798 matches
-
să plângă. Oamenii cu personalitate narcisistă caută cel mai adesea să profite de încrederea cuiva. De asemenea, când personalitatea unuia dintre parteneri este marcată de tulburări isterice, între cei doi se manifestă numeroase conflicte ce au la bază dilema încrederii. Bănuitor în dragoste Când nu ai încredere în tine, devii bănuitor față de ceilalți. Dacă ți s-au rupt cumva pantalonii în fund, ți se pare că toată lumea râde de tine pe la spate, deși e evident că nu despre tine e vorba
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
să profite de încrederea cuiva. De asemenea, când personalitatea unuia dintre parteneri este marcată de tulburări isterice, între cei doi se manifestă numeroase conflicte ce au la bază dilema încrederii. Bănuitor în dragoste Când nu ai încredere în tine, devii bănuitor față de ceilalți. Dacă ți s-au rupt cumva pantalonii în fund, ți se pare că toată lumea râde de tine pe la spate, deși e evident că nu despre tine e vorba. În timp ce încrederea este o formă de relaționare prin inhibiție, suspiciunea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
țăranii lui nu cercetează gratuit cerul înstelat; îi obsedează mai degrabă tenebrele, negurile din afară sau cele dinlăuntrul lor. Urcăneștii merg și revin de la oraș neatinși în vreun fel de lumea modernă, se încaieră pentru pământ, toți sunt reticenți, intratabili, bănuitori, fără obsesia istoriei. Câțiva inși se duc la vlădica de la Blaj să ceară „alt popă” - anume unul care să nu le interzică „vinarsul la îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
de fericirea pierdută, de mama Gildei pe care o evocă cu tandrețe și a cărei moarte prematură o deplânge. Gilda îi sugerează să îi vorbească despre patrie, prieteni, dar în van (Culto, famiglia, patria). Temându-se pentru ea și permanent bănuitor, Rigoletto va apela la Giovanna, însoțitoarea Gildei, căreia îi va cere și mai multă vigilenta. La un moment dat i se pare ca aude un zgomot din exterior și se întoarce pe străduța. În timp ce bufonul cercetează împrejurimile, Ducele se strecoară
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
zbuciumul lui Arrigo și îl iartă pentru trădarea care îi va aduce moartea (Arrigo! ah! pârli a un core). Soldații îl aduc pe Procida, care îi șoptește Elenei că o corabie spaniolă a sosit pentru a sprijini pe revoluționarii sicilieni. Bănuitor în ce îl privește pe Arrigo, Procida este șocat să afle că acesta este fiul lui Montforte. Deși ordonase execuția imediată a prizonierilor, Monforte este gata să-i grațieze cu condiția ca Arigo să-l numească în public “tata“. Arigo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mai e în măsură să revendice exclusiv paternitatea actului istoric, să-l includă în categoria temelor tabù sau, cumva, în cercul lui noli tangere. În anume privințe și situații, intensitatea investigațiilor în domeniu bătea toate recordurile istoriografice, până la a deveni bănuitoare, iar, în chip bizar, se ajunsese, prea adeseori, ca întreaga istorie a prezenței României pe fronturile celui de-al doilea război mondial și chiar întregul trecut național să fi fost „cântărite” (ori valorate) prin prisma lui 23 august 1944. Nu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
carte era aia, mă? Nu știu, am zis. Probabil un manual de pedagogie mai nou... Mă, da’ tu de unde știai toate alea care le-ai spus? Nu știu, așa mi-a venit mie..., de prin Biblie... Colegii m-au privit bănuitori. Știau puțin despre Legiune, mai ales cei de la Buzău, unde viața de internat era cazonă. Ștefan Popescu (nea Fănică, cum îi ziceau elevii) era legionar și prieten bun cu părintele Ion Morărescu. Dar, ce e acela legionar, ce face, ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cultică pe care o face preotul în altar. Am hotărât să stăm de vorbă cu el. Într o zi, după masa de amiază, pe când se pregătea să ducă ciuberele la bucătărie, Anghel l-a chemat în celula noastră. A privit bănuitor și privirile lor s au întâlnit într-o îmbrățișare mută. A promis că va veni. După aproape o oră a sosit; Anghel l-a întâmpinat în ușă; el s-a uitat atent împrejur, apoi a salutat: Doamne ajută! I-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu prăbușirea noastră la pământ. Unul dintre milițieni l-a adus în camera noastră să-l îngrijim. Numai așezat pe spate ceda. Obosit, adormea, și în somn spunea tot ceea ce făcuse, ca într-o aiurare. Când se trezea, se uita bănuitor împrejur și avea o foame de lup. Îi păstram două porții de mâncare. Milițienii știau pentru cine. Rănile și le făcea în fiarele paturilor pe care încerca să le rupă, strângându-le până i se zdrelea carnea. Când ni se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zdrelea carnea. Când ni se părea că e mai lucid și mai receptiv, ședeam de vorbă. Doar un cuvânt care se asocia în mintea lui cu vânzarea de penicilină, îl făcea să intre în muțenie desăvârșită, uitându-se la noi bănuitor. Ne rugam pentru el și pentru toți cei ce erau în asemenea situații, pe care anchetele celor fără Dumnezeu îi distruseseră psihic, poate pentru toată viața. Asta nu e nebunie? Aspecte ale anchetei După o lună de zile am fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rude sau chiar frați și i-am arătat legitimația de la O.N.U., să se convingă. Numele noastre de familie erau cvasiidentice, cu excepția unei inexactități minore, în care ultimul "n" de la mine fusese răsturnat devenind "u" la el. Rictusul lui bănuitor a fost urmat de hohote generale de râs. Îndreptățite. Numele se asemănau, într-adevăr, dar el era... de culoare, negru, cu evidente rădăcini afro-franțuzești, și nicidecum neaoș ardelenești. După această scenă, noi, frații, ne-am "înrudit" atât de mult încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în explicația deplasării, cauza finală, la oprire lumina revine puternică, dezarmat interior, înăuntrul nu este al luminii, închis în ea, exteriorul nu este dinafară, ca să fie întuneric, recalibrări în tirade vane, băiatul între materiale persistă la locul lui, ridică-te bănuitor sau ai să cobori, Podu Iloaiei întinsul lac de negru pe constanta lumină, mai cald, mai în pămînt parterul vagonului vecin, persoane de intuit în ambiguitatea lor de personaje, rîndul din dreapta, penultima fereastră, familia în colț, varianta cu fetiță culcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Demeter, stai pe bani? nu, nici cu bani nici fără bani! am bikini, nivelul de Onești subțire pe tăietura nopții, farurile dedublează, vorbele nu îngheață în siguranță, clădiri violent volumetrice, deplina agresivitate asertivă în lucruri, în idei obiectele noi înșine bănuitoare, nesiguri. Sala de așteptare a gării Onești, fără vii îmi asum rîndurile de scaune, scoarța de vorbe tremură, cu suspine de negrăit mijlocește Duhul pentru noi, care nu știm să ne rugăm! s-a trezit în privirea aurolacului care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-mi amintesc nimic din ce se petrecuse cu Titus înainte de a-l fi luat eu acasă cu mine, [i nici nu-mi amintesc, mi s-a șters totul din memorie. Și când Ben a devenit atât de interesat și de bănuitor și a început să-mi pună întrebări, n-am știut ce să-i răspund, la început nu reușeam nici măcar să-mi amintesc numele Societății de adopțiune. Și probabil că totul suna atât de fals, atât de asemănător cu o minciună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
imaginea evocată de Hartley, a băiețașului tăcut, cu fața palidă. Biata Hartley! Ea fusese martora neajutorată a tuturor acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inofensiv, lipsit de nocivitate, ba chiar miraculos. Cum ne priveam unul pe celălalt, speram că s-ar putea ca și el să vadă dintr-o dată lucrurile în această lumină. Dar Titus își menținea, poate că în mod deliberat, masca dură, bănuitoare. Am spus, susținându-i privirea și încruntându-mă de încordare: — Da, doresc lucrul ăsta. Dar îl doresc și din cauza ta, prin tine, pentru tine, tu faci parte din tablou, acum faci parte din tot. Ești esențial. Ce vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Oh... groaznic. Adică foarte bine. Ascultă. Gilbert, ai putea să te duci afară să stai de veghe? În regulă, termină-ți mai întâi micul dejun, o duci bine, nu-i așa? — Ce înțelegi prin „a sta de veghe“? întrebă Gilbert bănuitor. — Pur și simplu să stai, sau, dacă preferi, să șezi la capătul digului rutier, și să vii să-mi dai de veste când îl zărești pe el sosind. Dar cum să-l recunosc? După cravaș\? — Nu poate fi confundat. I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
slab, cu nas ca de uliu, cu fața colțuroasă, fruntea îngustă ca de berbec, cu privirea întunecată și rea... Avea o privire care te sfredelea, dureros, până în adâncul inimii. Își roti, de câteva ori, privirea peste noi, cu ochi răi, bănuitori, oprindu-se asupra fiecăruia.. până și-o fixă asupra lui Florin Constantinescu. „ - Tu, de acolo,.. cum te numești ?”, îl întrebă cu un autoritarism care intimida. „ - Constantinescu Florin, domnule !”, îi răspunse el calm.. Civilul tresări, cu luciri stranii în ochi. „ - Bine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din ziarul Scânteia. Unde se ducea în vizite de lucru Ceaușescu, hop și el. Ca să nu fac vreo greșeală, m-am oprit și i-am cercetat atent chipul. Nomenclaturiștii se deosebesc de ceilalți oameni prin faptul că păstrează o privire bănuitoare și când ajung boșorogi. Iar atunci se uită prin gard la trecători. Ies la poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele lor cu mutre de turnători, spioni, teroriști și sabotori și, brusc, și-au dat seama că vreo câțiva, nu numai de la scara 6, ci și de la celelalte scări, aveau burți și priviri bănuitoare, de colonei de Securitate la pensie ori încă activi. Asta însă doar până pe la unsprezece noaptea, când gașca s-a spart și s-au îndreptat spre apartamentele lor, cu mersul acela vinovat, dar nu de turnători demascați, ci de slujbași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Secrete apărate de ignoranța noastră. Un fenomen la Tăbârcani Noul coleg i s-a prezentat lui Vasile B. la fel de ceremonios cum o făcuse și cu ceilalți. Însă nu i-a întins mâna, ba chiar a lăsat capul într-o parte, bănuitor, zicând: „Mă cheamă Gherasim din Tăbârcani, iar ca să n-avem vorbe mai târziu, să știi că-s antisemit“. „Ce-o mai fi și cu ăsta, măi, Costele“, l-a întrebat Vasile B. pe Constantin D. „Ne trimit nouă toți smintiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care a fost pricina „pauzelor”, a „golurilor”. Un redactor cere, dar și i se cere. Oricît de binevoitor, el nu poate îndeplini toate pretențiile colaboratorilor, nu poate împăca orgoliile lor, nu le poate armoniza interesele. „Răcelile”, „tăcerile” sînt inevitabile. Gintă bănuitoare și supărăciosă, unii reacționează extrem de subiectiv și, nu o dată, din motive minore, trec de la registrul amical la cel ostil. Nu spun că, presat, n-am făcut niciodată concesii, dar nu m-am subordonat și n-am acceptat dictatura nimănui. Independența
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu ieșim grupați ori discutând zgomotos, cum aveam obiceiul. Am ieșit deci pe rând. Lângă blocurile turn din Piața Unirii, capătul străzii Săulescu era țesut de autobuze pline cu milițieni. Pe stradă patrulau grupuri de indivizi ce-și azvârleau privirile bănuitoare peste tot. S-au uitat fioros și la noi. Ocolind piața, am cotit pe strada Horia iar de aici pe Banu. Cum a doua zi aveam liber, am stat acasă. Era 14 decembrie. În Piața Unirii se petreceau evenimentele cunoscute
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pot să dorm, o fi ceaiul? Nu mă pot abține să-mi iau pulsul, deși M. mi-a interzis. Crește când îl iei". Așa o fi, dar dacă ești bolnav și nu știi? Aprind lumina și mă scol iarăși. M. bănuitoare. Așa că zic că am uitat să-mi fac însemnările în jurnal, lucru pe care îl acceptă. Puls la ora 1.10, poziție culcat: 92-86-89-75, în picioare: 94-102-93-96. 17 august Împachetarea. I-am spus lui M. să se liniștească. Nu-i
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a leșinat. Numai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]