218 matches
-
continentului american, excluzând Groenlanda. Alte localități situate pe insula Ellesmere sunt baza de investigații Eureka din comunitatea inuită Grise Fiord. Terenul este relativ accidentat și prezintă coline și văi deschise. Zona de țărm este constituită din crete și șisturi iar banchiza acoperă marea pe tot parcursul anului. Ziua polară începe în ultima săptămână a lunii martie iar soarele se menține deasupra orizontului de la jumătatea lunii aprilie până în august. Noaptea polară ține de la jumătatea lunii octombrie până la sfârșitul lunii februarie. Alert se
Alert, Nunavut () [Corola-website/Science/318927_a_320256]
-
Antarctidei de la mare la mare, cu trecere pe la pol. În acest scop, el a făcut pregătiri pentru ceea ce a devenit Expediția Imperială Transantarctică, 1914-17. Această expediție s-a soldat cu un dezastru, deoarece nava principală, "Endurance", a rămas blocată în banchiza de gheață și strivită, înainte să acosteze. A urmat o serie de aventuri, încheiată cu salvarea tuturor membrilor echipajului, ceea ce i-a adus lui Shackleton statutul de erou, deși aceasta nu a fost evidentă imediat. În 1921, s-a întors
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
, împreună cu o serie de alte tratate colaterale, reglementează relațiile internaționale în raport cu Antarctida, singurul continent de pe Pământ fără populație umană băștinașă. În acest tratat, Antarctica este definită ca fiind tot uscatul, împreună cu banchizele aflate la sud de paralela de 60° latitudine sudică. Tratatul, care a intrat în vigoare în 1961 fiind semnat în total de 47 de țări, face din Antarctica o rezervație științifică, stabilește libertatea de cercetare științifică și interzice activitățile militare
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
des banquises") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. În mările înghețate ale nordului, dincolo de Islanda, se află o insulă înghețată numită Gondjersthöld, ceea ce s-ar traduce prin "drumul luat frecvent de ghețuri" sau, mai pe scurt, "bulevardul banchizelor". Aici trăiește o populație care a rămas la stadiul secolului al XIX-lea: același gen de îmbrăcăminte, aceleași ritualuri sociale rigide, același tip de locuințe, aceeași atmosferă întâlnită în romanele gotice specifice perioadei. Pe această insulă de află orașul Gottherdäl
Bulevardul banchizelor () [Corola-website/Science/328936_a_330265]
-
la care a participat și biologul român Emil Racoviță. Expediția lui Fridtjof Nansen, pe vasul "Fram", a ajuns în anul 1895 până în apropierea Polului Nord. Nansen a făcut o serie de observații în legătură cu temperatura apei, cu fenomenul de dihotermie, cu deriva banchizei de gheață. Începutul secolului al XX-lea marchează începutul Oceanografiei moderne. În anul 1909, după nenumărate încercări, americanul Robert Peary a ajuns la Polul Nord și a arătat că aici este apă și nu pământ. Cercetări marine importante au fost realizate
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
stagnat, în schimb au fost dezvoltate unele tehnologii pentru folosirea oceanului în scopuri militare care mai târziu au stimulat cercetarea marină. Spărgătorul de gheață "Sedov" întreprinde expediții în Oceanul Arctic în anii 1940 și 1948; s-au făcut observații asupra mișcărilor banchizei, iar prin măsurători s-a atins și cea mai mare adâncime a Oceanului Arctic, 5 220m. S-au descoperit, de asemenea, pe fundul oceanului existența dorsalelor submarine "Lomonosov" și "Mendeleev". În expediția suedeză a navei "Albatros" (1947-1948) s-a folosit
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
ai polului.” Așa, Fram tot călătorește pe sloiuri întâlnind dușmănie și frică din partea urșilor albi. Așa cum înainte tânjea după întoarcerea la pol, acum Fram se chinuiește cu gândul la oameni. Disperat de viscol și singurătate, el merge în neștire pe banchize. Ceilalți urși par să fi dispărut. Deodată, îi iese în cale un pui de urs. E singur. Ursoaica, mama lui, a fost ucisă în lupta cu un alt urs polar, iar puiul a scăpat, fugind, doar cu o rană. Puiul
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
-i rupe armele, după care îl părăsește. Nici dintre eschimoși nu a crezut vreodată povestea lui Nanuc despre ursul vrăjit. Otto și Egon, doi vânători polari de pe vaporul care-l adusese pe Fram, își pierd câinii și săniile când o banchiză de gheață se despică. Rămași în viață, cei doi n-au provizii, arme și sunt la o distanță de 48 ore de coliba lor. Sunt prinși într-o furtună de gheață și îngheață când îi găsește Fram. Recunoscându-i după
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
calotă pot fi grupați în patru tipuri: Tipul antarctic, în Antarctica calota are aprox. 14 mil. km. În jurul Antarcticii gheața de pe continent se prelungește mult și în apa oceanului, formând o platoșă relativ unitară, uneori înaltă de 90 m, numită banchiză; din ea se desprind blocuri imense de gheață numite aisberguri ("iceberguri"). În unele zone periferice apar tot mai multe stânci deasupra gheții (nunatak-uri), crevase și văi canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi preluat de către
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
miilor de km. Elba, Oderul și alte râuri din nordul Germaniei și Poloniei curg local pe vechi pradoline. Blocurile eratice reprezintă bucăți mari de rocă, răspândite în cadrul morenei frontale. Ele se pot depune și pe fundul oceanului fiind aduse de banchize și aisberguri. Formele fluvio-glaciare (proglaciare) Câmpiile de sandre sunt zone acumulative construite de către torenții glaciari la periferia morenei frontale. Pe suprafața câmpiei, care atinge ordinul sutelor și miilor de hectare, ulterior râurile își sapă terase, coborând nivelul pânzei freatice. Astfel
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
tot ce au găsit au fost niște urme de pași ce duceau spre niște gheață ruptă. Mackintosh și Hayward nu au mai fost văzuți niciodată. Aceștia ori au căzut în apă prin gheața subțire, ori au fost duși pe o banchiză în larg. Richards, Joyce și Wild au așteptat până la 15 iulie pentru a parcurge drumul până la Capul Evans, unde s-au reunit cu Stevens, Cope, Jack și Gaze, în ciuda unei eclipse parțiale de lună ce le-a redus lumina pe
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Subantarctica. Insula Petru I are 11 pe 19 km, cu o arie totală de . Cel mai înalt punct este vârful ultraproeminent, cu altitudine de 1640 m Lars Christensen. Aproape întreaga insulă este acoperită cu un ghețar și este înconjurată de banchiză de gheață aproape de-a lungul întregului an, ceea ce o face să fie inaccesibilă aproape permanent. Există foarte puține forme de viață pe insulă, în afară de păsări marine și foci. Insula a fost descoperită de Fabian Gottlieb von Bellingshausen la 21
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
observare a Insulei Petru I a avut loc la 21 ianuarie 1821, în cadrul expediției lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen, care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel Mare al Rusiei. Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția franceză condusă de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea, banchiza solidă oprind-o la 5 km de țărmurile ei. În 1926 și 1927, norvegianul Eyvind Tofte a circumnavigat și studiat insula de pe vasul "Odd I". Cu toate acestea, nici el nu a putut să debarce. Proprietarul norvegian de baleniere Lars
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
expediție "Norvegia", finanțată de Christensen și condusă de Nils Larsen și Ola Olstad. Aceștia au debarcat la 2 februarie 1929 și au revendicat insula în numele Norvegiei. Larsen a încercat să debarce din nou în 1931, dar a fost împiedicat de banchiză. La 6 martie 1931, o proclamație regală declara insula teritoriu suveran al Norvegiei și la 23 martie 1933 insula a fost declarată dependență norvegiană. Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
și la 23 martie 1933 insula a fost declarată dependență norvegiană. Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după semnarea acestuia de către
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
înconjurată de un front de gheață cu pereți verticali. Lungile porțiuni de gheață sunt completate de ieșinduri de rocă. Debarcarea este posibilă doar în trei puncte și numai în scurta perioadă a anului în care insula nu este înconjurată de banchiză. Aceste debarcări au loc în vestul peninsulei Kapp Ingrid Christensen, care desparte golfurile Norvegiabukta și Sandefjordbukta. Pe cap sunt câteva fâșii înguste de plajă, propice debarcării. Plaja din Norvegiabukta are doar , iar intrarea se face prin arcada naturală Tsarporten. Pe
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
scrise în perioada 1919 - 1920 în "Sburatorul", descriu peisaje mineralizate, forme ale geologicului și ale florei, evocă zeități mitologice sau dezvăluie procese de conștiință. Poetul Ion Barbu evita implicarea să directă, evocarea propriilor trăiri, transferandu-le elementelor naturii precum copacul, banchizele, munții: "Din aspră contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar." Conflictul dramatic al ființei umane între rațiune și simțire, între intelectual și senzual, între contemplația "apolinica" și
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]