947 matches
-
de istoria religiilor (din 1985, Catedra "Mircea Eliade") a Universității din Chicago. Cronologia operei științifice și filozofice (prima ediție a volumelor): Solilocvii (1932); Oceanografie (1934); Alchimia asiatică (1935); Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936); Cosmologie și alchimie babiloniană (1937); Fragmentarium (1939); Mitul reintegrării (1942); Salazar și revoluția în Portugalia (1942); Insula lui Euthanasius (1943); Comentarii la legenda Meșterului Manole (1943); Os Romenos, Latinos Do Oriente (1943); Techniques du Yoga (1948); Traité d'Histoire des Religions (1949); Le Mythe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spunea că este locul de unde izvorâse puterea regilor și de asemenea orașul unde se născuse Zarathustra.12 Cât despre asimilarea templelor cu Munții cosmici și funcția acestora de "legătură" între Pământ și Cer, numele înseși ale turnurilor și ale sanctuarelor babiloniene stau mărturie în acest sens: "Muntele Casei", "Casa Muntelui tuturor Pămînturilor", "Muntele Furtunilor", " Legătura dintre Cer și Pămînt" și așa mai departe. Zigurat-ul era de fapt un Munte cosmic: cele șapte etaje reprezentau cele șapte ceruri planetare; urcîndu-le, preotul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui echivalează cu o călătorie extatică în Centrul Lumii; ajungând la terasa de sus, pelerinul realizează o ruptură de nivel, pătrunzând într-o "regiune pură", care transcende lumea profană. Dur-an-ki, "legătura dintre Cer și Pămînt": astfel erau numite multe sanctuare babiloniene (ca de pildă cele de la Nippur, Larsa, Sippar etc.). Babilonul avea și el o mulțime de nume, precum "Casa de la Temelia Cerului și a Pămîntului", " Legătura dintre Cer și Pămînt". Babilonul făcea însă legătura dintre Pământ și regiunile inferioare, pentru că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în Istorie. Numele mongol al Zeului suprem este tengri, care înseamnă "Cer". La chinezi, T'ien înseamnă în același timp "Cer" și "Zeu al Cerului". Termenul sumerian pentru divinitate, dingir, avea drept semnificație primitivă o epifanie cerească: "limpede, strălucitor". La babilonieni, Anu înseamnă de asemenea "Cer". Zeul suprem indo-european poartă numele de Dieus, care desemnează deopotrivă epifania cerească și sacrul (cf. skr. div., "a străluci", "zi"; dyaus, "cer", "zi" - Dyaus, zeu al Cerului la indieni). Zeus, Jupiter mai păstrează, în numele lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Oltenița, a fost determinată în principal de întemeierea orașului Oltenița (1853) și nevoile economice ale dezvoltării sale, iar în particular de evoluția diasporei evreiești din România și din lume. Începuturile acesteia din urmă datează încă din epoca stăpânirii asiriene și babiloniene (sec VII - VI î. Hr). În epoca elenistică, (sec. IV- I î.Hr), mulți evrei locuiau în Egipt, Siria, Asia Mică și în alte regiuni ale Mediteranei. Dar emigrarea în masă a evreilor a avut loc după zdrobirea primei și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93398]
-
perioada profetului Ieremia. Și de ce nu văd Azeca? Eu încerc să par interesată, iar el îmi explică serios, Azeca este un oraș fortificat, aflat nu departe de Lachiș, în drum spre Ierusalim, și, din câte se pare, fusese cucerit de către babilonieni, prin urmare, nu se mai puteau aprinde acolo torțe, așa că zidurile fortificate trebuiau să păzească torțele din Lachiș, el gesticulează deja plin de entuziasm, îmi desenează harta pe spuma fină care plutește între noi, iată Lachișul, iată Azeca și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
creației așa cum a ieșit din mâinile lui Dumnezeu la răsăritul universului. Pe acest fundament se poate reconstrui speranța lui Israel. Al patrulea aspect A patra afirmație pune radical în discuție sentimentul de superioritate pe care unele popoare, precum asirienii sau babilonienii, nu puteau să nu-l aibă după ce au fondat aceste imperii imense. Israelul trebuie, firește, să fi trăit un profund complex de inferioritate. Și în acest caz, textul biblic introduce o critică radicală a mentalității contemporane. Cu acest scop, Gn
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
turnului din Babel descrie un eveniment „tipic” și „emblematic”. Cetățile grandioase și impozante ale Mesopotamiei, prin construcțiile lor colosale, au exercitat o mare fascinație asupra israeliților care, cu siguranță, nu cunoșteau ceva asemănător. Această scurtă anecdotă „demitizează” cu ironie puterea babiloniană, totalitară și imperialistă, pentru a-i arăta limitele și a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai veche decât epoca exilului deoarece doar în timpul acestei perioade Israel a luat cunoștință de ceea ce erau marile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria aparentă a prezentului nu trebuia să facă uitat că la origine nu era așa: Israel era invincibil și nimeni nu a reușit să oprească armata condusă de Iosue. Dacă acum Dumnezeu pare să-l neglijeze
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în politica internațională a timpului, este descrierea ambasadei trimise de Merodah-Baladan lui Ezechia și reacția negativă a lui Isaia (2Rg 20,12-19). Această scurtă povestire scoate din nou în relief figura lui Isaia. Profetul prezice regelui că într-o zi babilonienii vor duce în casa lor toate bogățiile templului din Ierusalim arătate ambasadorilor lui Merodah-Baladan. Sfârșitul Cărții Regilor va da dreptate lui Isaia și va arăta, așadar, că regele, și în acest caz, a greșit. Pe de altă parte, textul opune
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în Babilon unde Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai repede unei campanii deja prea lungi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acesta a murit asasinat, se pare, aproape imediat după ce s-a întors în patrie. Dar, în realitate, acest lucru s-a întâmplat după 20 de ani de la campania sa în Iuda. Senaherib a murit în 681 î.C. O cronică babiloniană vorbește că a avut un singur fiu, în timp ce 2Rg 19,37 (Is 37,38) menționează numele a doi fii. Esarhadon, succesorul lui Senaherib, menționează rolul fraților săi (la plural) într-un complot împotriva lui în dorința lor de a acapara
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
într-un osuar, dar nu le aduna cu mâinile tale” (Semahot 12.9; cf. Semahot 3.2). Obiceiul de a lăsa un interval de douăsprezece luni de la prima la a doua îngropare este atestat și de literatura rabinică (cf. Talmudul babilonian, tratatul Qiddushin 31b). Regulile se schimbau în cazul ucigașilor care au primit pedeapsa capitală. Ei trebuiau să fie îngropați decent, dar nu într-un loc de cinste, ca de exemplu mormântul familiei. Această rânduială o învață cele mai vechi scrieri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cum să-l îngroape (26-27). Cu greu cineva putea să fie mai expresiv, descriind sensibilitatea evreilor față de respectul pentru o înmormântarea corespunzătoare. Preocuparea aceasta continuă și după primul secol. Pentru rabini, îngroparea celui mort era o datorie sacră (cf. Talmudul babilonian, tratatul Megillah 3b), având întâietate asupra studiului Legii, circumciziei propriului fiu sau jertfei mielului de Paște. Chiar și un mare preot sau un nazireu avea obligația de a îngropa „cadavrul abandonat”, dacă nimeni nu o făcuse deja (cf. Sifre Bamidbar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții. Asemeni unui turn babilonian, cetatea umană își consumă parcursul temporal precum un nod activ de interdependențe ale individualităților umane care, susținăndu-se reciproc, se și estompează totodată generând constant limitarea și încurcarea existențial-progresivă a celuilalt. Situația încurcaturii indică o împletire de condiții nedorită și adesea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nucleul populației sale fiind deportat și fără a-și mai recăpăta vreodată independeța (2Reg 17). După aproximativ un secol și jumătate, cuvintele lor s-au împlinit și prin sfârșitul Regatului lui Iuda și deportarea populației de rang înalt. În timpul exilului babilonian (587/586-539 î.C., când a încetat independența regatului, cu excepția unei scurte perioade între 134 și 63 î.C., în timpul domniei regilor hasmonei) și-au exercitat slujirea profetică în sprijinul exilaților profeții Ezechiel și Deutero-Isaia (Is 40-55, susținător al monoteismului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în ultima parte a secolului al VII-lea î.C.; în timpul acestei reforme s-ar fi demolat sanctuarele păgâne și cultul s-ar fi centralizat la templul din Ierusalim ridicat la demnitatea de unic sanctuar legitim. După asedierea Ierusalimului de către babilonieni, templul este distrus și va fi reconstruit spre anul 515 î.C. de primii evrei reîntorși din exil. Va fi însă distrus definitiv în anul 70 d.C. de soldații viitorului împărat roman Titus, pe atunci general. f) În epoca postexilică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
gândirea cărții a cincea a Bibliei. Așadar, întrucât această carte e aproape unanim datată într-o perioadă nu mai degrabă de sfârșitul secolului al VI-lea î.C., dar este plauzibilă și o datare mult mai târzie, spre sfârșitul exilului babilonian sau în primii ani de după exil (Foresti 1988), reiese clar că reelaborările inspirate de aceste școli sunt în cea mai mare parte postexilice. Rămâne de demonstrat dacă și până la ce punct acești istoriografi au păstrat textele antice (în orice caz
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și se vedeau în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care pământurile, care cu jumătate de secol mai devreme au aparținut familiilor lor, fuseseră distribuite de babilonieni celor pe care astăzi i-am putea numi proletariatul urban și agricol. Nimic neobișnuit, așadar, că exilul babilonian fusese înțeles ca o judecată a lui Dumnezeu asupra poporului său necredincios. Această infidelitate consta în faptul că, înainte de reforma regelui Iosia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care pământurile, care cu jumătate de secol mai devreme au aparținut familiilor lor, fuseseră distribuite de babilonieni celor pe care astăzi i-am putea numi proletariatul urban și agricol. Nimic neobișnuit, așadar, că exilul babilonian fusese înțeles ca o judecată a lui Dumnezeu asupra poporului său necredincios. Această infidelitate consta în faptul că, înainte de reforma regelui Iosia, poporul și în special suveranii s-au lăsat seduși să adore divinitățile străine, adică zeii cananeenilor, în loc să rămână
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a regelui Iosia, adică după ultimul sfert al secolului al VII-lea î.C. Avem astfel un terminus post quem practic sigur. a) Răspunsul la prima chestiune („unde?”) este mai complex. „Locul” compunerii pare să fi fost zona din Imperiul Babilonian unde trăiau evreii exilați sau regiunea din Canaan locuită de evreii repatriați din exil. De fapt, e foarte clar că amenințarea cu pedeapsa de a pierde „țara frumoasă” dată poporului de Dumnezeu însuși (element care apare frecvent în relatare) se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
frumoasă” dată poporului de Dumnezeu însuși (element care apare frecvent în relatare) se împlinise în principal în cei care au fost exilați, nu în cei care au rămas în patrie care în plus au profitat de distribuirea pământului făcută de babilonieni (vezi 1.2.d). b) Cu privire la a treia chestiune („cu ce scop”), răspunsul este din nou simplu: autorii recunosc vina poporului, în special a monarhiei, de a nu fi respectat, cu câteva excepții, normele stabilite de reforma regelui Iosia (vezi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
164 ș.u.; cf. Garbini 1986, pp. 111 ș.u.) că povestirile despre migrarea patriarhilor, în special a lui Abraham (Gen 12 ș.u.), s-au născut în Iudeea în epoca postexilică pentru a explica legăturile care existau între diaspora babiloniană și țara sfântă. Foarte asemănător este și cazul exodului, deoarece povestirea lui Iosif (Gen 37-50) împreună cu cea a oprimării în Egipt și a exodului însuși (Ex 1 ș.u.) nu par să fi fost compuse în Egipt, ci mult mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
foarte repede unicul loc de cult admis din Iudeea. E metodologia cea mai sigură deoarece, comparativ cu alte instituții, memoria locurilor de cult se păstrează nealterată pentru mult timp; templul din Ierusalim (distrus în 587/6 î.C. de regele babilonian Nabucodonosor II, reconstruit spre anul 515 î.C., restaurat de mai multe ori și mărit în timpul domniei lui Irod la sfârșitul secolului I î.C.), în ciuda succesiunii evenimentelor, a supraviețuit până în anul 70 d.C., când trupele lui Titus l-au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]