423 matches
-
cam ciudați. — Ei, mă bucur să-ți spun că la noi e mult mai relaxat ! Trish râde scurt. Ăsta e dormitorul principal... cel de-al doilea dormitor... În timp ce mergem pe hol, deschide și închide uși și-mi arată paturi cu baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce era în pastilele alea, dar mă simt tot mai straniu cu fiecare clipă care trece. — Dormitorul verde... După cum vezi, nu avem nici copii, nici animale... Fumezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
copil care așteaptă ceva... GARDIANUL (Indecis.): Hm. ARTUR (Propulsat de acest „hm”.): Nu? Am putea aranja tribuna, am putea împrumuta câteva fotolii... Uite, chiar aici, am putea ridica un eșafod discret, simplu, grațios... Și din resturile astea... am încropi un baldachin... Și dac-am aduce un covor roșu, închipuiește-ți ce efect... Și putină mătase, pe eșafod... și buturuga tronând într-un ocean de mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o jalnică stare fizică; e vizibil speriat de manifestările celor doi; ezită.) GARDIANUL și ARTUR (În dans grotesc): Va sta ploaia! Vom salva orașul! Vom salva onoarea! CĂLĂUL (Ascuns după ușă, încercând să le atragă atenția.): Pst! Pst! GARDIANUL: Trompeți! Baldachin! ARTUR: Eșafod! Covor! CĂLĂUL (Bate ușor în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
covor roșu, doi trompeți, doi toboșari, un mic eșafod, o coadă nouă la secure. GUVERNATORUL: Nu pot! ARTUR: Le vreau! GUVERNATORUL: N-am! ARTUR: Nu mă interesează! GUVERNATORUL: Acum îmi dau seama. Nu ești nebun. Ești prost. ARTUR: Vreau și baldachin. GUVERNATORUL: Ne sugi sângele, asta e. Tu nu vezi că toate ușile și toate ferestrele sunt bătute în cuie? Tu nu vezi că toți stau înfundați până la genunchi în aluatul ăsta negru din care-mi fac eu urmele la galoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave. Inochenta îl privi în absentă și continuă: - Și cu socrii. Ei erau mai altfel, veneau din altă lume. Ei erau intimi cu alde Lahovari, Polizu, Capșa, Blarenberg. Nume de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cartofilie, nu reușise să adune documente certe și din veacurile anterioare. Doar trei mărturii erau autentice. Una, un act din 1863, atesta că un Budrigă Goncea fusese recompensat de Vodă Cuza cu 10 taleri pentru că făcuse un pat nou, cu baldachin, pentru dormitorul Mariei Obrenovici, în casele ce aceasta le ținea pe podul Mogoșoaiei, pe lângă Biserica Amzei. Un al document, din 1890, vorbea de un Rapsodilea Goncea, birtaș, din mahalaua Oțetarilor, eliberat din prizonul de la Măgurele, unde fusese depus ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în gol, se zvârcoleau puțin în lumina ruginie a înserării și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
recepționista pe același ton fără culoare sau emoție. Ele pot grăbi nașterea. Păi, acum e deja cam târziu, a mârâit Amanda, gândindu-se cu jind la fotografiile din broșura de lux care înfățișau apartamentele private ale spitalului; la paturile cu baldachin, ale căror draperii din damasc și magnifice paneluri sculptate ascundeau saltele ajustabile prin simpla apăsare a unui buton și multe alte echipamente de ultimă oră la care NASA abia dacă putea să viseze; la minibarurile retro umplute cu șampanie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era Amanda acum, nu avea nici un sens să se certe cu ea. De fapt, nu avea nici un sens să se certe cu ea, indiferent de starea în care se găsea Amanda. Câteva ore mai târziu, satisfăcută, Amanda se uita la baldachinul unui pat din spitalul Cavendish. Convorbirea telefonică necesară ca să se ajungă la situația asta fusese, într-adevăr, lungă și nu prea civilizată. Amanda îl amenințase pe directorul de la Cavendish cu o menționare nefavorabilă în articolul pe tema nașterii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bată rapid în retragere. Dar el n-a făcut nimic din toate astea. În schimb, a deschis ușa dormitorului. Era mai rău decât se temuse. Laura, goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de poziția de naștere din casetele video prezentate de Lotti. Carnea albă a sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încercat să recapete controlul asupra situației. Ăăă, ascultă, Laura! Vreau să spun, e foarte drăguț din partea ta că vrei să-mi oferi... dar ideea e că... Laura s-a rostogolit către capul patului, târându-se apoi către una din coloanele baldachinului. Pe care a înșfăcat-o, trăgându-se în sus, pentru ca apoi să înceapă să se legene sugestiv în sus și-n jos. Hugo a realizat că Laura dansa la bară, deși, dată fiind cantitatea de alcool pe care o băuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo continua să rămână pe loc, de parc-ar fi prins rădăcini, privirea seducătoare a Laurei s-a întunecat. De supărare. —Ei! Ce mai aștepți? Ăăă, sunt, știi, păi, e Amanda... —Amanda! Laura s-a lăsat să alunece de pe coloana baldachinului, s-a rostogolit peste pat și s-a prelins în capăt, către el. Gura i se schimonosise într-un rânjet larg și roșu. N-o doare nici în cur de tine. Altfel ar fi aici? Acesta era un rezumat corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Bârr. Hugo a rămas holbându-se la telefon. Consternarea pe care o resimțea era amestecată cu un sentiment de groază care creștea cu fiecare secundă. —Huuuuugooooo! a mieunat Laura la el de pe pat. Iar începuse să se frece de coloana baldachinului. Cu una dintre mâini își împingea sânii către el. — Am nevoie de tine, a mugit ea printre buzele bosumflate. Neatent, Hugo se uita fix la ea. În lumina a ceea ce tocmai auzise, situația în care se găsea părea mai ireală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de indignare. —Loială! a pufnit el. Nu cred c-ai mai fi considerat-o loială dac-ai fi văzut-o cum se dădea la mine acum câteva zile. Dac-ai fi văzut-o cum se freca de unul din stâlpii baldachinului, goală pușcă și beată criță. Femeia asta e nebună de legat. Ochii Amandei scoteau flăcări. Ești un obsedat sexual, un om trist cu fantezii neîmplinite! S-a dat la tine? Ei, sigur. Era normal să vii cu replica asta. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub duș. la ce te gândești ? mă Întreabă el văzând că nu schițez nici un gest de a mă da jos din patul cu baldachin și așternuturi cu broderie à la vieille France. — la prim-ministru, spun eu zâmbind, ca să-l tachinez. — Vrei să zici la viitorul prim-ministru, spune el așezându-se lângă mine, sprijinindu-se Într-un cot și zâmbindu-mi à la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub duș. La ce te gândești ? mă întreabă el văzând că nu schițez nici un gest de a mă da jos din patul cu baldachin și așternuturi cu broderie à la vieille France. — La prim-ministru, spun eu zâmbind, ca să-l tachinez. — Vrei să zici la viitorul prim-ministru, spune el așezându-se lângă mine, sprijinindu-se într-un cot și zâmbindu-mi à la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
volan cu nepoftiții, cu curioșii lor. Joia și sâmbăta, după masă, către două, se zburli cîte-o ploicică, norii și cerul scurgîndu-se precum niște covorașe de scamă, scuturate în bătăturile curților. Doru își derulă peste șchioapele mobilierului său, ca peste un baldachin, o prelată uriașă, foșnitoare, din plastic, curată ca dosul de nou-născut. Prelata îi fusese rostogolită din pod, pe o rampă, de către calfa zaharisită și moșmondită, Ioana. Căreia, după ce, într-adevăr, îi mulțumi, se văzu nevoit s-o zgornească, c-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grilagiu de fier cu vârfuri aurite... în bolta porții sună un clopot... I se deschise, portarul se plecă până la pământ înaintea lui... El trecu pe o cărare lungă în urma unei alei de castani, ajunse la scările nalte acoperite de un baldachin suspendat pe columne în forma lujerilor de crin, intră înăuntru... Sui repede scările acoperite c-un covor moale... intră într-o sală splendidă... a cărei tablouri pe pereți se zugrăveau șters și neclar în semiîntunericul luminei de lună. Pe-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost parohul de atunci, preotul Alexandru Gociu împreună cu Ion Zaharia. După truda de peste douăzeci de ani, în 1908, biserica a fost terminată. Lăcașul de cult are formă de cruce puțin pronunțată, având în față un pridvor deschis sub formă de baldachin, susținut de patru coloane. Este acoperită cu tablă zincată, acoperișul fiind străjuit de patru turle care se pot vedea de la distanță. Catapeteasma din tei masiv, pe alocuri sculptată, poleită cu bronz, iar în pictură predomină roșul pe fond verde
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care tocmai erau gata, și împăratul se întorcea și se sucea în fața oglinzii. Ce bine îi vin, ce frumoase sunt! ziceau toți cei care erau de față. Ce stofă minunată! nici nu se poate ceva mai frumos! E gata afară baldachinul pentru maiestatea voastră a spus marele maestru de ceremonii al curții. Sunt gata și eu a spus împăratul și s-a mai uitat o dată în oglindă, fiindcă voia să creadă lumea că își vede hainele. Curtenii, care aveau dreptul să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
dreptul să ducă trena mantiei, s-au aplecat, au întins mâinile, ca și cum ar fi ridicat ceva de pe jos, apoi au pornit, prefăcându-se că țin ceva în mâini; nu îndrăzneau să spună că nu văd nimic. Împăratul mergea acum sub baldachin și toți oamenii de pe străzi și de la ferestre spuneau: Ce minunate haine are împăratul! Ce trenă strașnică! Ce bine îi vin!" Niciunul nu voia să spună că nu vede nimic; fiindcă atunci lumea ar fi zis că nu-i priceput
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
un motiv care mă determină să amân mereu ziua cea mare. Deoarece am admirat puțin prea mult prințesa din borcan, așteptându-și ghemuită hrana, stând pe pietricică, la rece, mi-e teamă că, după primele îmbrățișări în patul nostru cu baldachin, odată stinse candelabrele, aș putea fi distras, obsedat de această viziune (asta dacă nu cumva, sensibilizat deja de frumusețea secretă, de frumusețea atât de deosebită a broaștei, și considerând-o pe cea de lângă mine prea umană, voi începe să regret
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un tron, un adevărat tron, înalt și îngust, din lemn sculptat, umbrit de un baldachin cu ciucuri, având drept spătar un basorelief cu sclipiri metalice, pe care te urcai pășind două trepte. Goliciunea scândurii era acoperită cu mătase galbenă, o pernă de aceeași culoare cu franjuri îi îndulcea tăria. Treptele erau așternute cu un covor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este pur latin, superficial și risipitor, încărcat ca baldachinul lui Bernini. Miracolele lui sânt puerile ca "Viețile sfinților". Enigma este în lumină crudă, violentă și constă într-un Semn sau într-un Rit al căror înțeles s-a uitat. Legătura sa cu Mexicul și, în ultimă instanță, cu Jodorovski
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mulți ani în meditație zilnică intensă, în izolare totală, în adâncul unei peșteri subterane: Marele Căuș a venit la el. El l-a chemat. El a vrut. A intrat și căușul l-a ridicat dincolo de norii cei mai înalți, prin baldachinul neted de cer azuriu, până în întuneric. Totul era întunecat în afară de un mănunchi de stele. Universul era noapte, dar ziua exploda și ardea în cutele sale. A stat acolo plutind. Nu se auzea nimic. El își proiectase stelele în sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]