1,569 matches
-
jucându-se cu pedala cromată a schimbătorului de viteze, așteptând parcă să se întâmple ceva obscen. Gabrielle nu arătă nici un semn de ostilitate față de Vaughan pentru asta, însă eu am fost cel care a făcut primul dragoste cu ea - pe bancheta din spate a mașinuței ei, înconjurați de bizara geometrie a comenzilor pentru invalizi. În vreme ce-i exploram corpul, croindu-mi drum pe pipăite printre bretelele și chingile lenjeriei sale intime, suprafețele nefamiliare ale șoldurilor și picioarelor ei mă purtară în fundături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
miște, până ce acesteia începu să-i curgă saliva din gură ca dintr-un robinet. Conducând încet pe străzile tot mai întunecate ale cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport, m-am uitat peste umăr cum Vaughan o învârtea pe femeie pe bancheta din spate, manevrând-o cu coapsele puternice. Violența și furia i se întorseseră. După orgasmul lui, femeia se trânti pe spătarul banchetei, lăsând sperma să picure pe vinilinul umed de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport, m-am uitat peste umăr cum Vaughan o învârtea pe femeie pe bancheta din spate, manevrând-o cu coapsele puternice. Violența și furia i se întorseseră. După orgasmul lui, femeia se trânti pe spătarul banchetei, lăsând sperma să picure pe vinilinul umed de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele de vomă de pe penis. Uitându-mă atent la fața ei pe când își reumplea poșeta răsturnată, am văzut chipul rănit al șoferiței limuzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele de vomă de pe penis. Uitându-mă atent la fața ei pe când își reumplea poșeta răsturnată, am văzut chipul rănit al șoferiței limuzinei guvernamentale irigat de sperma lui Vaughan. Pe banchetă, pe coapsele lui Vaughan și pe mâinile prostituatei de vârstă mijlocie, sperma scânteia în picături opalescente, culoarea lor schimbându-se din roșu în chihlimbariu și verde în ritmul semafoarelor, reflectând miile de lumini din aerul nopții pe care le întâlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei hotărâți trecură peste mine spre figura elegantă a lui Catherine, ca și când poziția acesteia cu picioarele încrucișate în cabina descoperită a mașinii sport cu tabla îndoită i-ar fi trezit o anume bănuială. - Pleci? am întrebat, arătând spre valizele de pe bancheta din spate a mașinii. Încerc să dau de Vaughan. Vera își termină seria de întrebări adresată fetei de la benzinărie, încheind un aranjament pentru custodia băiețelului său. Apoi, continuând s-o fixeze pe Catherine cu privirea, urcă în mașină. - O tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și cu fotografiile cuplurilor surprinse în timpul raporturilor sexuale. Eu și Catherine am mers de-a lungul șirului de vehicule sechestrate și abandonate. Depozitul era cufundat în întuneric, un întuneric străbătut doar de becurile iluminatului stradal reflectate în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o coloană infinită de autoturisme galbene. Șoferul, un tânăr spilcuit, mexican după privire și după port, a demarat cu 150 la oră după ce am luat loc pe bancheta din spate și i-am dat o adresă din Hollywood. - Estoy espanol? m-a întrebat. - No, am răspuns. - Pero... se habla espanol? - No. Omul s-a întristat și a dat-o pe engleză. - Dar de unde sunteți? - Din România. - Ah... Nadia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
politețe și ca să nu se poată spună că nu mă opusesem, să-i trag capul înapoi, dar degeaba. Anca o sugea din răsputeri. M-am uitat în retrovizor. În parcare nu era nimeni în afară de noi. M-am rezemat de spătarul banchetei și am lăsat-o pe Anca să își continue treaba. Nu era deloc rău. După o vreme, timp în care privisem la seara care se lăsa peste Snagov, am ejaculat în gura ei. Anca înghiți sperma, mai linse pula puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a dulapului cu știință. - Fac imediat și-un nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rețină atenția. Sunt soția reverendului Scooter Alexander, zice ea, încă pe jumătate întinsă peste Alfa. — Iar ăsta, zice ea, trăgând o linie invizibilă de la zâmbetul ei la Alfa, e ginerele meu, Seth Thomas. Mâna ei mare zboară spre mine pe bancheta din spate. — Asta, zice, e fiica mea, Bubba-Joan. În unele zile, detest felul cum Brandy ne schimbă viețile fără veste. Uneori, de două ori într-o zi, trebuie să fii la înălțimea unei noi identități. Unui nume nou. Noi relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că trebuie să arate raiul noaptea. Nu ridicăm nici o clipă capota Seville-ului, o avem de două săptămâni, niciodată n-am ridicat capota. Străbatem centrul Las Vegas-ului, Brandy așezată pe portbagaj, cu curul pe capacul lui și cu picioarele pe bancheta din spate, îmbrăcată c-o chestie de brocart metalizat, mulată, fără bretele, roz ca miezul arzător al unei torțe de semnalizare rutieră, și c-un corset plin de paiete ca niște nestemate și-o lungă pelerină detașabilă din tafta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
stai prea aproape, nu vreau să las o impresie greșită. După Utah, Brandy l-a transformat pe Hewlett Packard în Harper Collins la Bute. Acolo-n Montana, am închiriat un Ford Probe și Harper a condus cu mine strivită pe bancheta din spate, și din când în când Harper zicea: — Mergem cu o sută optzeci la oră. Brandy și cu mine, noi ridicam din umeri. Să gonești cu mașina nu părea mare scofală într-un loc așa mare ca Montana. poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu, grăbește-te. Îmbracă-te. Trezește-o pe soră-ta. Pe mine. Luați-vă hainele pe voi și urcați pe bancheta camionetei, zicea el. Și o făceam, mult după ce posturile TV cântaseră imnul național și ieșiseră din emisie. Își încheiaseră transmisiunile pe ziua aia. Nu era nimic pe drum cu excepția noastră, ai noștri în cabina camionetei și noi doi în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla câte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fâșâit, ca un șoricel. Și ce‑aveau să‑i spună mamei - de bună seamă că se gândeau și la asta -, cum să‑i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită. E numărul de telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny”. Mănușa de piele moale, parfumul ei de trandafir, sunetul vocii ei, toate îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe coridor, târând fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
victorioasă: Foarte bine. Mă duc să plătesc. Parcă se făcu liniște dintr-o dată. Inamicul dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-ar mai fi simțit atât de năpăstuită. Dar ea se crezu o prezență incomodă alungată, iar atunci când, urcată în tren, îl văzu plecând fără să-i arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă Luana aiurit, copleșit de sentimentul vinovăției, pradă unei dureri covârșitoare, își lăsă fruntea pe genunchii ei și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ascundă la adăpostul unei activități profesionale febrile, el nu mai avea puterea să-și schimbe concepțiile. Spuse hotărât: Nu fac afaceri cu femei. Avea glasul schimbat, puțin mai răgușit, mai bărbătesc și, cu siguranță, aceeași superioritate. Se rezemase de spătarul banchetei comode, cu brațele încrucișate la piept. "Nu vrei să vorbești cu mine. Ți-ai pus mâinile scut pentru a te apăra. Atunci, al meu ești!" Doamna Noia se întinse spre el. Spuse clar, privindu-l fix în ochii albaștri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]