388 matches
-
de lumină", are o carne fosforescentă; și este tânăr, mereu tânăr, întrucât trăiește într-o lume de diamant, de poveste, unde bătrânețea și decrepitudinea nu există, iar viața, răsfrântă, e mult mai curată. Acest joc secund, mai pur, datorat influenței barbiene, ar face și mai pregnantă mizeria, "ordura" lumii de afară, dacă poetul nu ar amesteca (sau confunda) planurile, transfigurând dejecțiile și, pe de altă parte, apucând cu lăcomie Absolutul. Ce e mai original, în Inima de diamant, vine tocmai din
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
realitatea însă clocea prezențele în alt mediu și / la alte temperaturi" ( pe banca unei stări) Dincolo de asta însă, capitolul la care excelează Loriean Carșochie este ridicolul. Intenția este aceea de a ermetiza discursul, autorul pare chiar că vrea să încifreze barbian versul său cu concepte à la Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
beciuri tăinuite, valoarea estetică a Letopisețului crește cu trecerea vremii, sporind voluptatea lingvistică a lecturii". Monografia Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) e o carte care își propune să disocieze și să interpreteze raportul dintre spontaneitate și elaborare din poezia barbiană: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană? În jurul acestei întrebări - și a problemelor pe care ea le ridică - se structurează cartea de față". De remarcat este ideea organicității și substanțialității unei „lirici formal diverse și eteroclite ca «filosofie
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
vremii, sporind voluptatea lingvistică a lecturii". Monografia Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) e o carte care își propune să disocieze și să interpreteze raportul dintre spontaneitate și elaborare din poezia barbiană: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană? În jurul acestei întrebări - și a problemelor pe care ea le ridică - se structurează cartea de față". De remarcat este ideea organicității și substanțialității unei „lirici formal diverse și eteroclite ca «filosofie», cu evidente surse esoterice" (N. Manolescu). Criticul consideră că
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cât de trist este ca să primești în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am putea spune, este cel luat de Daniel Tei matematicianului Octav Onicescu. Și când spun barbian, mă gândesc la acea butadă celebră potrivit căreia poezia și geometria se întâlnesc în cele din urmă undeva sus, într-un punct înalt
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am putea spune, este cel luat de Daniel Tei matematicianului Octav Onicescu. Și când spun barbian, mă gândesc la acea butadă celebră potrivit căreia poezia și geometria se întâlnesc în cele din urmă undeva sus, într-un punct înalt. Onicescu pare însă mai înclinat către uman decât predecesorul său, relegând, la modul teribilist, matematica unei sfere
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al treilea - și el decisiv - impuls, cel venit dinspre algebra barbiană a viziunii, primită prin releul doinașian." Cu toate că ,îngerii și-au făcut la noi faima mai cu seamă prin Blaga și Arghezi", Adrian Alui Gheorghe nu-i cîntă chiar pe ,acești îngeri pervertiți și seduși de fecioare ori contaminați de uman
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
îndrăznețe, cu desfășurări în evanatai de “corelative obiective”, poemele ating totuși o unitate de stare sufletească, o coerență de adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase / în care locuia un creier frumos...”), ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
secund respecta algoritmul brevetat de Genette pentru manieriștii din Pleiada franceză!) Cu dovezi documentare, "increatul" redevine, dintr-o abstracție filozofică, o aservită mască mortuară a lui Zelea Codreanu. Revelația e zguduitoare și explică în bună măsură filonul localist al poeticii barbiene. De dragul adevărului estetic, Manolescu e tranșant în sugestii: Dacă cele două poezii tipărite în Falanga legionară, Tindă și 1940, poetul le-ar fi putut justifica mai apoi ca ocazionale, fără valoare literară, articolul intitulat Chesat, cu un arhaism turcesc (ca să
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
noroc/ de te scoli vârcolac înecat într-un lac/ și te zbați și vorbești printre trestii dintre pești/ os beteag rebegit uite-o barcă/ trece parcă/ uite-n barcă un iubit/ sări și prinde-l/ ți-e menit”. Sonoritățile vag barbiene se prelungesc și în Indrușaim: „Indrușaim, mă-ndemni să deschid/ prin tine/ ațipite-năuntru, doline/ sub maluri/ surpate, vor fi văzute, prin miresme trecute/ și mângâiate/ prin pielea ta aspră-iubită, de frate” sau în Datul nedat: „Îmi crescuseră coarne de
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
1933 în revista "Viața imediată" a lui Bogza o întărea. Alături de autorul Poemului invectivă și de "algiștii" Paul Păun și S. Perahim, el constata că "poezia moare de prea poezie" și se pronunța contra "poeziei de cabinet" ermetizante, de descendență barbiană, asociindu-se în susținerea atenției la tragediile în curs de desfășurare, la "sudoarea și sângele celei mai recente istorii". Săptămânalul de stânga "Cuvântul liber", care-i publica un poem la 1 septembrie 1933, îl înscrisese alături de Paul Păun "printre primele
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
1933 în revista "Viața imediată" a lui Bogza o întărea. Alături de autorul Poemului invectivă și de "algiștii" Paul Păun și S. Perahim, el constata că "poezia moare de prea poezie" și se pronunța contra "poeziei de cabinet" ermetizante, de descendență barbiană, asociindu-se în susținerea atenției la tragediile în curs de desfășurare, la "sudoarea și sângele celei mai recente istorii". Săptămânalul de stânga "Cuvântul liber", care-i publica un poem la 1 septembrie 1933, îl înscrisese alături de Paul Păun "printre primele
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat, blestemele argheziene, Isarlîk-ul barbian, Levantul lui Cărtărescu... și lista rămîne deschisă. În această ubicuitate discretă stă farmecul lui Bolintineanu.
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
ca orice inventar de situații-limită, această literatură (mai veche sau mai nouă) dezvoltă o componentă pedagogică. Dacă nu e numaidecât o finalitate, literatura e, de multe ori, un paliativ al experiențelor carcerale. O cale de a deduce (inclusiv în înțeles barbian) prezentul din lecția trecutului. Într-un rând (pp. 104 - 107) e evocat elenistul D.N. Burileanu, care, în ale sale Note din închisoare subt ocupațiunea germană (1919), își pregătește, mental, o adevărată „bibliografie” de subzistență: „numaidecât îmi apar înainte o puzderie
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
versuri-sentință, amestecul de sinceritate dezarmantă și artificiu, stilizare la Bacovia, procedeele prin care Arghezi modifică sintaxa pentru a asigura densitatea sau rarefierea versului, rolul "bestiarului" blagian în configurarea viziunii sale specifice ("excepții" de la această "regulă": descifrarea unei Gnoze în poezia barbiană, a întrepătrunderilor celor două "fețe" ale poetului Ion Pillat, linia eroticii voiculesciene și unitatea operei sale poetice). Caracteristică demersului critic al lui Șt. Aug. Doinaș este căutarea legăturilor între volume, refacerea unui portret și a unei viziuni a celui studiat
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea holului de marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
a merge dincolo de suprafețe". Pe parcursul lecturii îți revin cîteva întrebări: în ce măsură poți detașa poezia de sculptură și pictură, cum se suprapun vizualitățile, cărei tradiții îi aparține, de unde vine poezia lui Paul Neagu? Întrebările îmi amintesc de unele similare adresate poeziei barbiene. Mai precis: caută Paul Neagu să-și traducă într-o altă limbă căutările plastice? Aventura lecturii devine o probă de rezistență la inefabilele capcane ale poetului, capabil să-ți ofere mirajul cosmicității unui fir de praf. Și călătoria nu-i
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
încercat să prindă pulsul genei estetice a timpului sau, cum îl numește el, "marele clepsidru" (traductibil doar prin aproximație ca "sand glass"). Așa cum sugeram, începuturile sale, chiar haotice, cum le definea el, stau (ciudat!) sub semnul marelui modernism (High Modernism) barbian. Versuri ca: "Orbită, O! nemijlocită cale/Cerc din avale pe cer amonte/Încântătoare clocitoare" sau "Fă un cuib cu trepte drepte! / Fă cosciug coclit în verde/Fă o lună putrezită, prăfuită, preacurvită" ne readuc în lumea unui joc secund recitit
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
sculptură: "Cicatricea pe crustă/ Lucida scoarță pălește/Adânc biciuită/Neîncetat/Nestăpânit/ Pe dinăuntru". Confesiunea adîncește explorarea sensului, Neagu ipostaziindu-se în poezie care devine "restul semnificant" al sculpturii sau al muzicii, amintind de foarte prolificul model Bauhaus, al unității artelor. Ermetismul barbian este depășit în favoarea includerii eului liric în discursul poetic, în trăirea intensă, extatică a artei: "Pe când alunec, m-avânt, zbor, deci/ Mor, și gem, și pier/ Mă agăț de catrafuse, regurgitate acolo, / Curs inversat, sfâșiat mă topesc un DO/ Extaz
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
Depuneri cînd în alb, cînd în roșu. Culoarea poemelor lui Catrinel Popa e oranjul, iar boala de care suferă personajul ei e mai degrabă bacoviană - o teamă abstractă, mai mult ghicită, fără înțeles sau motiv. Exorcizată însă de formidabilul gust - barbian aș fi tentat să spun, ca să rămînem în limitele interbelicului - pentru joc, dezvăluit programatic cititorului de un citat ales ca moto al volumului, desprins din Samuel Beckett. La Blecher trimite apoi (în absența sugestiei din subtitlu nu am găsi cu
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu afectează întregul. Poemul rămâne unul excepțional. Plecând de aici, aș remarca existența unui filon datorat lui Ion Barbu în Mona- Monada. După știința mea, comentatorii l-au ignorat (preferând să-l lege pe Vasiliu de Tonegaru sau
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
pare un subiect închis pentru poezia contemporană, pe care nu o văd pactizând creator cu un maestru posibil. Dacă Leonid Dimov și, mai târziu, Mircea Cărtărescu asimilaseră ceva semnificativ din arghezianism, astăzi nu ne mai putem (măcar) imagina să avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus: în timp ce cota lui Bacovia a crescut continuu, până la a fi revendicat de postmodernismul românesc ca un precursor, cota lui Arghezi pare să fi scăzut simetric, neliniștitor, ca
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană, norii sînt asemănați unor insule imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a Regelui Crypto îți taie, pur și simplu, răsuflarea. Și al doilea exemplu: a patra strofă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
tinerețe sau a „măgăriei” pe care i-a fă- cut-o vechiului său coleg de liceu, Tudor Vianu, cât și, mai ales - în episoade savuroase - în privința mândriei lui de mare cuceritor (de reținut observația criticului legată de marea senzualitate a versurilor barbiene). Apropo de ultima, Crohmălniceanu se amuză copios să povestească un episod în care pretinde în fața poetului că i-a susținut cauza într-o dispută pe tema cuceririlor amoroase, în care avea drept contracandidat pe prietenul aceluia, Ion Vinea. Auzind cu
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
al rouăi prea limpede domn / Și tot ce nu reușesc să trăiască / Întâmplă-li-se-n somn, // Lăsați-i să doarmă legați de coșmare, / Cântând ca din strune din propriile funii, / Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit / Singurătăților lunii" (În somn). Aici inserțiile barbiene se lasă la vedere. Dar transcendența coboară declarativ. Nu mai e nici "țipătul", nici orația ritualică, ci doar metafizica în impas. Poeta a obosit să se mai nască "din idee" și își alege o frunză din care să se zămislească
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]