1,019 matches
-
de a nu mai putea anticipa o postumitate ... glorioasă, reparatorie. În plus, fenomenul de globalizare a dus la crearea unei elite scriitoricești continentale (universale) care a luat locul literaturilor naționale, l-au trimis la colț pe scriitorul care se voia bardul sau povestașul unui neam. Că zice cititorul majoritar, obosit și el de globalizarea de la locul de muncă: De ce să mă încurc eu cu un scriitor local (român, să zicem!), cînd am la îndemînă un raft întreg de cărți îndelung verificate
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii eului nu pe calea mistică pe care o resimte ca fiind ambiguă, ci prin impersonalizare. Se desparte de structura sa somatică („mi-am văzut inima, bătea de tare departe,/ parcă nu era
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
răspăr să-l apere pe colegul lor de breaslă, pe cel mai bun. Această reacție este, totuși, Îmbucurătoare, cu toate că foarte slabă, Încă. Am fost plăcut impresionată de gestul domnului Mircea Dinescu și am așteptat cu sufletul la gură reacția marelui bard Adrian Păunescu. Când deziluzia devenise aproape o certitudine, l-am auzit și nu ne-a deziluzionat. Dar ... de o bună bucată de vreme nu se mai aude nimic. Nici o voce, nimic. Speranța noastră a rămas suspendată undeva sus, sus de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
copiilor și tinerilor noștri, m-am bucurat pentru toate talentele pe care le-a prezentat națiunii, pentru dragostea pentru cântec și poezie pe care a implantat-o În mințile și inimile mulțimilor adunate să-l asculte pe el și pe barzii descoperiți de el. Cenaclul „Flacăra” a fost și rămâne un lucru Înălțător, chiar dacă, În forma de acum, nu mai prezintă impactul de odinioară. Poate că ar trebui să se gândească la acest lucru și să găsească un demn urmaș care
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Werther, și după ani lungi de fericire cu numeroase nume de inspiratoare, trecând prin perioada clasică, a Elegiilor romane și cea persană, din Divanul Apusean-Răsăritean, periplul bogat al inimii se încheie cu neliniștea din Elegia de la Marienbad în care bătrânul bard se plânge că zeii dragostei l-au părăsit, după ce la 73 de ani o cere în căsătorie pe Ulrike von Levetzov, având doar 20 de ani, iar aceasta îl refuză. În ce privește pe Faust, după o viață reală trăită în neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frescă a poeziei, așa Încât nimeni nu a tușit În timpul lecturii, nimeni nu și-a ridicat ochii În tavan, În afară de bătrânul Tronaru. Mai toți fumau țigară de la țigară, scrumând pe jos. „Dacă nu voi găsi fericirea“, se intitula ciclul poematic al bardului, iar la sfârșit cu toții au răsuflat ușurați, au tușit, și-au dat coate. Ionela a pus deoparte chitara și i-a cerut lui Spiridon o țigară, iar Spiridon i-a dăruit-o prompt, cu gesturi largi, de parcă ar fi invitat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
of Choice concept, http://www.ebrands. com.au/eoc challenge, accesat în data de 14 februarie 2007. Eco, U. (1996), Limitele interpretării, Constanța, Ed. Pontica. Freiberg, K. și Freiberg, J. (1996), Southwest Airlines'Crazy Recipe for Business and Personal Success, SUA, Bard Press. Gill, R. (2007), Reputation and Employer of Choice for Australian Business, http://www.pria.com.au/sitebuider/ re-sources/files/83/4.1reputation&employerofchoiceforaustralianbusiness.academic.pdf Gilpin, R. (2004), Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global, Iași, Ed. Polirom
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
l'employer branding", Education, Research and Innovation: Policies and Strategies, Ed. Comunicare.ro, București, 2008a, pp. 401-408. 211 Șt. Stanciu și M.A. Ionescu, op. cit. 212 K. Freiberg și J. Freiberg, Southwest Airlines' Crazy Recipe for Business and Personal Success, Bard Press, SUA, 1996, p. 298. 213 J.P. Kotter, A Force for Change: How Leadership Differs From Management, The Free Press, New York, 1990. 214 W. Benis și B. Nanus, Liderii, Ed. Business Tech International Press, București, 2000, p. 34. 215 S.P.
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
gintei latine" (1879). Un anume Hipollyte Guillibert dedica "aux Roumains et a leur poete national, le sénateur V. Alecsandri" cîteva triolete 1. Nimeni nu explica însă ce ar însemna o astfel de formulă, aplicată în mod curent celui supranumit și "bardul de la Mircești". Abia tîrziu, în 1906, Ioan Slavici se încumetă, timid, să o facă, în articolul Ce e național în artă ?, publicat în "Sămănătorul". El este de părere că Alecsandri ar fi "poet național român" deoarece "nu și-a scris
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
Secretarul perpetuu" Iacob Negruzzi era un diplomat abil. Lui i se datorează introducerea poetului la Junimea și la "Convorbiri literare", el se ocupase de felurite treburi pămîntene comune. Tot el a fost atent la semnalele barometrului de opinie, potrivit cărora "bardul național" Alecsandri scădea în preferințele generației tinere, care se îndreptau către Eminescu. Mai mult încă: numindu-l pe Eminescu "poet național", Negruzzi replica acelor adversari care îl acuzau pe poet de absența trăsăturilor specific românești. Că nu a fost vorba
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
care acorda așezării rurale o poziție cos-mo-cen-trică și chiar pînă foarte aproape de zilele noastre, prin a-por-tul unor șaizeciști care situau tema sub egida ex-pre-sio-nis-mu-lui. Petre Stoica are în schimb nostalgia micului oraș provincial. Me-ca-nis-mul moral fiind similar cu cel al barzilor satului rămas în ur-mă, un mecanism regresiv, al inadaptării și al melancoliei, obiectul se schimbă, se "modernizează". Cu atît mai mult cu cît e reconstituită provincia mărunt-urbană a acelei zone "central-europene", cu vestigii "imperiale", care e Banatul, un mic univers
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
lumina lor/ rotundă pămîntului nerecunoscător și-adîncă/ liniștea de oameni neștiută celor ce trag la vîsle/dincolo să ducă lumea de deasupra mai departe/ nu știe nimeni de ce/ încă și încă" (Către mări de zăpadă). Și o altă strună pe care bardul o atinge cu dexteritate e cea a unui ermetism folcloric care ni-l amintește pe Dan Botta ("numai cerul mamei nu-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
la acvila// sălbatică și cirenaică// prăbușindu-se peste porumbelul de stîncă// astăzi 12 ianuarie 2006 după/ aproape cincizeci de ani de insomnie/ mă uit în oglindă// ŤUnde este Moartea?/ și unde Existența?ť" (12 ianuarie 2006). în locul florilor, atenția acestui bard sever e solicitată de inflorescența conceptelor: "Pentru prima oară// după Renatus// azi dimineață// în iarba înghețată// au înflorit// toate conceptele" (16 decembrie 2005). Așadar avem a face cu o filosofie în stadiu de reverie conceptuală, din care decurge o sensibilitate
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
frun-te-l am de la secure / Cînd le ascut și după ce le-ncearcă,/ Bărbații pleacă tulburi prin păduri / In căutarea trunchiului cu barcă... (Portret).Fără a recădea în poza idilizantă de la începutul secolului trecut, dar și fără a-i refuza unele trăsături, bardul marchează respingerea orașului văzut ca o entitate de la bun început coruptă, falsă ( e o deosebire totuși între criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o "discursivitate ce diluează lirismul" (Ion Pop). Prin partea
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Navală nordului). Reacția anticlasică a lui Ilie Constantin continuă și în capitolul francez al poeziei d-sale. Poate cu motivația unei evoluții așa-zicînd firești a crizei, poate, cu cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți confunda niciodată dar absolut niciodată cu nimeni" (dar de ce limbile ceasului sunt brațele și picioarele mele). Buna dispoziție trece în ostentație, vitalismul se precipită, devine febril. într-un elan dionisiac, bardul crede a poseda o vedere singulară, paranormală ce înregistrează exotisme violente: "persia nu mai este cum știai tu un ținut și o țară este o stea pe care/ nu o vede nimeni în afară de mine o stea unde te aștept să
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne propune pe alocuri secvențe de grație cosmică, sub durata cărora "totul pare aievea", emulul său percepe natura abstractă a viziunii, epura conținută în "materialitatea triumfătoare": "Lectorul înțelege însă perfect sensul stihurilor: materia care constituie universul este infinit mai fină
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor din sat, pe de alta dezolarea omului modern, neîmpăcat din varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi). Fraza se fărîmițează așa
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să-l
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
de o bursă în străinătate și, exasperat de constrângerile politice din țară, s-a decis să urmeze calea exilului. După o scurtă perioadă de azil în Germania, în 1987, se stabilește în Statele Unite ale Americii, devenind mai târziu profesor la Bard College din New York. În 1995 apare varianta americană a romanului, într-o ediție restaurată și revăzută de autor, fără a fi reușit să recupereze dactilograma originară, care s-a pierdut. În 1996, apare ediția românească, la Editura Fundației Culturale Române
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
simbolistă. Aceasta ar rămîne doar la o treaptă a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
sfîrșit în stare să urîm (...) ar putea da chezășie pentru viitorul nostru". Artiști talentați de mai tîrziu, un Céline înveșmîntîndu-și clocotul urii sale demonice în purpura regală a unui stil de o vervă inepuizabilă, un Knut Hamsun sau Ezra Pound, bardul american adorat de generațiile tinere din prima jumătate a secolului XX, dar care, după cel de-al Doilea Război Mondial și-a încheiat viața în azilul de nebuni pentru a scăpa de scaunul electric (datorită adeziunii sale fervente la doctrina
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]