596 matches
-
A. Băeșu 161 și sunt bucuros că pentru moment am putut să vă ajut cu ceva - foarte puțin - dar cu semnificație importantă. Noi suntem cu casa răscolită, parcă a intrat un puhoi - ne tragem Încălzire centrală. Cum voi scăpa de balamucul acesta și voi intra În făgașul meu de liniște și meditație, am să văd ce voi mai putea trimite. Petrecere bună și viață lungă și bucurii În munca D-stră nobilă. Nicolae Milord 3 Carte de vizită (Piatra-Neamț, 7.I.1974
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sau spital? La ce vă trebuie, mă, atâta curățenie?“ S-a făcut chiar și o ședință, unde s-a vorbit despre o trimitere la psihiatru. Cine-i atât de tâmpit în România să muncească neplătit? Deci omul trebuie dus la balamuc. Totuși, locatarii n-au chemat doctorul și au îndurat încă vreo doi ani umilința, până ce pensionarul Popa a murit. I-a căzut în cap un cărucior de copil, aruncat de la zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de-ar citi romanele "moderne" gen "Pizdeț"&comp., Grama ar trece grabnic la mahomedanism, dacă nu cumva, vorba lui, mintea i s-ar bejeni "în Nirvana lui Schopenhauer". Concluzia canonicului: "Eminescu a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora pre care le cânta în poeziile sale." Fără îndoială că nu se pot relaționa în nici un chip aberațiile lui Grama cu contestările mai mult sau mai puțin docte de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe figura Ortansei. Ochii ei trași spre tâmple erau negri și neverosimil de mari, ca niște găvane a căror strălucire părea un revers al privirii mele de animal deprins să vadă În Întuneric, și nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi ce să-ți spun, Tanso, că noi doi ne iubeam foarte tare și am vrut să ne căsătorim. Părințelul se căznește și o tot lungește, oh, cum se Întâmplă de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rom În urmă cu o oră și ceva. Se strecurase prin Întuneric și prin toată sfada noastră din curte cu șoferii. Stinsese lumina fără să-și facă probleme că ne-ar putea atrage atenția, iar noi nu observasem În tot balamucul ăla cu sacii de ciment. Pândise și ascultase, desigur, luase aminte la tot ce puneam noi la cale, de-acolo din pat, până-l luase somnul. Uite-l cât e de ostenit, cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-ți arate tata, Florinel-Florinel, mânca-l-ar tata de brotăcel... Să și-l mănânce fript pe Florinel. Mai știi de nu i-o fi cumpărat jucării sau bomboane? Oricum scăpase de el și ne scutise și pe noi de balamuc. Îi dăduse de lucru, lăsându-l să scotocească prin hainele din geantă. — E fii-tu? face văru' Laur. Să-ți trăiască părințele. Ai un flăcău ca o floare, de-ți vine să-l mănânci de frumos ce ie. Ca mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E trafic mare pe-aici pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un loc, undeva Într-o pădure cu liniște și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-su habar n-avea și nu-l durea nicăieri de necazul și durerea noastră. Ar fi trebuit totuși să spună și el ceva, bunăoară că-i greu, știm și vedem și noi și ne dăm seama, e vânzoleală mare și balamuc, războiul e-n toi, a-nnebunit toată lumea, d-aia am și zis că plecăm și fugim de nu ne mai uităm În urmă, ca să scăpăm de nebunia asta și să nu ne sfârșim dracului aici de-atâta urât și mizerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a lui, vroia neapărat să știe dacă au tras În lume... Cum naiba să nu tragă? Îi aruncă celălalt ca un reproș. Adică ce-i atât de tâmpit de Întreabă Întruna, când se-nțelege de la sine? Au tras ca la balamuc! A adus Ceaușescu Armata și Securitatea și-au Împușcat lumea pe capete. Sunt sute de morți și răniți În oraș. Ăștia-s puși să ne omoare și să ne dea foc la toți. Ei au coborât la fabrica lor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai, dar n-am văzut Încă pe nimeni căzând Împușcat. Fugim care Încotro prin perdele de fum și ne repliem În grupuri pe lângă ziduri. Undeva În capul bulevardului sunt soldați În uniforme verzi și albastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la cur! Poporul nu vă mai vrea, pământul nu vă mai rabdă, dar voi o țineți una și bună, poporul și poporul și poporul. Poporul pe care l-ați mâncat voi fript, jigodii comuniste! Săturați-vă și Îmbuibați-vă! Măcar că balamucul de afară se Întețise iarăși, noi nu-l mai auzeam de aici, din livingul cu saltele. Coniacul și tutunul ne vindecaseră răgușeala și Înviam de la o secundă la alta aflând cu puteri Înzecite că noi suntem poporul. Vom stârpi până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de demisolul meu din Baiera Vergului, și n-aveam decât zece minute de mers până la Motănica. * Să-ncerc totuși, deși nu văd ce l-ar putea reține pe Laur acolo, și mai ales cu douăj’ de mii la el... Poate balamucu’ ăsta de Revoluție să-i mai fi tăiat din avânt, mai știi? Tot ce știu e că atâta timp cât are bani, el circulă neîncetat și pe furtună și pe vreme bună. Numai după ce-i prăduiește se retrage pe unde apucă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi putut-o stresa acum pe Ortansa era pompa hidroforului, pe care o opream de altfel după miezul nopții și-i dădeam drumul din nou la cinci dimineața, când Începeau locatarii să consume apă. Încă ne trăgeam sufletul după balamucul de Revoluție, mai erau și ceva bani și nici Ortansa nu era pretențioasă de felul ei, așa că nu ne prea scoteau grijile afară din casă. S-a Întâmplat totuși În mai multe rânduri să mă trezesc pe la zece ca să repornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din motive de ordin fizic - de la cinci programe de pregătire a ofițerilor, am fost Încorporat În armată și declarat apt pentru serviciu nelimitat. Am hotărît că n-o să-mi placă armata și m-am fofilat pe baza antecedentelor mele de la balamuc - avusesem o dată o pornire gen Van Gogh și-mi retezasem o falangă de la un deget ca să impresionez pe cineva care mă interesa la vremea aia. Doctorii de la balamuc nu auziseră niciodată de Van Gogh. M-au luat de schizofrenic, adăugînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-mi placă armata și m-am fofilat pe baza antecedentelor mele de la balamuc - avusesem o dată o pornire gen Van Gogh și-mi retezasem o falangă de la un deget ca să impresionez pe cineva care mă interesa la vremea aia. Doctorii de la balamuc nu auziseră niciodată de Van Gogh. M-au luat de schizofrenic, adăugînd la asta „tip paranoid” ca să justifice faptul deranjant că știam unde mă aflu și cine e președintele Statelor Unite. CÎnd armata a văzut diagnosticul acesta, m-au reformat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de mătase pe care-o avea sub pardesiu - din cîte mi-aduc aminte, cineva ne plasase un pachet de haine de furat pentru două grame de morfină - și Întorcîndu-se spre soția doctorului, care coborîse să vadă ce e cu tot balamucul, a zis „M-am gîndit că ar putea să vă placă rochia asta”. Așa a reușit să vorbească cu doctorul, care i-a scris o ultimă rețetă. I-a luat trei ore să cumpere ceva cu ea. Farmacia noastră obișnuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
chipeș, bine făcut, la vreo patruzeci de ani, cu pielea bronzată și părul grizonat, povestea cum fata lui i-a băgat marfă pe șest Într-o Într-o portocală. - Deci eram la comisariat. Ne căcam amîndoi În pantaloni ca la balamuc. Mamă, și cînd am mușcat din portocala aia, era amară ca dracu’! Cre’ că erau undeva la un gram, un gram jumate, băgate cu o seringă. Nu știu cum a dus-o capu’ la așa ceva. - Gardianul Îmi zice „Dependent de droguri! Ticălos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de leagăn din tranziție), pref. Eugen Evu, Deva, 1998; Bună seara, Domnule Mann..., Timișoara, 1998; Un scorpion pe contrasens, Deva, 1999; De vorbă cu..., Timișoara, 1999; Scuzați că ne-am cunoscut..., Timișoara, 2001; Insomnii binefăcătoare, Deva, 2001; Păcătoșenii..., Deva, 2002; Balamucul, dragostea mea..., Deva, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Bârgău, Un prozator, „Drumul socialismului” (Deva), 1981, 7376; Radu Mareș, Prima treaptă, TR, 1985, 52; Dan Culcer, Prezentare, RL, 1986, 32; Radu Ciobanu, Blânde ironii, TR, 1995, 48-49; Eugen Curta, Dumitru Hurubă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
mic copil pe lângă ea. Îți poți închipui că l-a obligat pe un portar să-și facă operație estetică la nas și a concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut! — Nu, prostano! chicotesc, începând să mă binedispun. Mama îmi organizează nunta mea. Are deja totul sub control. — Am înțeles. Erin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de sprijin în logica sentimentelor. Gestul cotidian este înregistrat în proiecție existențială, despuiat de utilitatea imediată, în favoarea efortului de recuperare a vieții interioare: „M-am trezit plin de transpirație și milă, ca un animal/ șoldurile/mele salivează odată cu ramurile”. Romanul Balamuc sau Pionierii spațiului (1994) aduce o voce autentică de prozator, oarecum din familia Ion Băieșu - Teodor Mazilu, cu unele tușe celiniene, apropiat de romanul argotic al adolescenței, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeș ș.a.). Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Efebia, Timișoara, 1994; Spălându-mi ciorapii, Constanța, 1994; Balamuc sau Pionierii spațiului, București, 1994; Dragi tovarăși sau Recviem pentru anii ’60, București, 1995; Modernitatea ultimă, București, 1998; Deadevă, Pitești, 1998; Inamicul impersonal, Pitești, 2001; Semizei și rentieri, București, 2001; Mihai Eminescu, Brașov, 2002. Antologii: Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
prietenei sale. Destin trasat de o traumă a copilăriei: propriul tată o violase pe Zoe și același părinte denaturat va face, cu complicitatea nu mai puțin abjectei sale soții, ca fiica lor să fie închisă, timp de doi ani, în balamuc, la München. Anormală erotic, de pe urma traumei suferite, Zoe devine treptat o epavă umană: nu își încheie cursul liceal, abandonează familia, locuind la o rudă, apoi, într-un chioșc, se droghează. Ana își face o unică preocupare din demersurile riscante de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
retras într-o ședință ca să decidă cum să procedeze cu nebunul de Toma: să-i dea doar o mamă de bătaie și atât, sau să-l aresteze și să-l trimită la dracu-n praznic, sau să-l bage la balamuc, sau să-l lichideze scurt ca pe un dușman al poporului ce se dovedea a fi, să-l lichideze dând astfel o lecție tuturor celor care, mă rog, ar fi îndrăznit să...? Îi treceau toate transpirațiile: și din pricina căldurii nemaipomenite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se urca în mașină și de a porni împreună cu tovarășa Cameniță spre orașul C., capitala regiunii cu același nume, a hotărât soarta lui Tomiță: -Bă, voi nu vedeți, bă, că s-a scrântit? Luați-l, bă, și băgați-l la balamuc, dacă vreți să n-ajungeți voi acolo, bulău vă mănâncă! s-a răstit el către Gârmoci și Fanache, care ședeau în poziție de drepți, mai mult morți decât vii, gândindu-se că nenorocitul de cizmar le aruncase în aer tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o mulțime de alte perle risipite, ca aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un imens depozit morbid. Mai presus de toate, se întrevede totuși o disperată sete de omenie, o altă treaptă a cunoașterii care urcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]