546 matches
-
m-m-măr? îi invită el apropiindu-se încet, pentru a-și mai putea trage sufletul. Luă fiecare mărul oferit și, văzînd cum curge sudoarea pe fața lui, se hotărîră să nu mai meargă așa repede, că doar nu-i fugărește nimeni. Bărzăunul se dădu mai aproape de Nuțu și-l întrebă șoptit: Ce ai tu, de gîfîi așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
doar nu-i fugărește nimeni. Bărzăunul se dădu mai aproape de Nuțu și-l întrebă șoptit: Ce ai tu, de gîfîi așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se cu palma peste gură și o luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va convinge și cel din urmă neîncrezător, că nu Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va convinge și cel din urmă neîncrezător, că nu Bărzăunul a fost vinovatul principal. Și nici Vlad, nici Ilinca, nici Nuțu și nici Virgil. Atunci cine?... Cine?... Tot mai bine-i să facem o prezentare exactă a evenimentelor, în ordinea desfășurării lor și, dacă la sfîrșit va mai fi cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la o parte și arătă cu degetul spre ceva negru, ca o bucată de catifea, ce zăcea într-un ochi de apă. Ce-i acolo? întrebă Ilinca dîndu-se doi pași îndărăt. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns cu coarnele? Păi! strigă și Virgil, ca să arate că-i de partea Ilincăi. Și ce dac-am zis așa? se împotrivi Bărzăunul. Ce, voi trăiți în urmă cu 200 de ani, să mai credeți în draci, ori sînteți de-o vîrstă cu babele?... Am glumit și eu, crezînd că am cu cine, asta-i!... Și, dacă nu vă convine prezența mea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele de noroi, rîzînd tot timpul. După ce totul reveni la normal, mai luară cîte un măr din plasa lui Nuțu și porniră mai departe, parcă mai veseli ca înainte. Merseseră deja aproape două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în vremea cînd năvăleau pe la noi tătarii, oamenii din satul nostru și-au luat vitele și oile și ce-au mai putut de prin case și-au fugit să se ascundă în peștera din pădure. Adică la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de prin case și-au fugit să se ascundă în peștera din pădure. Adică la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebă Bărzăunul. Păi sigur că acolo! răspunse din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum numai de oamenii din sat știut, care te ducea la peșteră fără să treci prin glodăria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii au intrat în peșteră cu tot ce-au avut. Numai că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni mai mult pentru el Bărzăunul. Dar oamenii noștri n-au lăsat pe tîlhari să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu n-auzi că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi Nuțu. Și toate legendele noastre, așa ne spunea nouă profesoara de română, continuă Virgil, au în ele multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
profesoara de română, continuă Virgil, au în ele multe adevăruri. Ce, crezi că-i mare lucru să-i fi păcălit pe tătari să intre în peșteră? De intrat... s-ar putea să fi intrat, că nu-i prea greu... acceptă Bărzăunul, dar că s-au transformat în lilieci... asta n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-i prea greu... acceptă Bărzăunul, dar că s-au transformat în lilieci... asta n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar pe toți împotriva sa și se mulțumi doar să arunce cu un putregai după o pasăre mare și neagră, de care nu mai văzuse niciodată. Mlaștina rămăsese demult în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii Bărzăunului rămaseră mai multă vreme ațintiți undeva, spre acele cîteva bolți de care am pomenit cu puțin mai înainte, unde i se păru lui că e ceva cu totul și cu totul deosebit. Adică începuse să fie tot mai sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebare și la tine! răspunse Vlad plin de sine. Cum, de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]