567 matches
-
și-l pusese pe șofer să se tocmească el și să le plătească dinainte, ca să nu fie discuții după aia. Fetele se unduiau pe masă, printre mâinile Întinse către ele. Unuia, care nu izbutea să vorbească, Îi curgeau ochii și balele. „Desigur”, urlă din nou găzdoiul cel darnic, „cine dorește să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un pat ce ține la tăvăleală...” Petrecăreții, Însă, nu se puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu cu scăfârliile gândeau. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru aceeași leafă pe care el o primește arzând gazul de pomană: șefii Îl păstrează pe lângă ei ca să-i distreze, să le spună bancuri, să-și dea cu părerea despre aranjamentele din fotbal și să-i facă să le curgă balele atunci când le povestește ce și cum i-ar face cine știe cărei muieruști cu curul bombat pe care o zărește trecând pe trotuarul de lângă terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mihai Munteanu (n. la 20 noiembrie 1930 în comuna Cordăreni, j udețul Botoșani) Cărțile de poezie publicate din 1969 încoace, și cu deosebire Antologia din 2005, au spus convingător și destul despre statutul și înzestrarea lirică ale lui Mihai Munteanu. Bala dele lui aduc nuanțe de culoare, la un portret totuși conturat. S‐ a putut vedea, cu multă vreme înainte, predilec ția lui M.M. pentru această specie de cântec. Pentru că baladele sale se integrează prea puțin într‐o definiție de dicționar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
văzut că totul mergea conform planului îl bucura mai mult decât pe oricine altcineva. El, mai ales, era cunoscut pentru faptul că îi plăceau intrigile și, în timp ce citea răspunsul lui Shogen, era atât de încântat, încât aproape că-i curgeau balele. Scopul complotului era acela de a slăbi inamicul din interior. Din punctul de vedere al lui Katsuie, prezența unor oameni ca Shogen și Ogane în armata lui Hideyoshi oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Stau În calidorul casei noastre din Mana. Sunt În calidor. Nu mai sunt În calidorul casei noastre din Mana. Am plecat. Nu-mi aduc aminte plecarea, mă văd În calidor, așteptând să plecăm de răul tunului de la Nistru și privind balele argintii ale boilor și după aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o șosea largă, mergând pe jos, În urma carului, ca să nu tragă prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte. Gâfâia, îi curgeau balele, pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci să furi câini... — Rafael! izbucni Milică entuziast. Tocmai mă gândeam la tine. Mă crezi? — Cum să nu? Fii atent la animalu’ ăla. N-aș vrea să.... Lăsase să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
străduiește să regăsească forma naturală care s-o facă să iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lumini al unui canton. — Ovi, Ovidel, Ovidanie... mă, Ovidescule... mă, nu vrei să mai tragi două fumuri dintr-o țigară? — Cum? Nu fumez. De ce? mormăie el și deschide pe jumătate un ochi. — Pentru că ești cam palid. Și-ți curge o bală. — A, vrei să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii aveau niște norme de igienă pentru care noi, care cică sîntem mai civilizați ca ei, ar trebui să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala, portocala. Bâzzz! — Presupun că se întoarce acasă? Visezi că într-o zi n-o să se mai întoarcă. Visezi că într-o bună zi o să mă părăsească. Ei bine, ziua asta n-o să vină niciodată. Stella n-o să mă părăsească niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e limpede că, față de cele intelec tuale, domină calibanismul. Altfel spus, misologia. Doxofobia. Ura față de inte ligență. Alergia la cultură, frumusețe și bun-simț. Instinctualitatea bestială înzestrată din plin cu fobia la cumpătare meditativă și eleganță logică, în numele copitei, coarnelor și balelor turbate. IMGB ismul sinistru de la începutul anilor ’90 care pur și simplu turbează la ideea de elită, rafi nament, creație spirituală, armonie sufletească. Pe de-o parte, unde te întorci, dai de fatalism și disforie, de spectrul falimentului, al ratării
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
familiile lor. $19 1. A doua parte a căzut prin sorți lui Simeon, seminției fiilor lui Simeon după familiile lor. Moștenirea lor era în mijlocul moștenirii fiilor lui Iuda. 2. Ei au avut în moștenirea lor: Beer-Șeba, Șeba, Molada, 3. Hațar-Șual, Bala, Ațem 4. Eltolad, Betul, Horma, 5. Țiclag, Bet-Marcabot, Hațar-Susa, 6. Bet-Lebaot, și Șaruhen, treisprezece cetăți și satele lor; 7. Ain, Rimon, Eter, și Așan, patru cetăți, și satele lor, 8. și toate satele din împrejurimile acestor cetăți, pînă la Baalat-Beer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
fabrică. Muzică- formația, cred. Era frig. Făceam skandenberg cu cineva. Și asta-i tot. Beznă totală. Nici măcar nu mai țin minte cum m-am urcat în mașină. Nu mai știu nimic, până când m-am trezit în patul de spital, cu balele curgându-mi peste tot. Cât a trecut de-atunci? Săptămâni? Luni? Parc-aș fi închis undeva și altcineva îmi trăiește viața. Tonul egal ieșea din el, într-un limbaj sărac, de computer. Ea își puse mâna pe umărul lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
l consolez pentru că vărsase cafeaua concentrată de la „Flore” pe sacoul lui nou‑nouț. Dar Abe nu voia să fie consolat pentru că era ceea ce era. Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la ușa mea vreo patru zile, pînă am spus ca pun ciinii pe el <sabina>: am divorțat. M-am dus la un judecător <sabina>: cel ce m-a ajutat la avocatură <sabina>: și i-am spus: știu ca iti curg balele după pizda mea <sabina>: daca mă despărți în trei zile, în a patra sunt la tine în pat <sabina>: te fut cum nu te-a futut nimeni în viața ta! <sabina>: așa a fost. Boul de soțul meu a plecat
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vik47>: voia la dvoastra că la Maria-Sa <sabina>: am dus o citație la unul, hoț, vai de mama lui <sabina>: peste 40, mic și negru, slab și urit <sabina>: cînd m-a văzut intrind, au început să-i curgă balele <sabina>: mi-a băgat mină sub fustă - l-am plesnit <vik47>: hihi <sabina>: nici un hihi. S-a repezit la mine, ne-am bătut că prostii <sabina>: mi-a învinețit ochiul, mi-a făcut buza omida Dar tot mi-a pus
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de un gest brutal prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun și balele ce i se prelingeau pe la colțurile gurii. A strâns-o cu brutalitate și a încercat să-i deschidă nasturii bluzei. Fata s-a opus cu toată forța și a reușit să scape. A alergat spre treptele care duceau la parter
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul fiindcă, într-un colț al cimitirului, se pripășiseră și niște țigănci murătorese, specialiste la îndeplinirea la ultimele dorințe, cu tămâie, lumânări, mititei, murături și damigenele de cocîrț. Murătoresele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
interesezi de cu seară dacă lumea e fericită, ori măcar sănătoasă, și abia atunci te apuci de sonet. Dacă nu e sănătoasă, nu te apuci de sonet, te apuci de-o compresă. Nu-i cinstit ca unuia să-i curgă balele de plăcere, iar altul să sufere în tăcere. Până și Dina, când îi venea chef să se culce cu ăla, îmi dădea telefon mie să afle dacă sânt sănătos. 331 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când a început tratamentul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice li se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul nu-și mai simțea degetele și coatele. Așteptau toți patru scufundați până la genunchi în zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decât frica, cugetă Ologu. Mi-e frică de polițiști, că mă pun să spăl pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da’ îmi iau cârjele și trebuie să mă tărâsc ca o râmă, ba, mai rău, cu balele alea pe care le lasă în urmă cârpa udă, parcă aș fi un melc fără cochilie. P-ormă, mi-e frică de câini și ați văzut că nu pe degeaba. Mi-e frică să nu mă lase și genunchiul ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toate cele trebuincioase după cum vor arăta meșterii că le trebuie. Și isprăvindu - le aceste toate, și strângând și lâna, s-au apucat de lucrul postavului, și au început a face fel de fel de postav și au făcut și o bală de postav prea frumoasă, de au trămis - o la împărăție, la Sultanul Mustafa, peșkeș, ca să vadă ce odor s-au făcut acestui pământ. Ci și acest lucru au rămas o pomenire pământenilor, căci nu mai fusese altădată în țară, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]