1,143 matches
-
la coarnele plugului de lemn, asistăm la un fenomen ciudat: ținuturile amintite mai sus se deznaționalizează, își reduc populația (e vorba de cea etnic-românească!). Și ca să fiu cât mai convingător întreb: câți din odraslele românilor/vlahilor s-au întors la baștină și au devenit stomatologi, ingineri și... agronomi? Cineva recomanda autorităților române să aprobe burse, mai ales, pentru specialitățile filologie, istorie și ziaristică și să se condiționeze întoarcerea lor acasă. Urmele românismului le putem descoperi în orice localitate din cele aproape
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
scris chiar și o carte în română și greacă... “Trântorul” ( e vorba de trântorul din stupul de albine), în care împărtășește din experiența acumulată ca și cultivator de pământ, dar desigur cu tot ce a făcut... și în localitatea de baștină, dânsul se trage din Epirul de Nord, o școală de fete fondată la Constantinopol, la Atena - Zappeionul, un monument foarte cunoscut. Prin tot ce a făcut este un Homo Europaeus, din acel sat din Bărăgan, Broșteni... acolo s-au născut
Interviu cu doamna Elena Lazar, „Ambasadoarea Elenismului în România”. [Corola-blog/BlogPost/92349_a_93641]
-
rădăcina si de sufletului neamului românesc. Am întâlnit, la Reșița, oameni frumoși la chip și la inimă, care știu ce este îmbrățișarea frățească, conștienți de valoarea lor și de valorile spirituale, oricând gata să le împărtășească, ale locurilor lor de baștină, dragi, Banatul de Munte. Am găsit insă și un oraș surpriză, Reșița, frumos, curat, ca o stațiune montană ce-ți oferă odihnă și prospețime și unde te simți mai aproape de oameni și de Dumnezeu. Dacă tot se spune că „ Banatu-i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92467_a_93759]
-
scrisori. Zestrea epistolară dintre Vidu și Popovici este săracă, dar suficientă ca să ateste o prietenie sinceră și durabilă la care compozitorul bănățean plecat în Ardeal ținea mult, căci legătura cu „Doinitorul Banatului“ însemna, de fapt, contactul permanent cu ținutul de baștină atât de drag lui. Vidu, cel mai în vârstă dintre ei, și deci cel cu o experiență de viață formată, lansat deja în viața muzicală a provinciei din sud-vestul țării, ca dirijor și compozitor, îl povățuia pe Timotei Popovici să
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
Sfârșitul celui de-al doilea război mondial le-a inspirat supraviețuitorilor gulagului stalinist speranța la eliberare. Cu această mare dorință trăia și Ecaterina Panciuc, împreună cu copiii săi. Nu știa nimic despre soțul Toader, despărțit de familie. Abia după revenirea la baștină a aflat de la un bărbat din Crasna despre moartea tragică a soțului, care s-a sfârșit împreună cu încă 12 oameni. Primind pașaport de liberă circulație și permisul de părăsire a locului de muncă, terebleceanca noastră, în mai 1946, a luat
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
anii 60 a fost la București, pentru a studia teologia, în limba română. Tot atunci s-a căsătorit cu o româncă. La întoarcere peste Atlantic, a fost numit preot în Boianul canadian, unde oficiază slujbele în limba română. Ajuns la baștina tatălui său, preacucernicul părinte a prohodit mormântul bunicului Calistrat Panciuc, la plecare luând de pe mormântul acestuia un pumn de țărână, pentru a o duce în patria sa adoptivă. Prin cei doi feciori ai lui Zaharie și cinci ai lui Vasile
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
copiii, fratele lui Florea, Toader Maslovschi, care, fiind rănit în 1940, la Cotul Donului, s-a retras cu armata română în Țară, unde s-a tratat, apoi, aflând de persecuțiile românilor bucovineni, i-a fost frică să se întoarcă la baștină. Dar, totuși, a plecat la cele veșnice cu dorul împlinit. Candela memoriei scumpului și suferindului lor părinte o păstrează aprinsă fiul Sain, fiica Victoria Bujenița și nora Maria, care au venit și în acest an la Troița din Buda-Mahala pentru
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Templului, ai cărui membri vor purta de acum mantia albă cu o cruce roșie. Mai-marele bisericii de la Roma acordă templierilor importante privilegii de ordin civic, economic și juridic. Sunt degrevați de servicii către regii și principii din țările lor de baștină, ca și de plata oricăror impozite sau dijme. În plus, dobândesc imunitate În fața instanțelor laice, neputând fi judecați decât de Papă, și au dreptul să-și Însușească prada de război pe care - obligați de jurământul de sărăcie - trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noi făceam cuceriri cu ei. Nu-mi rămâne decât să vă foarte mulțumesc pentru ce mi-ați spus - zise Metodiu - și să vă rog, dacă nu cumva cer prea mult, să-mi dați acum drumul spre proverbialele mele ținuturi de baștină, încredințându-vă că ori de câte ori voi vedea undeva semnul semilunii - și-l voi vedea des, căci așa sunt vremurile - mă voi gândi la dumneavoastră. — Du-te, frate moldovean - spuse turcul mișcat - du-te și sărută și pentru mine pământul Chiliei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toate acestea. Ceea ce auzea era pe placul său și întrezări imediat potențialul ce i se deschidea acolo. Nu putea spune că nu mai auzise până atunci de România, în definitiv era statul cu care se învecina Republica Moldova, țara sa de baștină, la apus. Nu o privise însă niciodată ca pe un posibil mediu în care să-și desfășoare el activitatea. O considera prea aproape de Occident și, în consecință nepotrivită pentru el. Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poet. 1947 - prin grija unui unchi din partea mamei, renumit istoric, biograf și comentator al clasicului poet muntenegrean Njegoš, Danilo Kiš Împreună cu mama și sora sa mai mică sînt găsiți prin Crucea Roșie și repatriați la Cetinje În Muntenegru, locul de baștină al mamei sale. 1948 - se Înscrie la Școala de Artă din Cetinje; În paralel frecventează și cursurile de vioară ale profesorului Simon Nutti. 1953 - Începe activitatea literară ca reporter și traducător din literaturile rusă, maghiară, franceză și engleză. Îi apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
patru ani (1939), pe vremea proliferării legilor antisemite În Ungaria, am fost botezat de părinți la Biserica Uspenia din Novi Sad, și asta mi-a salvat viața. PÎnă la vîrsta de treisprezece ani am locuit În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne-am refugiat În 1942, În urma pogromului de la Novi Sad. Am lucrat pe la țăranii bogați ca slugă, iar la școală Îmi Însușeam Catehismul și exegeza catolică a Sfintei Scripturi. Tăinuitele neliniști familiale sau ceea ce Freud numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în documente, dup cum m-am ferit de interpretări forțate sau false, de accentuarea unor cauze care sau dovedit ulterior că vin din insuficienta cunoaștere a fenomenelor socialpolitice, în special cele legate de plecarea bejenarilor bucovineni din satele lor de baștină. Migrațiile sezoniere și definitive au fost o realitate a istoriei românilor, o constantă, nu o excepție, și, migrând românii între români, fenomenul nu poate fi privit drept catastrofic. Economia lucrării m-a determinat să insist mai mult asupra condiției sociale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aflăm din documentele de epocă. Un act de împuternicire din 1844, dat la mâna „fratelui nostru, Iorgu Năstacu, pentru ca să fie știut că are voie să vândă partea ce ni se cuvine din țidula (act, înscris) Stâlpul lui Ion Rusu și baștina după moașa noastră Ioana, cum și din alte părți.” „Stâlpul lui Ion Rusu” desemnează „din vatra satului”, după cum „baștină” înseamnă, în context, moștenire. Despre stâlpul din Filipeni, vorbește documentul din 1584 de la Petru Vv: „... unde a fost Coste Călugărul, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fie știut că are voie să vândă partea ce ni se cuvine din țidula (act, înscris) Stâlpul lui Ion Rusu și baștina după moașa noastră Ioana, cum și din alte părți.” „Stâlpul lui Ion Rusu” desemnează „din vatra satului”, după cum „baștină” înseamnă, în context, moștenire. Despre stâlpul din Filipeni, vorbește documentul din 1584 de la Petru Vv: „... unde a fost Coste Călugărul, la Stâlpu, în mijlocu satului ce se cheamă Filipeni.” Nu numai vetrele de sat se însemnau cu un stâlp. Și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce au îi pe acea parte ce scrie mai sus pe giumătate de poiană ce se cheam Filipeni să fie cu tot venitul ce scrie mai sus și de la noi, am făcut și am întărit a lor dreaptă ocină și baștină ca să fie lor de la noi ocină cu tot venitul neclintit, nici odinioară în veci. și altul să nu se amestece înaintea aceștii cărți a noastre. S-au scris în Eși anul anul 7092 [1584] iunie 25. * 1641 (71590) septembrie 15
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-te mereu astfel. Cred că ai fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost întru totul de acord cu el și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiți simpatico (apoi, după un interludiu umplut de ierarh)... dar dispoziția mea e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților cu rang și mai Înalt. Când se Întorsese prima oară În țara de baștină, existase la Asheville un tânăr swinburnian păgân, pentru ale cărui sărutări pătimașe și conversații nesentimentale simțise o evidentă aplecare. Discutaseră problema pro și contra, cu o romanțare intelectuală total lipsită de dulcegărie. În cele din urmă ea se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar căprioare care însă dispar din nou imediat, îngrețoșate, în natura lor de baștină, fiindcă mașinile răspândesc gaze de eșapament - asta amenință să devină un pericol dacă mașinile se vor înmulți în continuare. Deocamdată, în zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat că trebuie să suportăm prezența lor, când natura în sine e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu admit replică îl transformă pe un individ în valoare sau nonvaloare, că nimic nu ne permite să opunem un om altuia și, mai ales, să decidem superioritatea primului asupra celui de-al doilea în virtutea limbii vorbite, a locului de baștină sau a ascendenței sale ipotetice. După el, natura ne arată egalitatea absolută a tuturor: nevoile sunt aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu toată alura lui de mare critic al vremii, nu a observat cum în Boborul lui Caragiale întregul Ploiești foșcăie de Neceeaevi și Bacunini magnetizați, ce visează la mult așteptatele zori ale frăției mondiale. Nota Bene: Culmea ironiei, orașul de baștină al conului Leonida este tocmai Ploieștiul, unde acesta va intenționa să se refugieze în cazul în care lucrurile se vor agrava. Proletariatul, acești „clănțăi izolați”, cum îi numea Stirner, își va însuși în mod temeinic o regulă precisă: într-un
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
un spațiu unic și individual, dincolo de interferența marii scene istorice, pe care autorul accentuează, această microsocietate de tip rural, cu risipa sa de energie și agitație zgomotoasă, creând sentimentul invincibilității (fie chiar și numai pentru câteva ore), ploieștenii (locul de baștină și a vitriolantei Mița Baston), vor reuși ceva mai mult decât etnia țiganilor din Ion Budai Deleanu, știut fiind că alde Aordel, Căcâcea & comp. s-au luptat între ei, aruncând cu pruncii unii în alții, întemeind în felul acesta (și
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
s-ar impune niște explicații. Haiku-ul , specie tradițională japoneză, e o poezie cu formă fixă formată din 17 silabe distribuite aleatoriu în trei versuri având, bineînțeles, un titlu. Dacă Mihai Cucereavii respectă întru totul modelul împrumutat din țara de baștină, Costin David însumează o suită de versuri tip haiku sub același titlu (Anotimpuri, Vremea). Poate e o nouă formulare a haiku-ului pe tărâm românesc, dar, personal, consider că o poezie cu formă fixă trebuie să respecte întocmai regulile inițiale
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
jumătate de la sosire am primit vestea de la tatăl meu că este bolnav și că medicul i-a spus că nu mai are mult de trăit. Mi-am cumpărat urgent bilet de avion și am zburat spre Europa, spre țara de baștină, spre casă! Am ajuns la Amsterdam, unde m-am încărcat de bagage, cadouri și alte lucruri necesare celor de acasă. Am plecat de-acolo cu trenul pe ruta Amsterdam - Episcopia Bihor, via Viena. După o zi și o noapte de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]