KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

crezîndu-se în Vestul sălbatic?... Ei bine, aflați că astfel de păreri pot fi contrazise cu toată strășnicia. Dar cu fapte, nu cu vorbe! N-am însă timp acum pentru așa ceva. Ar trebui, totuși, să se știe de la bun început că Bărzăunul nu ți-ar spune niciodată una și să facă alta. Nu! Nu-i el din ăia. Aaaa, vrea poate altcineva să spună că-i cam mic de statură și că are pistrui? Ei și? Hai să fim drepți! Și despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
viteaz cum n-a mai stat"! Deci nu după statură poți judeca exact capacitatea unui om. Iar faptul că are pistrui poate constitui un defect? Bineînțeles că nu. S-au mai văzut cazuri de astea. Și, fie vorba între noi, Bărzăunul nu mai are decît cîțiva pistrui pe vîrful nasului. Atît! Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră. Porniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
14-15 ani. Așa că nu găsesc deloc potrivit să vă mai spun, de pildă, că Vlad a vorbit foarte pe larg și chiar a făcut o demonstrație practică de cum poți face să zboare un bondar cu paiul în fund, tot așa cum Bărzăunul a încercat să arate, la fel, pe viu cum poți crăpa de rîs dacă-ți pune cineva o broască-n sîn. Experiența a vrut s-o facă pe pielea lui Nuțu, dar acesta numai cît a văzut broasca și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
luat-o la fugă de credeai că-l urmărește un leopard. Virgil zîmbea superior și nu părea deloc dispus să se amestece în astfel de "copilării". Totuși, găsind momentul potrivit, prinse o șopîrlă și o strecură pe nesimțite în plasa Bărzăunului. Ilinca începu să țipe așa de tare, uitîndu-se la plasa cu pricina, încît Bărzăunul pricepu repede că a devenit victimă și aruncă plasa cu tot cu mîncare și cu șopîrlă într-o rîpă. Prima întrebare mai la obiect, care a stîrnit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și nu părea deloc dispus să se amestece în astfel de "copilării". Totuși, găsind momentul potrivit, prinse o șopîrlă și o strecură pe nesimțite în plasa Bărzăunului. Ilinca începu să țipe așa de tare, uitîndu-se la plasa cu pricina, încît Bărzăunul pricepu repede că a devenit victimă și aruncă plasa cu tot cu mîncare și cu șopîrlă într-o rîpă. Prima întrebare mai la obiect, care a stîrnit o discuție destul de aprinsă, a fost pusă de Nuțu: Și e d-departe pîn' la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bine, interveni Vlad, asta contează mai puțin. Spune mai întîi pe unde trebuie să mergem. Pe la mlaștină, tot înainte pe malul pîrîului cu ferigă, pînă ce dăm de o stîncă mare, care se cheamă Piatra Domniței. Știu unde-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă Virgil uitîndu-se chiorîș la Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei, ajungem la peșteră. Numai căă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pîrîului cu ferigă, pînă ce dăm de o stîncă mare, care se cheamă Piatra Domniței. Știu unde-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă Virgil uitîndu-se chiorîș la Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei, ajungem la peșteră. Numai căă... Și Virgil făcu greșeala de a se opri, nehotărît dacă să mai continue sau nu. Numai că, ce? întrebă Ilinca temătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați seama ce lovitură dăm? Toți ochii se întoarseră spre Bărzăun și imediat în fiecare luci scînteia unei bucurii extraordinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați seama ce lovitură dăm? Toți ochii se întoarseră spre Bărzăun și imediat în fiecare luci scînteia unei bucurii extraordinare. Chiar! Ar fi colosal! Are dreptate moaca! Știți că judecă și Bărzăunul? Și, de la această probabilitate a Bărzăunului, spusă cu multă putere de convingere într-un moment de răscruce, discuțiile ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați seama ce lovitură dăm? Toți ochii se întoarseră spre Bărzăun și imediat în fiecare luci scînteia unei bucurii extraordinare. Chiar! Ar fi colosal! Are dreptate moaca! Știți că judecă și Bărzăunul? Și, de la această probabilitate a Bărzăunului, spusă cu multă putere de convingere într-un moment de răscruce, discuțiile ajunseră foarte aprinse și toți participanții se înveseliră, devenind încrezători în marea descoperire ce le stătea în față. Nuțu mersese aproape tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
om preistoric? Vă dați seama ce lovitură dăm? Toți ochii se întoarseră spre Bărzăun și imediat în fiecare luci scînteia unei bucurii extraordinare. Chiar! Ar fi colosal! Are dreptate moaca! Știți că judecă și Bărzăunul? Și, de la această probabilitate a Bărzăunului, spusă cu multă putere de convingere într-un moment de răscruce, discuțiile ajunseră foarte aprinse și toți participanții se înveseliră, devenind încrezători în marea descoperire ce le stătea în față. Nuțu mersese aproape tot timpul cot la cot cu ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
m-m-măr? îi invită el apropiindu-se încet, pentru a-și mai putea trage sufletul. Luă fiecare mărul oferit și, văzînd cum curge sudoarea pe fața lui, se hotărîră să nu mai meargă așa repede, că doar nu-i fugărește nimeni. Bărzăunul se dădu mai aproape de Nuțu și-l întrebă șoptit: Ce ai tu, de gîfîi așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
doar nu-i fugărește nimeni. Bărzăunul se dădu mai aproape de Nuțu și-l întrebă șoptit: Ce ai tu, de gîfîi așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se cu palma peste gură și o luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va convinge și cel din urmă neîncrezător, că nu Bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va convinge și cel din urmă neîncrezător, că nu Bărzăunul a fost vinovatul principal. Și nici Vlad, nici Ilinca, nici Nuțu și nici Virgil. Atunci cine?... Cine?... Tot mai bine-i să facem o prezentare exactă a evenimentelor, în ordinea desfășurării lor și, dacă la sfîrșit va mai fi cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la o parte și arătă cu degetul spre ceva negru, ca o bucată de catifea, ce zăcea într-un ochi de apă. Ce-i acolo? întrebă Ilinca dîndu-se doi pași îndărăt. Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns cu coarnele? Păi! strigă și Virgil, ca să arate că-i de partea Ilincăi. Și ce dac-am zis așa? se împotrivi Bărzăunul. Ce, voi trăiți în urmă cu 200 de ani, să mai credeți în draci, ori sînteți de-o vîrstă cu babele?... Am glumit și eu, crezînd că am cu cine, asta-i!... Și, dacă nu vă convine prezența mea, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele de noroi, rîzînd tot timpul. După ce totul reveni la normal, mai luară cîte un măr din plasa lui Nuțu și porniră mai departe, parcă mai veseli ca înainte. Merseseră deja aproape două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în vremea cînd năvăleau pe la noi tătarii, oamenii din satul nostru și-au luat vitele și oile și ce-au mai putut de prin case și-au fugit să se ascundă în peștera din pădure. Adică la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]