1,910 matches
-
lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva clipe locului, sprijinit de balustradă, coboară apoi treptele urcate, se apropie nedumerit și ia telegrama. O citește o dată, fără să înțeleagă ce scrie, citește și a doua oară, intră în camera de pază, lasă mapa în fața colegului și se caută în portmoneu să vadă cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în gol, cu un salt studiat (în definitiv, era un atlet destul de bun). Era gata să dea ochii cu El sau cu Ea. Indiferent cine era autorul glumei perverse, acea persoană responsabilă pentru crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interior. Principalele construcții se găsesc la extremitățile axei sud-nord și anume, Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul pentru Rugăciuni. Terasa Rotundă este o platformă de piatră de formă rotundă, cu trei niveluri. Terasa de la fiecare nivel este înconjurată de o balustradă din marmură albă. Aici era centrul ceremonial. Ceremoniile se organizau de regulă anual când avea loc solstițiul de iarnă (22 decembrie). În aceea zi, împăratul venea personal, încă de dimineață, să prezideze ceremonia. În fața terasei mari erau atârnate lanterne roșii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dublei fericiri. Zidurile ce-l înconjoară au o înălțime de peste zece metri. Complexul are șase curți mari și 19 mai mici, cu peste 300 de încăperi, împărțite geometric de un coridor principal. Toate ușile, ferestrele, streșinile, treptele de piatră și balustradele sunt împodobite cu sculpturi minuțioase. Trăgător de dulgherie Trăgătorul de dulgherie este un obiect a cărui prezență este ceva obișnuit într-o tâmplărie tradițională chinezească și era folosit așa cum îi spune numele, la trasarea cu tuș a liniilor drepte. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-mi va scoate din minte ziua când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate-n geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde, singura ființă care mi se părea că ar mai fi avut viață în toată încremenirea lucie care mă aștepta să fac vreo mișcare și apoi să mă înghită cu totul, o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din minte ziua când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate-n geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde, singura ființă care mi se părea că ar mai fi avut viață în toată încremenirea lucie care mă aștepta să fac vreo mișcare și apoi să mă înghită cu totul, o dată și pentru totdeauna. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
hotărâtoare și că doar atunci trebuie să fii cu adevărat puternic și că doar atunci lumea se urnește din datul ei într-atât încât să o vezi altfel și, pentru o clipă, atât cât îi trebuie unei șopârle să redevină balustradă, să ai străluminarea că nu mai ești cel de dinainte, ci că ai devenit mai mare. (Se pare că, în afara momentelor ăstora, ne însoțește o inerție uriașă, iar dacă ea dispare vreodată, atunci apare și Bau-Bau. Și aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
capul. Până să se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate în geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde“, adică până să fie lăsat afară de unul singur, luând contact cu strada, cu aleea Băiuț, normal, și cu copiii de-acolo, Migu, Pipiță, Doru și mai ales Cristos (cum îi înșiruie el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate în geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde“, adică până să fie lăsat afară de unul singur, luând contact cu strada, cu aleea Băiuț, normal, și cu copiii de-acolo, Migu, Pipiță, Doru și mai ales Cristos (cum îi înșiruie el), s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urmă iară și iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-a văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă, poate-și rupea o mână, ceva, să văd io atunci, ce mai zicea, ăă? Zicea că sunt prost și nu știu să mă dau pe balustradă, aia zicea. Poate-i trag și una. Și d-aia nu mai poate el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă, poate-și rupea o mână, ceva, să văd io atunci, ce mai zicea, ăă? Zicea că sunt prost și nu știu să mă dau pe balustradă, aia zicea. Poate-i trag și una. Și d-aia nu mai poate el. Pipiță îmi scoate limba, are ceva viteză, m-am enervat și eu rău, sare gardu’, încearcă să fandeze, stânga, dreapta, îl apuc cu o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât, că nu se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cam schimbat: nebărbierit și Îmbrăcat Într-o salopetă albastră destul de murdară, deși de obicei era foarte Îngrijit - nevastă-sa avea totdeauna grijă de ținuta lui. Henry trecu pe lîngă Rowe cu aerul că nu l-a observat, și, aplecîndu-se peste balustradă, spuse: Încă n-au sosit! O femeie mai În vîrstă, cu ochii roșii, care arăta ca o bucătăreasă, ieși după el pe palier. — E Încă prea devreme, Henry, mult prea devreme. — A, Arthur... frumos din partea ta c-ai venit! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în ultimul său accident de mașină. De-a lungul prieteniei noastre și-a exersat moartea în multe coliziuni, însă acesta a fost singurul lui accident adevărat. Îndreptată cu bună știință spre limuzina actriței de film, mașina sa a sărit peste balustrada podului rutier de la Aeroportul Londra și-a plonjat în acoperișul unui autocar plin cu pasageri ai curselor aeriene. Trupurile zdrobite ale turiștilor înghesuiți, ca o hemoragie a soarelui, încă mai stăteau întinse pe scaunele de vinilin, o oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau dintr-o parte în alta, adoptă o serie de poziții stilizate. Vaughan îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu, plonjând prin acoperișul unui autobuz al liniilor aeriene, cu încărcătura lui de destinații fericite multiplicată de moartea acelei femei mioape, de vârstă mijlocie. O vedea lovită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
verandă o veșnicie... încep să mă simt ca o plantă de ghiveci. - Înțeleg. - Ba nu-nțelegi. În ultima săptămână, după ce fusesem adus acasă cu taxiul de la spital, am stat în același scaun pliant pe veranda apartamentului nostru, uitându-mă printre balustradele anodizate la cartierul nefamiliar aflat cu zece etaje mai jos. În prima după-masă abia recunoscusem nesfârșitul peisaj de ciment și oțel profilat ce se întindea de la șosele spre sudul aeroportului, peste vastele lui autostrăzi către noile complexe de apartamente de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de un racord de acces spre autostrada nordică de centură, care trecea pe lângă noi pe eleganții ei piloni din ciment. Mă uitam în jos la această imensă sculptură mobilă, a cărei platformă de trafic aproape că părea mai înaltă decât balustrada balconului de care mă sprijineam eu. Am început să mă reorientez prin ființa ei reconfortantă, prin perspectivele ei familiare de viteză, țel și direcție. Casele prietenilor noștri, magazinul de vinuri de unde cumpăram băutura din casă, micul cinema de artă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
minute, am rămas blocat într-un ambuteiaj. Șirurile de mașini oprite ajungeau până la orizont, unde se uneau cu digurile rutiere ticsite ale șoselelor de la vest și sud de Londra. În timp ce avansam poticnit, apăru în depărtare blocul în care locuiam. Deasupra balustradelor balconului de la camera de zi o puteam chiar vedea pe Catherine prinsă într-o operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat, părea să joace rolul meu - știam deja că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]