Echipajul cunoaște pe viu locuri știute din cărți, de pe hărți și, descoperă tărâmuri ignorate, peisaje doar bănuite, populații primitive, cu obiceiuri ciudate, realități ce par din altă eră, dacă nu din altă lume. Dacă pitorescul unui Istanbul cu frizerii, cafenele și chioșcuri cu bacșiș instituționalizat, cu bazar, palate și minarete nu mai surprinde, priveliștile din Țara de
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
aur a copilăriei. Dezvoltarea imaginației îi permite copilului să descopere că, imaginar, el poate să se transpună în orice situație, chiar și fantastică, dar, ulterior, să constate că, în realitate, situațiile de viață sunt mai restrânse și nu au semnificația bănuită. În raport cu această contradicție se dezvoltă și dorința de a crea, schimba și transforma viața (aceste tendințe și dorințe sunt exprimate foarte bine în desene, jocuri de construcție sau chiar povestiri libere). Încă din această perioadă se disting primele diferențe între
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Semnează și cu pseudonimele Petre Șiță, Octavian Laurențiu și Dan Bogdan Anghel. Prima carte, Sideralia, îi apare în 1979. Pentru P. poezia nu înseamnă neapărat imagine, ci încercare de determinare aproape matematică a unor spații invizibile, bănuite, sustrase percepției senzoriale. Se permanentizează astfel ideea de construcție, din aproape în aproape, a unui univers guvernat de ființe abstracte sau de anumite concepte personificate. Placheta Farmacii astrale (1981) poate fi privită ca punct de plecare pentru una din direcțiile
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
lumea necuvintelor” lui Nichita Stănescu, câtă vreme, în volumul Străpuns de negăsire (2000), unele afinități „sunt ușor decelabile” (Ion Cristofor). Varietatea asociațiilor livrești confirmă, într-un fel, un răbdător exercițiu literar, desfășurat în subterană, ale cărui dimensiuni pot fi doar bănuite. Un fapt rămâne însă incontestabil, și anume că, după un debut lipsit de relief și fără consecințe vreme îndelungată, P. intră în actualitatea literară cu o lirică bine articulată sub aspectul expresivității stilistice, mărturisind o tăioasă voință de a se
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
Scrisorile imperiale, București, 1979; Omul coborât din turn, București, 1980; Diavolul de duminică , București, 1981; Limita de vârstă, București, 1982; Tentația, I-II, București, 1983-1984; Rezerva specială, București, 1984; Ultima tentație, București, 1985; Portretul, București, 1986; Scrisori venețiene, București, 1987; Bănuitele primejdii, București, 1988; Victoria lui Manoliu, București, 1989; Pașaport pentru Australia, București, 1991; Avocatul diavolului, București, 1993; Condotierul, București, 1994; Omul de la Interpol, București, 1994; Muza Clio, București, 1996; Cartea morții, București, 1999. Traduceri: Yasushi Inoue, Pușca de vânătoare, București
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
Ipostaze, 97-104; Stănescu, Jurnal, I, 104-112; Lit. rom. cont., I, 663-664; Ștefănescu, Jurnal, 205-206; Ciobanu, Opera, 260-268; Iorgulescu, Ceara, 245-252; Odangiu, Romanul, 148-152; Mariana Șipoș, Vocile realității, RL, 1986, 8; Holban, Profiluri, 265-276; Rotaru, O ist., III, 718-721; Vlad Sorianu, „Bănuitele primejdii”, ATN, 1989, 6; Cristina Ilina Sălăjanu, Roman la minut cu morală și nostalgie, RL, 1992, 29; Emil Mladin, Un roman tendențios, RL, 1994, 32; Ierunca, Dimpotrivă, 231-235; Rachieru, Poeți Bucovina, 314-316; Doru George Burlacu, Voci ale literaturii, Cluj-Napoca, 1998
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
azilelor de bătrâni, centrelor de zi sau de noapte, centrelor de urgență, a centrelor pentru delincvenți. În toate cazurile pe care le-am descris, nimeni nu e bătut, nimeni nu e insultat. Violența se exercită fără a fi văzută sau bănuită, cu sentimentul că totul e făcut „în folosul clientului”. De aceea, ea se soldează fie cu resemnare din partea beneficiarilor, fie cu explozii de violență. Configurația instituțiilor și violența instituțională Instituțiile în care apare și se dezvoltă violența instituțională au mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și o cecitate politică greu de înțeles îl fac să persevereze, în paginile din „Porunca vremii” (1940-1943). În vara lui 1943, se îmbolnăvește. Atât de grav, încât în septembrie 1944, când este considerat de noul guvern drept unul dintre cei bănuiți că au fost „vinovați de dezastrul țării”, nici nu poate fi transportat la judecată. Este exclus din Societatea Scriitorilor Români, din Academie și expus oprobriului public, timp de doi ani. Dar scriitorul nu mai era în stare să înțeleagă nimic
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
la noi în paterice, proloage (corespondentul slavon al grecescului „sinaxar”) ori mineie, au stimulat, împreună cu alți factori, apariția primelor texte autohtone. Dacă o Viață a lui Nicodim, scrisă de ucenici după moartea întemeietorului mănăstirilor Vodița și Tismana, poate fi doar bănuită deocamdată (și pe baza „cutumei” literare, dar și în temeiul redacțiilor târzii, care trebuie să fi pornit de la o alcătuire veche), Mucenicia sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou care a fost chinuit la Cetatea Albă, scrisă la începutul secolului
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de clasă se mai pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu În afara orelor. Orice fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era bârfită, victimizată și ostracizată. Eram conștientă de toate acestea. Mă speriau. Nu știam dacă sentimentele mele față de Obiectul Obscur erau normale sau nu. Prietenele mele aveau tendința să dezvolte invidii obsesive față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îi propusei să se ducă în subsol să caute ceea ce avea nevoie. Nimeni nu prefera subsolul. În propriile noastre păreri, care difereau foarte puțin de la persoană la persoană, subsolul era un loc întunecat, plin de primejdii și de creaturi puțin bănuite ce așteptau un prilej cât de mic ca să te prindă în ghearele lor. Era înfricoșător. Nu-i luasem în seamă reacția și continuai: Instrumente vei găsi tot acolo. Cărțile va trebui să le căutăm la bibliotecă, dar nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
2234. Prezentând situația presei din orașul Constanța, autorii articolului citat arătau că "editorul modestului ziar "Gazeta Dobrogei" a pierdut toată averea, iar redactorul, un domn avocat, a fost izgonit din Constanța; redactorii profesori ai "Santinelei Dobrogei", asemenea; alți distinși funcționari, bănuiți numai de corespondențe în ziarele din țară, au fost degradați și trimiși pe gerul iernii în Moldova de Sus sau în Oltenia, pe când altuia i se dădea ordin oficial a înceta o inofensivă revistă economică numai pentru că și-a permis
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
închis (...) în localul subprefecturii și, numai la reclamația câtorva cetățeni, i-a lăsat să vină la vot"2888. Ulterior, același subprefect, "nu s-a sfiit să vină chiar în sala de votare și să amenințe și să terorizeze pe alegătorii bănuiți că n-ar voi să voteze candidații administrației"2889. Totodată, se arăta că "alegătorii pentru consiliile generale, conform legii organice a Dobrogei, fiind delegați de consiliile comunale, primarii și notarii s-au delegat pe ei înșiși"2890. În cuprinsul memoriului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
practicată de un trib din Ceylon, care nu folosea forța armelor sau șiretenia capcanelor. Indianul neînarmat hăituia animalul, fugind după el zile și nopți în șir, până ce dihania cădea moartă de epuizare. Lupta era perfect echitabilă și rezultatul ei niciodată bănuit, căci în multe cazuri omul era cel care ceda primul, murind la capătul puterilor și oferind astfel animalului hrană pentru câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici, însă, ea rămâne doar bănuită. Probabil că acest „mai târziu“ este la lucru chiar și aici, în aceste pagini, numai că faptul ca atare nu prea se lasă văzut. Nu este vorba doar de acea „lipsă de sens“ pe care o resimte gândirea logică în fața
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici, însă, ea rămâne doar bănuită. Probabil că acest „mai târziu“ este la lucru chiar și aici, în aceste pagini, numai că faptul ca atare nu prea se lasă văzut. Nu este vorba doar de acea „lipsă de sens“ pe care o resimte gândirea logică în fața
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
practicată de un trib din Ceylon, care nu folosea forța armelor sau șiretenia capcanelor. Indianul neînarmat hăituia animalul, fugind după el zile și nopți în șir, până ce dihania cădea moartă de epuizare. Lupta era perfect echitabilă și rezultatul ei niciodată bănuit, căci în multe cazuri omul era cel care ceda primul, murind la capătul puterilor și oferind astfel animalului hrană pentru câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neglijențe, pe unde pătrunde o ambiguitate provocatoare. Adela, frumusețe plastică (înaltă, grea, cu rotunjimi ispititoare), vrea sa atragă, dar cu mijloace subtile, difuze. Nici textul nu se deschide, nu epatează. Are repulsia declamativului, a stridenței, dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care visele tălmăcite, mai mult răstălmăcite, Îl avertizau de zilele negre de amărăciune ce aveau să urmeze...! Arestații ce urmau să meargă la tribunal În ziua respectivă fură Îndrumați către o cameră anume care ținea loc de frizerie, unde un bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă putea fi numită astfel - constituia un chin pentru bieții oameni: briciul neascuțit mai mult smulgea părul feței ce era săpunit cu un ordinar săpun ce nu făcea spumă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mână cercuri, imaginând rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimând un joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea câmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetând buzele mele, în timp ce de la fereastra compartimentului priveam întinderea de zăpadă cu abia bănuita așezare omenească din fundal, unde venisem cândva, în alt anotimp, altă vârstă, - câte decenii de-atunci! - prima dată aici. Atunci era altceva. Era la început, se spera, speram. Acum nu mai e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că poartă în trupul ei o boală atât de hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă și fără pete, o scrisoare a suveranului o va scoate din cartierul leproșilor chiar în ziua respectivă. Soluția mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a putut șterge câteva lacrimi, semăna câteva flori și lăsa o suvenire duioasă în inimi scumpe !» Greu e a putea înlătura cineva calomniile și invidia lumii. Femeia însă știe că nu ajunge a fi virtuoasă, trebuie să nu fie nici bănuită. Iar mai departe, scrisoarea conchide: «Cât pentru mine, domnul meu, mi‐ar plăcea să trăiesc într‐o republică de femei, unde ele să poruncească și noi să ascultăm. Crede‐mă că n‐ ar merge trebile mai rău». * Mama ca ființă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Poate și pentru că primăvara asta avea în ea chemări pline de un farmec necunoscut, poate pentru că ne dădeam seama că este ultima primăvară pe care o petreceam ca liceeni pe aleile și pe sub bolțile de flori ale Cișmigiului. Nostalgii viitoare, bănuite numai, ne-nfiorau și ne tulburau liniștea de pe acum. Chiulul îl lăsaserăm pe seama acelora din clasele mai mici. Este adevărat că, din pricina Tiranului, se chiulea cu foarte mare greutate și cu multă precauție, dar nu ne mai ardea nici nouă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]