780 matches
-
Dunăre și din alte locuri, pregătindu-l pentru drumul spre Liov, mănăstiri, Curtea Domnească sau dughenile târgului. Aș mai avea o întrebare, părinte. Spune-o cât mai repede și mai cu vlagă, să te pot auzi. Ce se găsea în baloții ceia cât lumea de mari cu care se munceau hamalii? Baloții erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mănăstiri, Curtea Domnească sau dughenile târgului. Aș mai avea o întrebare, părinte. Spune-o cât mai repede și mai cu vlagă, să te pot auzi. Ce se găsea în baloții ceia cât lumea de mari cu care se munceau hamalii? Baloții erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca (vama) łuțorei... În cele din urmă, iată-ne pe Ulița Chervăsăriei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
banii adunați din toată redacția). Îmi vine să spun că, până nu vor da frigurile, nu mai am ce să caut acasă, unde îmi voi regăsi intactă recuzita romanului: ghiocul ținând loc de scrumieră, Figaro la o înălțime respectabilă pe baloții de maculatură, în curând strivită între turnul lor și tavan, tot sus, pe dulap, felicitarea de ziua mea pe care Țâru mi-a schițat la ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață. Pe prima față a felicitării era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o raită și mă duc după un cărăuș... Numai una și plecăm... Stau În calidorul casei din Mana. Și văd: Îl văd pe tata cum dă Încă-numai-o-raită și Încă-numai; O văd pe mama cum scoate din casă În curte valize, baloturi, pachete, lucruri neîmpachetate, neînvalizate, neîn’, nimic. În curte. Îl văd pe Moș Iacob cum o ajută În felul lui la coborâtul, de pe calidor În curte, a bagajelor: aleargă spre ea, cu o mână stăpânindu-și pălăria pe cap, agitând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curte, a bagajelor: aleargă spre ea, cu o mână stăpânindu-și pălăria pe cap, agitând-o pe cealaltă: - Oleacă, olecuță, că vin de-agiutor’ - da se poate, doamnă? Da se poate să...? - ajunge taman atunci când mama, după ce a coborât valiza sau balotul, urcă iar scara, așa că lui nu-i rămâne decât să arănjeze lucrul acela, mutându-l cu două degete mai Încolo, cu o palmă Încoace - zicându-i mamei, din urmă, dojenitor: Da se poate o treabă ca asta, doamnă? Să cărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă de bărbat, se ia după celălalt bărbat: tata. Tata, de-acum poate să-și dea În voie raitele; nu mai plecăm. Ba nu, altfel: am plecat și ne-am Întors; ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
A’ să fie horă-mare, hora dracului, scuzaț’ de vorbă ră - da-a’ să fie treabă de bărbați... Așa că plecați cu băiețălu’, de casă om avea noi grijă. Din calidor văd cum mama scoate din casă și duce peste pârleaz geamantane, baloturi, legături; cum Moș Iacob Îi tot iese Înainte, la pârleaz, zicându-i să nu se ostenească, că-i treabă de bărbat; cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acasă toată ziua. A terminat cele patru primare demultișor, să aibă doisprezece-treisprezece ani, dar e destul de făcută - pentru mine. Iarna, când e foarte frig, sau ne-iarna, când e urât afară, ne ascundem la ei, Într-o odaie neîncălzită, printre baloturi de lână; vara găsim adăpost În glugile de ciocleje; sau În fân; sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum ar vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de fier ruginit și Încins (de la căldura locomotivei?, de la bătaia soarelui În acoperișul vagoanelor?); și, pe de a cincea parte, miros de vagon de-a treia. Stau la fereastra vagonului. Cu coatele rezemate de geamul coborât; În genunchi stau, pe baloturile puse Între banchetele din lemn frumos. Stau la fereastră și, uite, nu mi se frânge inima de jale că nu mai stau În calidorul meu. Ba mi se frânge, dar nu arăt, nu spun. Stau la fereastră și privesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i nici un pericol: uite, Rușii au fost opriți, ba chiar dați nazad, așa că el, chiar dacă face pe jos drumul până la Mana, tot ajunge În noaptea asta! Că nu se poate, nu se poa-te să plecăm În refugiu cu doar două baloturi și trei geamantane - ce, ea, mama nu vede că toți ceilalți din tren și-au luat și mobila? Mă-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot felul, de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și dulcețuri de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau din Basarabia, croați, sârbi, persani. Pe acești orientali i-am putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți resimțeau ca pe un privilegiu faptul ca, odată ajunși În Occident, să ia parte la traversarea inaugurală a pachebotului celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de toate mărimile, aruncate claie peste grămadă, purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să vadă, creatura lăsase puține lucruri intacte. Păstrând aruncătorul de flăcări și detectoarele în mână, echipajul scotocea printre resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
odăiță minusculă în care, în vitrină, luminată puternic, o femeie grasă în verde remaia ciorapi de nylon, era o hrubă sinistră unde se vindeau pânzeturi de in și cânepă și covoare de iută. Acolo zăceau pe tejghele și în rafturi baloturi mari de pânză care miroseau puternic a naftalină, a fibră vegetală, a iută. Miroseau iute a iută. Pe un pilon era atârnată o oglindă, în care mă priveam: din penumbra deasă se uita la mine o fetiță speriată, cu fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu Rockefeller; prin sfaturi despre alimentația sănătoasă și rolul ei În menținerea unui trup și a unei minți sănătoase - sînt elogiate virtuțile vitaminelor legumicole; dar mai ales printre foarte multe poze cu Ceaușescu umblînd țanțoș Într-un decor făcut din baloturi de paie sau din betoniere, prin locuri de interes economic unde minciuna oficială strălucește hîd. Nu-mi ia un sfert de oră ca să ajung să mă Întreb ce dracu’ o fi totuși cu oamenii ăștia. De ce să-i dai cuiva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plecăm jos, la o fermă. CÎnd ajungem acolo, zdruncinați mai bine de o oră, inginerul care ne așteaptă Într-un depozit spune că nu mai are nevoie de ajutor. Nu se știe exact ce trebuia să facem, ceva cu niște baloturi de paie, sau cu cărămizi sau cu lăzi cu piese de atelaje agricole, sau cu saci de ciment, cert e că treaba a căzut. — Mașina de transport n-a mai ajuns, a făcut o pană pe drum, ne spune administratorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prieteni cu familia noastră. Am trecut să dormim pe un alt vapor care pleca a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aceea nu reușesc să mă număr nici printre cei care se adaptează ușor, nici printre retrograzi. Problema mea e alta. Dintr-o zi de toamnă, cu cer cenușiu, din septembrie 1937, când am fost suit într-o mașină ca un balot, am suferit continuu de aceeași dificultate. Mă despart greu de lucrurile și de situațiile cu care, cât de cât, m-am obișnuit. Orice despărțire lasă în mine un gol, o nedumerire. Și, probabil, de aceea mă descumpănește acum să văd
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe care-l ridicase deasupra capului pentru un pariu. Cum fusese însurat cu o altă fată, înainte de Joan. Cum făcuse pușcărie dintr-o neînțelegere ivită din cauza unui Chevy de două tone plin cu cereale și a treizeci și opt de baloți de fân. Cu fiecare legendă, tatăl lor devenea tot mai ciudat. Cel mai ciudat era cum stătea Cappy Schluter liniștit și suporta amintirile, pătruns de venerație în fața acestui om palid, șubred. Și mama lor tolera din partea rudei regăsite comentarii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
le văd. Într-un colț am dat de niște găleți goale, le-am răsturnat. Nu tu scaun, nu tu masă. O fereastră mică, cu un ochi de geam spart. Am lăsat pe așa-zisul pat pătura primită, rulată ca un balot, și m-aș fi culcat în clipa aia, dacă nu mi-ar fi fost atât de frig. Mă durea totul, din cap până-n picioare, până-n picioarele ude. O baie fierbinte, o supă fierbinte sau un vin fiert cu scorțișoară sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul lui transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
GONZALES S-A ABĂTUT CA SĂ LE-O ÎNTOARCĂ CU PRECIZIE. Au intrat în sfârșit pe stadion. Tribunele erau pline de lume. Dar terenul era acoperit cu sute de corturi roșii înăuntrul cărora se zăreau de departe așternuturi de pat și baloturi. Se păstraseră tribunele pentru ca internații să se poată adăposti pe timp de căldură sau de ploaie. Trebuiau, pur și simplu, la apusul soarelui, să se întoarcă în corturi. Sub tribune se aflau dușurile care fuseseră amenajate dinainte și fostele vestiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noaptea aia. M-a legat de puț, m-a legat cu sârmă din aia groasă. M-a legat de parul de la puț, de cumpăna aia. De mâini și de picior. Cu sârmă de mâini și de picioare, cu sârmă de baloți. Păi, eu cum era să scap? (Râde.) Șeful de post mi-a dat drumul. Că s-a-ntâmplat și a trecut pe-acolo. Și m-a scos de-acolea. Pân’ la urmă, n-am mai rezistat și am dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]