365 matches
-
își întretaie destinele cu cele ale descendenților paharnicului Manolache Cozianu, urmăriți în succesiunea generațiilor. Indivizii aparținînd unor tipologii - psihologice, temperamentale, morale - clasice (dintre care nelipsiți în fiecare generație sînt ambițioșii, veleitarii, setoșii de putere și de sex, ratații) constituie fauna balzaciană a acestui roman solid, scris în tehnica secolului trecut și în care conflictele sînt viabile și clar conturate, narațiunea nu e complicată și ambiguizată de schimbarea vocilor, de abundența episoadelor secundare, de cursul meandrat al tramei sau de analizele psihologice
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
este inexplicabilă. în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Slavici inaugurează la noi proza de observație socială și conectează astfel proza românească la cea europeană contemporană. O dată cu el, autobiografia lirică, proza poetică ori romanul de tip balzacian încep să dateze; cu el, proza românească se europenizează, devenind contemporană cu ceea ce se scria în restul continentului. Slavici descinde din cu totul alte surse decît cele românești. Dacă micile sale încercări de extremă tinerețe (precum piesa de teatru Toane
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
propriul loc de prozator: "Toată această mașină detractoare a reușit să acrediteze trei teze: 1) Cezar Petrescu nu este un mare romancier . (p. 683) Locul al treilea pe podium trebuie așadar cedat altcuiva. 2) Cezar Petrescu nu este un romancier balzacian. Argumentul? Luciditatea intelectuală îi lipsește spre a intelege . (p. 684) Ce importantă are că vorbim despre opera unuia dintre cei mai cultivați scriitori români, comparabilă cu aceea a modelului francez, atît prin explorarea sistematică (autentic balzaciana) a societății, bizuita pe
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
nu este un romancier balzacian. Argumentul? Luciditatea intelectuală îi lipsește spre a intelege . (p. 684) Ce importantă are că vorbim despre opera unuia dintre cei mai cultivați scriitori români, comparabilă cu aceea a modelului francez, atît prin explorarea sistematică (autentic balzaciana) a societății, bizuita pe varietatea tematico-tipologică a unui număr impresionant de volume, cît și prin îmbinarea prospecțiunii realiste cu îndrăzneala imaginației romantice? Destul! Cum, necum, și acest loc trebuie cedat unei cărți scrise de o persoană însemnată (...), anume Enigmă Otiliei
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare să-l scrie să avem! Asta înseamnă, în fond, postmodernismul față de care criticul se arată atât de sceptic. Revenind, nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu acel „singur mare realist". Eternul complex al literaturii noastre! Iar că poeții și prozatorii de alte orientări ar fi
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
a creat fie obedienta, fie dedublare paranoica de tipul azi că el și fă că ținea. Copilul/elevul ideal este cel care ăascultă". Asculta și repeta papagalicește, în cor cu ceilalți: luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente, să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții cu nenumărate subsoluri, etaje și mansarde, vecine cu arhitecturile vizionare
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
Ludo, Ury Benador, Ion Călugăru și mulți alții. Locul lui Teodor Scorțescu e, indubitabil, în categoria ingrată a acestor scriitori minori, chiar dacă putem proba superioritatea lui stilistică pe anumite spații și în câteva tonuri subtile ale melancoliei. Nu e un balzacian vitalist și panoramic, ci mai degrabă un stendhalian pasionat de psihologia erosului, verificată în contexte de exotism și decadență. Calitățile prozatorului se văd cel mai bine în cele două romane ale sale: Popi (1930), de dimensiunile unei nuvele cu mai
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
tânără și frumoasă care se mărită - pentru bani - cu simpaticul colonel amintit mai devreme et alții. Oscilând între românul de idei dostoievskian (aducând întrucâtva și cu românele lui Camil Petrescu sau cu Huliganii lui Mircea Eliade) și realismul de factură balzaciana, cartea lui Paul Eugen Banciu se frânge tocmai la nivelul personajelor, al căror discurs pare, în multe rânduri, inadecvat condiției lor și situației în care sunt puse. Astfel șoferul din Matache declară existențialist "cred că am intrat pe toboganul vieții
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’amour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activité” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
aici vom găsi însă originalitatea Peregrinului...; interesul acestei cărți extraordinare - și numai al acesteia! - rezidă în zona de literatură implicită care înconjoară observațiile socio-geografice. Ion Codru Drăgușanu, eroul, nu autorul Peregrinului..., personifică pentru prima oară la noi un uimitor destin balzacian. Destinul balzacian este asumat de personajul central cu mare convingere și naturalețe, ajutat de o inteligență extraordinară, de o mare știință a dominării împrejurăririlor. Dacă, după primele pagini ale cărții, am fi tentați să-i plîngem de milă tînărului "ungurean
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
găsi însă originalitatea Peregrinului...; interesul acestei cărți extraordinare - și numai al acesteia! - rezidă în zona de literatură implicită care înconjoară observațiile socio-geografice. Ion Codru Drăgușanu, eroul, nu autorul Peregrinului..., personifică pentru prima oară la noi un uimitor destin balzacian. Destinul balzacian este asumat de personajul central cu mare convingere și naturalețe, ajutat de o inteligență extraordinară, de o mare știință a dominării împrejurăririlor. Dacă, după primele pagini ale cărții, am fi tentați să-i plîngem de milă tînărului "ungurean", abia ieșit
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
seama cu cine avem de fapt a face. în fața noastră se ridică o întruchipare perfectă a lui Rastignac, cel din Pčre Goriot, aflat la primii pași în societate. Codru Drăgușanu i-a compus personajului său, alter ego scriptic, o imagine balzaciană, fără să-l fi citit probabil pe Balzac. Angajat, la cîteva luni după ce părăsise Ardealul (Scr. III, august 1835), ca argat al popii Andrei din Călărași, hrănit mizerabil și pus la munci înjositoare, tînărul nostru abandonează repede treapta cea mai
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
ieșite la lumină, drept specific somnifer, așteptam pe Morfeu..." (Scr. XX, februarie 1841). Luîndu-l pe Lamartine peste picior, pașoptistul ardelean se situa la o distanță astronomică de colegii săi din Principate. Și se afunda cu voluptate în existența de stil balzacian. Plecat de cinci ani de la "talpa țării", fără a avea patrimoniu personal și nici nume sonor, Ion din Drăguș o ducea la Paris la fel ca Alecsandri sau Ghica - pe banii altora și cu o naturalețe absolută. Vocația balzaciană profundă
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
stil balzacian. Plecat de cinci ani de la "talpa țării", fără a avea patrimoniu personal și nici nume sonor, Ion din Drăguș o ducea la Paris la fel ca Alecsandri sau Ghica - pe banii altora și cu o naturalețe absolută. Vocația balzaciană profundă trebuia să se manifeste însă sub toate formele la noul Rastignac, confruntat și cu reversuri usturătoare. Se ceartă cu prințul G., care îl dă afară din apartamentul somptuos, și ajunge aproape muritor de foame. încearcă să se angajeze după
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
prejunimistă și junimistă din România au privit spre Paris ca spre centrul lumii și n-au visat altceva decît formarea spirituală în mediu parizian, făgărășanul Ion cedează aceleiași ispite, contaminat de obsesia pașoptistă comună. Dacă scriitorul ardelean alege instinctiv stilul balzacian de viață, Peregrinul... ne arată că vocația primordială a autorului a fost aceea de a răzbate într-o lume unde soarta nu-i oferise la naștere nimic, în afara unei dotări intelectuale superioare. încă de la începutul cărții, Codru Drăgușanu se autocaracterizează
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
și incitant - scriere a desprinderii de lume și, în cele din urmă, a desprinderii de sine. Situație paradoxală, dramatică și captivantă: în timp ce ființa se în-scrie în litera discursului auctorial, ea pierde tot mai mult autoritatea viețuirii efective. „Romanul” începe oarecum balzacian, cu o „introducere” relaxată, unde - luni, 17 ianuarie 1977 - într-o frază lungă, se face o oglindă a majorității preocupărilor/îmtîmplărilor, legate de viața diurnă, de familie, dar și a celor legate de scris-citit, sancționate toate de o punere sub
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
amărât, Siliștea-Gumești, în care adevărații proprietari sunt el, Bălosu, primarul Aristide, Maiorul și cârciumarul Crâșmac. Am fi avut un alt roman, nu numai cu titlul schimbat, ci și cu o dispunere a accentelor complet diferită; un roman dur, în linie balzaciană, în care avariția, una dintre eternele însușiri umane, se poate verifica pe întreaga circumferință a vieții unui erou. E limpede că farmecul Moromeților. I vine în primul rând din trăsăturile neobișnuite ale personajului principal. Intrarea lui într-un con de
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie printr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente, să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții cu nenumărate subsoluri, etaje și mansarde, vecine cu arhitecturile vizionare
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
ce miroase mai tare: a parfum sau a transpirație. Cobo Arena adăpostește un patinoar pe care câteva fete execută niște mișcări prea complicate pentru profani. Una dintre ele este cu o clasă peste celelalte..." Ați recunoscut, desigur, incipitul în stil balzacian. În fond, despre Fanionul roșu nu sunt atâtea de spus, cât sunt de citit. Cele nouă istorii sunt exemplare prin scriitura și prin mesajul lor. Cu stilul său impecabil (chiar și când e lungă, fraza își păstrează eleganța și te
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
obține Premiul Goncourt. Este ales membru al Academiei Franceze în 1959. De-a lungul prodigioasei sale cariere - publică un volum aproape an de an - se manifestă atât ca romancier cât și ca eseist și dramaturg. în literatura sa de factură balzaciană - fie că e vorba de romane sau de monografii - evocă figuri istorice și personalități remarcabile ale Rusiei, recompunând traiectoria unor frământări politice și sociale de la apusul imperiului țarist și descriind totodată psihologii individuale și colective după modelul dostoievskian. De asemeni
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
noua specie a înregistrat numeroase tentative, precum și prima reușită incontestabilă, sub pana lui N. Filimon. Cele două romane de Bolintineanu, Manoil și Elena (1862) aparțin acestui interval fast. Spre deosebire însă de celelalte romane românești ale perioadei (romane de inspirație balzaciană, influențate de rețetele „romanului negru”, obsedate de probleme sociale și de atotputernicia banului), scrierile lui Bolintineanu aparțin altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens idealizată
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Grădinii Icoanei în Iancu Moroi, centrul capitalei sufocat de o vară caniculară în Paraziții, străzile parcurse de Iorgu Cosmin de la grădina de vară, unde se cîntau romanțe de Cavadia, pînă acasă (pe Calea Victoriei, pe lîngă Biserica Crețulescu, pe Academiei), discuțiile balzaciene între tinerii eroi din Paraziții, salonul-tripou al lui Candian, personaj ce locuia pe Calea Dorobanți într-o clădire deja modernă „cu două etaje" - toate acestea reprezentau deocamdată doar sugestia Marelui Oraș. Adevărul este că Delavrancea nu avea talent de evocator
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
principal, de prințul Ghica, cel care se considera încă îndreptățit la succesiunea tronului; Cuza este un personaj ca oricare altul și lectura sa nu se poate face decît în și prin textul romanului, înțeles în specificitatea sa. Formula epică, declarat balzaciană („Ce să facem? Marchiza se încăpățînează să iasă la ora cinci. Și în funcție de acest obicei al ei se scrie istoria...”, notează ironic prozatoarea pe prima filă a celui de-al treilea volum din seria sa epică), se arată pe deplin
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]