707 matches
-
de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
au înșelat. Mariana Anghel, fata din Călanul Mic era făcută pentru cântec: cu mult bun simț, cu respect, cu încredere în oameni, așa cum a învățat acasă, în familia ei de ardeleni, așa cum a pornit în lume. A poposit în casele bătrânești așteptând, căutând nu numai cântece vechi, dar și alese piese de port uitate de mult în lăzile de zestre.”. Iat-o pe Mariana Anghel oglindită în memoriale însemnări care aparțin etnomuzicologului Marioara Murărescu. Cu atât mai mult, Mariana Anghel atrage
MARIANA ANGHEL. FATA DIN CĂLANUL MIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353857_a_355186]
-
Valeria Păunescu un prețios catalog de fotografii de epocă din arealul zonei Mehedinți sauCinci variante mehedințene de balade despre Ghiță Cătănuța, Bujor și Muscu, Tudorel, care prin publicarea lor de către Nicolae Chipurici îmbogoțesc patrimoniul folcloric local și național, cu cântece bătrânești de altădată, culese de autor, care, plăcut surprinzător, nu au fost uitate. Despre rostul colecțiilor și al muzeelor sătești, despre Muzeul Gh.Ionescu Șișești , pe de o partereia problematică Florentina Pleniceanu, arătând că bunurile care au aparținut savantului Gh.Ionescu
RECENZIE VOLUM DE STUDII DROBETA, XXII, 2013 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353214_a_354543]
-
justifica instituția haiduceascăca mod de comportare a personajului. Voinicul era singular și adept al conflictului trecător. Era călăuzit de propriile instincte, când nu se alătura vreunui grup cu care să-și împărtășească idealul revoltei sale. Îl vom întâlni în cântecele bătrânești românești, grecești, sârbești, bulgărești, în special în zona Balcanilor, dupăcum Ovidiu Papadima îl înfățișeazăpe haiduc în lucrarea sa Literatura popularăromână(p.122, EPL, 1968): în plinăacțiune, răzbunând nedreptățile, luptându-se cu potera, învingând sau căzând, copleșit de trădare sau de
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
nu-i chiar rea ! Bem apă de la izvoare, Setea să ne-o potolim, Gulașul ne arde tare, Dar cu vin îl liniștim. Adormind în ciripit, Visăm c-am sărbătorit, Într-un cadru pitoresc, Unu Mai gulășeresc. Tralala.... Unu Mai “mai” bătrânesc. Referință Bibliografică: UNU MAI GULĂȘERESC / Aurel Lucian Chira : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Lucian Chira : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
satului. Șoseaua era bucuria copiilor: puteam să umblăm desculți prin praful cald vara, fără să ne zgâriem picioarele și să ne jucăm după ploaie, fără să intrăm în noroi “până la gât!” cum spunea mamaie. Prin anii ‘50 toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
la răbdare în poemul “Și dacă tot mai e ceva”. Un poem cu totul aparte, în stilul “Glossei” eminesciene este “Să nu cumva să te oprești” - “Să nu cumva să te oprești, / Atâți copii depind de tine, / Și-atâtea hârburi bătrânești, / Nu te-ntreba de-i rău, sau bine - // Să nu cumva să te oprești, / Chiar dacă vezi sub stele, hăul, / Sau marea, lipsă, de sub pești - // Nu te opri: e bun, și răul - // Să nu cumva să te oprești, / Să ai cumva
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
artă se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein) este, conform lui Steinhardt, prin filtru heideggerian, „de natură harică și poetică"(29). De altfel, în încheierea amplului demers eseistic, sub forma unui declarat „bătrânesc" epilog, Nicolae Steinhardt rezumă propria concepție despre artă: „nimic nu exprimă în chip mai lămurit secretul făuririi artistice decât parabola prefacerii apei în vin. Artistul adevărat așa se și cunoaște: din apă (adică platitudine, banalitate, monotonie) deîndată scoate vin (adică
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
național, țesut în război de mama Stanca, cu motive florale și geometrice, maramă țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, iar pe frunte, fesul de catifea neagră brodată în filigran. în urma ei, mama Stanca, gârbovită de ani, în portul bătrânesc - cu ștergar alb, fotă, ie și peste ea, pieptar cusut cu ornamente populare, parcă coborâte din fotografia lui Luca Paul cu bătrânele satului. Veniseră să-și vadă lada de zestre, frumos gătită de un iscusit meșter popular, și mare le-
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
în totală cunoștință de cauză, produc o stare de bine tuturor celor ajunși la vârsta „înțelepciunii”, iar autoarea este convinsă că acum trebuie să te bucuri mai mult ca oricând de „mireasma fânului cosit, de frumusețea macilor înfloriți”, iar casa bătrânească este locul unde poți asculta cu drag doinele bătrânești. Tot ceea ce înseamnă viața, cerul cu seninul său plin de stele ori iarna cu zăpezile ei abundente, aduc liniște, pace, înțelegere în suflet și în mintea mai înțeleaptă decât altădată, știindu
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
bine tuturor celor ajunși la vârsta „înțelepciunii”, iar autoarea este convinsă că acum trebuie să te bucuri mai mult ca oricând de „mireasma fânului cosit, de frumusețea macilor înfloriți”, iar casa bătrânească este locul unde poți asculta cu drag doinele bătrânești. Tot ceea ce înseamnă viața, cerul cu seninul său plin de stele ori iarna cu zăpezile ei abundente, aduc liniște, pace, înțelegere în suflet și în mintea mai înțeleaptă decât altădată, știindu-se că „există o artă de a îmbătrâni frumos
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
că sunt români! Sunt zone pe care le-am vizitat și locuri în care încă nu am ajuns, dar pe care le am în suflet cu aleasă prețuire. Așa că nu o să vă indic un loc anume, ci vă spun vorba bătrânească dulce și plină de adevăr că omul sfințește locul, nu locul pe om. Fă Rai din ce ai! - Părinte Hrisostom, ce are de învățat un frate de mănăstire? - Să nu îl cântărească pe Dumnezeu și să se păzească de judecată
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
mângăiere, urmașii mei o grăesc împrejurul meu. Dorința mea era, ca Academia să scape aceste odoare amenințate a cădea în uitare, redându-le locul la care au drept și să puie o stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul bătrânesc, stârpind totodată buruienile neologismului, care înăbușe limba strămoșească. (...) Aceste parazite răutăcioase, numărul lor crește pe zi ce trece și sfârșitul va fi schilodirea limbei. Strecurarea lor o datorăm, în mare parte, vieței politice, obiceiurilor apusene și educației copiilor în străinătate
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
orice anotimp, nu înceta niciodată... Am fost săptămâna trecută la mine la țară, de la Drăgănești de Vlașca, nițel mai sus, spre Videle. Cu tristețe vă mărturisesc că aș vrea să am puterea să întorc un arc de ceasornic peste casele bătrânești, peste gardurile lăsate într-o rână și peste pământul nesăpat... să le scot din nemișcare, să le dau un ticăit... Poate că cei ce le-au robotit odată s-au istovit de viață. Și-au pus țoalele de sus, mâinile
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
se mai părea îngrozitor pe lumea asta și nimic altceva nu o mai putea face să tresară, în afară de cuvintele „taxe și imozite”, pe care noul stat, adică „ei”, proaspeții procopsiți ai zilelor, le impuneau proștilor care munceau. Că doar zicală bătrânească era că tot în boul care trage, să dai. Sau, mai adăuga ea, „dacă ar fi să exprim altfel situația, o să spun că din vremuri străvechi, la daci, fiii cei mai buni au fost întotdeauna jertfiți lui Zamolxe, pentru ca ...ceilalți
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
nevoie de bani iar el nu avea așa ceva. Și apoi îl mai frământa și faptul că nu deținea nimic cu acte de propietate, muncea pe acel pământ care în realitate nu îi aparținea. De fapt ei locuiau într-o casă bătrânească cu părinții Adrianei, iar relația lui cu aceștia era departe de a fi ideală. Uneori avea ferma convingere că ar fi trebuit să abandoneze totul în acele locuri, și să încerce în străinătate, erau mai mulți din zona lor ce
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
BULGĂRE DE AUR ! Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 931 din 19 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Nu am uitat nicicând, era o sfoară Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar, Pe un perete coșcovit de var În casa bătrânescă de la țară ; Am regăsit-o în același loc, De ani uitată, părea plictisită În cuiul strâmb cu floarea ruginită De un mănunchi uscat de busuioc, În plita sobei, rece, prins-zăcea Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace, Săreau copiii
CUŢITUL DE ARGINT ŞI ... .UN BULGǍRE DE AUR ! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360426_a_361755]
-
aminte. Se uită însă mult, și mai ales tot ce a fost neânsemnat, deci rămâne puțin. Când se depărtează corabia de țărm, obiectele devin tot mai mici, așa este și cu anii trecuți din viață. Să nu uităm de înțelepciunea bătrânească. În tinerețe credeam că știm multe, la bătrânețe nu numai credem, dar chiar știm . Există însă un vârf, cănd brusc mintea coboară , până la imbecilitate ; e bine să fiți atenți la atingerea acestui vârf. Despre unii bătrâni se spune că au
AUREL CHIRA-SEPTUAGENAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360557_a_361886]
-
salvăm, spuneam eu, visând miriștile verzi și pe mine cu pletele-n vânt, călare pe calul roșcat, trecând orizontul ... Strada toată aștepta preocupată de-același gând. Calul cerșea ajutorul sau moartea, fiecărui drumeț, clătinându-și capul într-un continuu vaier bătrânesc. Nu puteai să treci pe acolo, fără să-i vezi ochii de jar, arși de febră. Rouă în flăcări. Bolnav de frig, cu oasele frânte, cu pielea crăpată pe alocuri de inutila zbatere, numai piele și os, calul - prin nu
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
pomul înflorit pe care cântă o păsărică nepoata vine lângă mine “Hristos a Inviat”, Bunică! Valeriu Cercel POEZIE DE PAȘTI Când Paștile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri și dus agale, Copil mă regăsesc în satul meu La casa bătrânească de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal zorit, urându-mi „ziua bună”, Un soare
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
fiind purtat de femeile tinere, decorat cu irhă (aplicații de piele subțire, colorată) și harast (broderii în motive florale, cu predominantă rosului, pe toată suprafața). Pieptarul bărbaților permite o largă desfășurare ornamentala existând, astfel, în mai multe variante: a) cel bătrânesc sau de lucru, care are spații albe vaste, cu borderii doar pe margini; b) cel care are aplicații de piele de culoare vișinie, pe toată suprafața, exceptând partea din spate; c) cel mai complex din punct de vedere ornamental având
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
scris în pur stil folcloric, compoziții nedistingându-se în nici un fel de creația populară autentică. Aș putea enumera multe lucrări de acest gen ca : Brâul din Argeș, Brâul de la Găești, Sârba de la Găești, Sârba oltenească, Păscui calul pe răzoare, Sârba bătrânească, Mândrele, Doina Speranței, Doina ca la Vișina și multe altele, compuse fie în perioada tinereții, fie după 1990 când am înregistrat în mai multe rânduri cu faimoasa orchestră Lăutarii dirijată de Nicolae Botgros. Perioada 1959-1980 a fost dominată în mare
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
străzi și se opriră în fața unei case, nu prea arătoasă, mică, de fapt nu avea decât un hol, o bucătărie mică, și o cameră mare ce servea de salon și dormitor. În spatele acelei case se întindea o căsuță mai mică bătrânească. Marian începu să strige la acea poartă, ușa se deschise și în prag apăru un bărbat de treizeci de ani, în maiou cu părul mare, părea și el foarte supărat, el se numea Andrei. Salut Marian, ce mai faci?”, spuse
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
Anul își intra în drepturi și aici. Peste încă o lună, de Sâmziana, e solstițiul de vară, apogeul zilei, luminii. Vegetația da în pârg. De acum se poate cosi fânul, căci plantele cu proprietăți magice ating apogeul. Dintre toate sărbătorile bătrânești, doar Bunăvestire, Sâmziana și Crăciunul se țin pe nou, după calendarul ortodox. De ce? Sâmziana e zeitatea feminină. Solstițiul de vară întruchipează Luna, căldura, apropierea, voia bună, gingășia, farmecele, rodul ( sunt 3 zile de la echinocțiu la Bunăvestire și 3 luni de la
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]