2,601 matches
-
generală) sunt încastrați într-o analiză politologică a culturii arabo-islamice având claritate de prelegere academică, dar și farmecul istorisirii. Veți afla, de pildă, citind această carte, de unde vine cuvântul ageamiu în limba română (prin turcă, de la colectivul aČam - "nearabi, străini, barbari, neștiutori" -, care era un contrar pentru ˙arab, "arabi"). Prozatorul al-(ahiz percepea vorbirea acestor aČam ca pe un mormăit (damdama - de aici, poate, a dondăni în limba română), sau ca pe un bâzâit (hamhama). Claritatea, logica, nu puteau fi despărțite
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
de subt frunze moarte ies/ în umbră viorele,/ Iar eu străbat hugeagul des/ Cu gândurile mele.../ Când strălucesc subt rouă grea/ Cărări de soare pline./ Frumoasă ești, pădurea mea,/ Și singură ca mine..." Poezia, ca și omenia, nu cunoaște legile barbare ale războiului. Ea exista în afara și pe deasupra lor, ca să ne mențină oameni ai aceluiași pământ, să ne apropie și să ne înnobileze, ceea ce, să recunoaștem, astăzi, amenințați din toate părțile de un inamic nevăzut, nu prea se mai întâmplă.
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
notă amuzantă, cu atît mai mult cu cît vorbește limba barbarilor de dincolo de gard, adică româna, plină de imprecații bolborosite. Cu atît mai "amuzant", cu cît românii au jucat rolul de sperietoare pentru englezi, care, scrupuloși, au așteptat îngrijorați năvălirile barbare aducătoare de molime (SIDA, TBC etc.) chiar din prima zi a integrării României în Uniunea Europeană. Deslușesc aici un rictus ironic al regizorului, plasînd umanitatea tocmai acolo unde este invocată barbaria și maternitatea, acolo unde ea este privită ca o posibilă
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
A conștiinței propriei valori și a propriului produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre dreapta într-un demers paradoxal, căutând tresăririle ființei umile și exprimând identități dintre cele mai generoase (limba, geniul, națiunea...). Exigențele capitalismului barbar nu modifică realitatea, ci, eventual, o tulbură. Piața tulbură, dar nu învinge o realitate totuși infailibilă. Ea, piața, se insinuează în raportul scriitorului cu cititorul. Dar cerințele pieței nu sunt întotdeauna și cerințele cititorului, care este și el derutat de
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
eventual, editurilor. Dincolo de faptul că scriitorul român nu-i un scriitor de tiraj - fapt ce este o (cu totul) altă poveste -, scrisul ca produs de piață ar trebui să beneficieze de o altă abordare decât prin legile stricte ale pieței (barbare). Această abordare nu-i (încă) identificată, definită și făcută operațională. Cine se angajează într-o asemenea operă culturală, economică și socială? Dar, oricum, dacă - așa cum spunea R. H. Tawney, "industria trebuie să răspundă la criterii care nu sunt exclusiv economice
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
de gîndul că nu va putea epuiza la timp incredibil de numeroasele provizii cu care s-a înzestrat. "Era un fel de grotescă descătușare în altă gamă de senzații, o refacere de forțe, o animalitate deliberată, un fel de fericire barbară care lega, inconștient desigur, spectacolul morții savurat cu delicii de recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la antipodul turistului-standard, impersonalizat, evacuat de criterii și emoții, în postura unei personalizări
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva însemnelor, a statuilor și a simbolurilor consacrate. Pentru că oricît ar fi evoluat umanitatea, pe parcursul a cîtorva mii sau chiar zeci de mii
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
În fine, e un motiv de îngrijorare să vezi cum credincioșii din fiecare tabără privesc la ceilalți cu superioritate și cu orgoliu nemărturisit. Creștinii sunt încredințați că surele Coranului nu reprezintă o scriere revelată și că islamul este o religie barbară și înapoiată. Musulmanii, la rîndul lor, privesc creștinismul ca pe un corpus de falsuri și inexactități a căror vulnerabilitate argumentativă poate fi depistată la cea mai mică analiză rațională. În fine, un ultim amănunt este că, spre deosebire de creștini, musulmanii nu
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
privim cum Europa creștină începe să fie punctată de vîrful tot mai multor minarete, putem totuși sesiza că forța acestei religii nu vine doar din vitalitatea demografică a unor popoare pe care, în sinea noastră, le etichetăm malițios ca fiind barbare și înapoiate, dar și din puterea interioară cu care musulmanii se străduiesc să nu se abată de la modelul de viață impus de Mahomed și de primii patru califi - Abu Bakr, Omar, Usman și Ali -. În această privință e grăitor exemplul
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
semeția de început a omului, pe bună dreptate mândru de accidentul fast al gândirii, trebuia păstrată fără drept de apel în gestul de a-i interzice oricărui scelerat, sub amenințarea uciderii, vorbirea. Selecția naturală a speciilor nu este o teorie barbară decât în măsura în care nu impune selecția naturală a cuvintelor. * În ochii bărbaților de pe stradă filmul scenelor de dragoste pe care ei le trăiesc, bucurându-se în sine, cu unele dintre femeile trecătoare. Nimic nu egalează resemnarea sau oftatul acestor despărțiri. Altminteri
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele din urmă, creștinismul popular, propagat între alții de însuși Tertulian, al cărui prestigiu la vremea aceea era imens. Iar episcopii și puterea bisericească au uzat de aceleași metode barbare folosite cândva împotriva coreligionarilor lor de către romani. Dacă în luptele acerbe care se dădeau între sinodurile bisericești ar fi triumfat gnosticii (Evanghelia lui Ioan este, în fapt, un text gnostic) ori sectele încă de tradiție eseniană, adunate sub dogma Noului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și cât ai câștigat neocolind nici o capcană căreia i-ai căzut în brațe. Numai astfel poți pătrunde naivitatea socratică și promisiunile bătrâneții. Neființa este un concept inventat de omul fără vise, de omul naturii, care consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu inexistența. Neființa se poate încadra cel mult într-o stilistică a ființei - și în sensul acestei „neființe“ nu există argumente. * „Avea o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă parte, printr-o adevărată invazie neologistică. În prima categorie intră cu precădere elemente din recuzita eclezială, de la moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spirituale, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
disidenți, de tipul Corneliu Coposu sau Adam Michnik. Ca și aceștia, a înfruntat regimul comunist, a avut curajul să spună despre negru că este negru atunci când toată lumea, din teamă sau oportunism, prefera să admită că este alb, a suportat anchetele barbare ale Securității, dar a pășit întotdeauna în viață cu zâmbetul pe buze, fără frustrări și fără resentimente. După căderea regimului Ceaușescu, când rezistenții și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
devenea periculoasă pentru liniștea Romei și pentru puterea împăratului. Poetul latin Ovidiu, trăind la Roma în dezabuzare erotică și într-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fără limite a cuceririlor, descoperă tocmai la marginea imperiului, la Tomis, în Estul barbar al Daciei, soluția creștină a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferinței și speranța în nemurire adusă de Mântuitor. Era o ipoteză a imaginarului foarte atractivă pentru un Occident culpabil, afectat de traumele războiului, un Occident ce nu-și
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
victorii care nu mai venea, Geoană trăia o apoteoză sulfuroasă, în care nu numai că-și învingea adversarii, dar îi sfârteca și-i dădea de mâncare animalelor sălbatice cu fiecare cuvânt rostit. Sinistru moment de autoiluzionare, demnă de-un scenariu barbar, ce nu mai ține nici măcar într-o țară bananieră. Problema lui Geoană nu este una de ideologie, ci de caracter. Există două momente în care un om își arată adevăratul profil moral: când învinge sau când este învins. Doborât de
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic ostentativ, de paradă în conduita sa. Ca și cum vanitatea nu s-ar îmbrăca niciodată în haine de sărbătoare, ci în zdrențe menite să alunge insolența ori pe acel uzurpator barbar, care pretinde totul, ne iertând nimic, bănuind întotdeauna, pedepsind fără limită și care nu vrea să vadă decât captivi în jurul lui și să pronunțe numai sentințe. Nici măcar acum, la șaizeci și cinci de ani Voicu Enăchescu nu se lasă corupt de virtuțile
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
sân io am supt? Ce piept m-a hrănit?/ La ce burticică am gângurit?// Viața mea a curs din mine în afară./ S-a făcut alții./ S-a făcut fiul meu./ S-a făcut o dansatoare din buric./ Cu clipsuri. Barbară./ S-a făcut riduri prin alte femei./ S-a făcut amintire. și uitare./ S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii./ Ca iarba să crească, să iasă de sub/ creasta lumii și să străpungă.// Viața mea s-
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
edificatoare. în copilărie, raportul era între "o mamă care își făcuse un idol din copilul ei, iar acest copil își făcuse un idol din dragostea pentru libertate". Panait nu putea să sufere barbaria stăpânului ca să nu "devie la rându-i barbar". Iar a fugi de la stăpân, ar fi "dat-o pe mama de rușine" în "gura mahalalei". Diatriba contra stăpânului pune în lumină psihologia copilului răzvrătit precoce împotriva condiției sale: "Copilul, ființă încă neîmbâcsită de prejudecăți și care se conduce numai
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Terrei. Nimic nu este ce se vede, nici măcar ceea ce pare a fi, și pentru mulți dintre cei care trăiesc în țările din fostele state comuniste ale Europei, istoria ultimilor 60 de ani (cu revoluții, lovituri de stat, disidenți și represiuni barbare) se reduce la două nume care, ironia sorții, mai și rimează între ele: Yalta & Malta. Altminteri, dincolo de acest cadru general, fiecare cetățean are o idee mai mult sau mai puțin fantezistă despre efectele integrării europene asupra vieții sale și a
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului" (o naștere: duminică noaptea tîrziu). Ca și (culmea!): "cuvîntul este iad/ CUVÎNTUL E UN IAD" (lucrare sau zidire
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
mai mult pentru o retrospectivă, poate fi un viciu, pentru pictură, pentru expresia și pentru spiritul ei, este un imens privilegiu; semnul unei incontestabile calități. Insă cu toată această fugă din timp, cu această criptocronie, dacă formula nu este prea barbară, pictura lui Țuculescu străbate niște etape, traversează momente iconografice și stilistice diferite, pune probleme de limbaj diverse, abordează expresia, în ansamblul ei, din perspective multiple și, nu în ultimul rînd, este susținută de filosofii care, măcar în nuanță, se deosebesc
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
că maestrul e un meticulos, n-am Încotro și-i atrag atenția că-n acest volum s-au strecurat și mici inexactități, ori doar erori de corectură : Luciana Giurchescu (p.71), Sara Bernard (p.74), Marcello Moreretti (p.76), Eugen Barbara (83), George Rautski (110), Agapia Macri Eftimiu (195), Philippe van Tiechen (298) ș.a. De ani de zile citesc - În volume și reviste - dicționarul umoristic al amicului Mihai Frunză. Colcăie de haz! Vă citez din el, cîteva definiții/istorioare delectabile: „TROMPA
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]