386 matches
-
spirit mai mult decât pe culoarea ochilor și a pielei, precumpănesc. * A existat în cultura noastră, mică nu mare, o tendință moralizatoare, unde binele și frumosul, jucau un rol important, susținut nu numai de artiști mediocrii, dar și de ideologi bărboși, fanatici. Ne mai lipsea un totalitarism politic în acest sens. Ei bine, îl avurăm și pe-acesta, n-am scăpat. De unde, probabil, astăzi, reacția aceasta a urâtului cu orice preț,... a răzbelirii totale, exagerare nesusținută de vreun har cert, și
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
venea o dragoste ucigătoare,/ gură era o păpușă de cîrpa murdară,/ căci cine săruta-va-i buzele de mucava/ reci că buzele morții aproape!/ Cu părul împletit pînă la glezne,/ el drogadicto ar fi putut să se spînzure oricînd,/ gardieni bărboși îl tîrau prin Șan Cayetano,/ așa cum descoperitorii Americii îi tîrîseră pe cei goi./ Să fi fost drogadicto rudă lui don Cristobal Marinarul?/ În creierul lui apos de atîtea licori albastre/ erau trei corăbii-femei,/ sabia grea a reginei Isabel,/ apoi chiar
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
magazinul Unirea. Dacă vrei amănunte, domnule Dan Turturică, întreabă-l pe Adamescu, patronul tău, cum se fac afacerile astea. În locul lui Tabără, subiect de care Rl nu se atinge, ca să nu valideze exclusivitatea concurenței (celălalt ziar prezidențial), au găsit alt bărbos: unul Fota. Consilierul băsesc care consideră presa o amenințare națională. Ceva tehnic, cu Ucraina...nu are rost să citești, destul te-am plictisit eu cu această menționare. La întrebarea capcană: ”Trupele de comando din Israel se antrenează în România?” nu
Ziare, la zi: Violul împarte presa în două Tabără () [Corola-journal/Journalistic/27988_a_29313]
-
coadă), ce pot să apară în funcție de spațiul existent, în mai multe numere, cu oarecare periodicitate chiar. Trebuie să-i găsesc un titlu potrivit și, aș vrea, atrăgător. Îți trimit și o fotografie făcută de curând, mai adecvată (vezi micșorarea zonei bărboase) la realitate. Mâna care se vede este o mână literară: aparține Rodicăi Iulian 12. Revista cu „spectacole“ (apare scoasă de un sindicat care-mi plătește... vacanțele, o dată pe an: jurnaliștii profesioniști independenți, adică lucrând pe cont propriu, nu ca „salariați
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos și/ boem ca/ un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații care păzesc cu sabia în mână privilegiile bărbaților. Și cu fiecare față bărboasă apărută din neant se simte mai aproape de femeia ghemuită pe podele. Știi, o femeie al cărei păr iese în benzi elastice pe sub boneta, pe sub voalul, pe sub băsmăluța ori eșarfa, nu se poate hotărî pe sub ce, viclean, rugător, ca un șarpe
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
lucrări, de pildă, aduce laolaltă, cam după același principiu care a făcut posibilă întîlnirea umbrelei cu mașina de cusut pe masa de disecție a lui Lautreamont, continentul european colorat în roșu, dar fără Anglia și Spania, un fel de figură bărboasă care pare a fi a unui patriarh marxist, un nud masculin în stare de așteptare, unul feminin în stare de levitație, cîteva citate din lucrări mai vechi și o vegetație ambiguă, pe jumătate naturală, pe jumătate ficțiune culturală. În acest
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
ne fie sgrițpori cu ochii de jeratic Si țiuie un crivăț subțire-n zimții lor, Rotească pajeri negre asupră-ne iernatic, Vuiască vînăt veacul în vifor vibrător. Pe fruntea ta voi pune de țurțuri grea coroană Si înspițat eu însumi, bărbos ca un fiord, Sub platoșe de ghiață, vom crește albi - icoană De regi bătrîni ai unui nevero s i m i l nord. Sburliți în scuții limpezi, acestor aprigi timpi Le-am da simbolul, floare dințată fără milă, Ne-am
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
în inimă. ai tropăit trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro doișpe dumnezeu e un cerșetor bărbos cu haine soioase stă într-o rână pe trotuar la catedrală. cerșește de la trecători. e bine să-i dai. nu e literalmente necesar să crezi în el. ajunge teama ceva speranță e chiar prea mult. nu poți fi dumnezeu dacă
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
gură, îndoind-o pînă la oase. Cine să fie, mi-am spus încă o dată, zvonind către vînt, catre mare, bărbatul acesta spasmodic, pe jumătate tap: alesul întors din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n carne, sau vreun înșelător de la bărbosul Haidoș, din iad? Haidoș Pe brațe avînd tatuate stripteuze albastre cu pojartier, pe piept, un catarg tremurînd în piele, ca un sfredel, în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
frică. Nimeni nu știa care e granița dintre ele, nimeni nu aducea ochiul până în apropierea ei să pătrundă în mijlocul cărnii, a fibrelor ce alcătuiau țesătura ei misterioasă. Din zilele vechi veneau colinde cu vorbele părăginite, roase de uitare, Trei Magi bărboși, cu toiege din femur de capră și sumane mițoase. Ei soseau din pustiul în care tocmai plecaseră asinul și părinții fără prihană. Vin, vor veni și iarna vor trece spre sud cu dorințe cu tot și cu vorbe confuze pe
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
fugea cu sprinteneala morții în oase pe 21 Decembrie 1989 din fața "reacțiunii". Îi citeam, însă, unele dintre poezii, precum și interviurile din "Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins bărbos aducînd din ce în ce mai mult a Marx-Engels, reactualizat pe un post de televiziune emițînd (totuși) în mileniul al III-lea, îmi provoacă impresia teribilă că particip, o clipă, la un coșmar petrecut într-un muzeu gen "Grigore Antipa", printre dinozauri și alți
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
recita poezii de Rilke sau alții... Cum mi se întâmplase și mie, într-o zi, după ce ieșisem din Domul copleșitor și o luasem în jos pe Rin, recitând... versurile lui Apollinaire... reproduc în proză... Rinul, greu, ca un zeu clasic, bărbos, întorcându-și spre mine fața ruisselândă... ruisselante, simplific. Adevărul e că noi..., cum să ne zicem noi, dacă nu scriitori... anormalii, pierduții, rătăciții în existență, trăim din astfel de aluzii, din crâmpeie de cuvinte nemuritor îmbinate ca portalurile unei catedrale
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
esențele lor diferite/ ca alergătorii olimpici din genunchii lor cangrenați/ scriu ca să nu mor ca să nu las parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul nostru de vedere (și
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
dar nici n-aș fi crezut că mai este posibil un continuator necrispat al lui Bacovia, tocmai în acest ultim deceniu al turbulențelor și revoluțiilor literare. În fapt revoluția lirică, și în cazul marelui model, și în cel al bibliografului bărbos de la Iași, există. Ea nu contestă nimic la suprafață și nu distruge, cu o retorică a penalizării, formulele consacrate. În schimb, dislocă noțiunea de poezie, luându-i acesteia centrul de greutate și risipindu-l, pulverizându-l pe toată întinderea textului
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
vecinătatea noastră temporală, ca-n romanele despre Angélique, de Serge și Anne Golon, ori în seriile romanțios-istorice ale lui Juliette Benzoni), inocenta plină de energie și idealul fecioarei sortită să treacă prin insuportabile încercări, bărbații care o înconjoară sunt (cu excepția bărbosului căpitan Rasputin) agenții binelui. Pandora coagulează energia pozitivă a universului, oferind combustie veșnicei frumuseți a lumii. Un lucru e cert: femeile nu au niciodată un rol decorativ, deși, de cele mai multe ori, ele sunt cât se poate de... decorative. Există o
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
pământ jur-împrejurul bisericii pe trei laturi, latura intrării rămânând liberă. Astfel, încât biserica și credința din lăuntrul ei păreau apărate, ocrotite, înconjurate de ce aduseseră ei, - părți ale somnului, - ofrandele, - cu gândul de a-l face mai îndurător pe Dumnezeul lor bărbos de apă, - pești, de râuri și prigoane și flăcări trecute spre gurile de la sud ale Dunării... La praznic vin și niște băieți dintr-un sat învecinat, care abia așteaptă o sărbătoare să mănânce și ei pe săturate. Tabără cu toții pe
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
contact cu Bog și Toți Îngerii lui Sfinți și cu toate celelalte chekstii? AB: Nu cu Dumnezeu, în care mulți dintre ei nu mai cred. Totuși unii îl urmează pe cel căruia tu i-ai fi spus celavekul dezbrăcat și bărbos care a murit pe cruce. Și ei își lasă barbă și încearcă să arate ca el. ALEX: Eu am skazat că drencromul și vellocetul și toate rahaturile, astea nu sunt bune pentru un malcik. Să-l negi pe Bog și
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă facultatea de medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
în răspăr totul, inclusiv cele sfinte. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții... Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție, întrunindu-se marile, luminatele, bărboasele capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție, să stabilească de unde pornesc ele. Mai cu seamă că noi acordăm oamenilor Bisericii rolul de excelenți
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
luni la cotidianul „Agenda zilei“ Ioan Albu, Jebel, Timiș, nr. 840; Elena Amortoae, Timișoara, jud. Timiș, Calea Buziașului nr. 15; Ramona Anochi, Timișoara, jud. Timiș, str. Ion Vidu nr. 10B; Aurel Balint, Timișoara, jud. Timiș, C. Bogdăneștilor nr. 52; Florentina Bărbos, Lugoj, jud. Timiș, str. Romanilor nr. 19; Elena Bârbat, Timișoara, jud. Timiș, str. Dej nr. 11; Delia Birău, Timișoara, jud. Timiș, str. Frunzei nr. 16; Doina Blaj, Sânnicolau Mare, jud. Timiș, str. Fântâna de Piatră nr. 7; Gabriela Bojoga, Timișoara
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
începea tot cu Pi. - Picabia, erau prieteni, am spus. - Intră tustrei în sala de teatru, începe comedia, era una din comediile alea, că mureai de râs, nu alta, și râdea și câinele în felul lui, mai mult lătrând; un cerșetor bărbos care mătura pe jos intervine și îi dă afară pe turbulenți, pe cei doi și cu câinele, trei spectatori, - ăl cu barbă chiar directorul teatrului -, mai spune Rânzei, serios. Nu-l auzisem niciodată povestind fără de haz un lucru, - care lucru
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
Cristian Teodorescu Grigori și-a ras barba de muscal cînd a intrat primul val de ruși în oraș. Se uită în oglindă și nu-i convine deloc ce vede. Nu mai părea un rusnac bărbos și cam bătrîior, ci unul bărbierit și mult mai tînăr. N-a mai ieșit cu birja prin oraș. Făcea drumuri lungi și întortocheate prin județ, cu clienți care voiau să-și piardă urma de frica rușilor sau cu niște coropcari
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]