8,717 matches
-
limbajul. Sau, mai uman spus: realitatea e deja interpretare. În acest context, mai contează - nu adevărul, care rămîne o iluzie, ci - faptul concret, istoria reală?! Nici măcar interpretarea nu mai contează, ci doar iluzia realului, proliferarea ei virtuală. Pînă și un basm parodic, precum Mamă..., se construiește pe tema realității care maschează adevărul. Nu-i, însă, deloc acesta exemplul cel mai elocvent (decît poate prin surpriză) - căci scrieri majore ale lui I.L.Caragiale, dar și dintre acelea risipite prin gazete de tot
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
facilă rătăcirea în siguranță într-o asemenea lume. Drumul dintre Flămânzi și Inimoasa nu poate fi vizualizat de un imaginar comun (așa cum se întâmplă, să zicem, cu drumurile lui Sadoveanu sau Rebreanu ori chiar cu acelea, riguroase, ale eroilor din basme). Pe deasupra incomodează și imprecizia delimitării acestui spațiu: e Muntenia lui Vlad? E Eghipetul lui Dianeu? Sau o bibliotecă enormă și inaccesibilă din care intervin Onochefalos, Erudițian, Idiotiseanu? Devine evident că spațiul epopeii lui Budai-Deleanu diferă mult de oricare dintre spațiile
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
luce/ De-a-și găsi fiiul dorit". E fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri înaripați. Frapează însă durata (un ceas), cam mică pentru un scenariu realist, dar prea îndelungată într-o paradigmă a basmului. Calul lui Harap Alb ajunge la Soare într-o clipă. Nu mai mult. Exact cât îi va trebui și Brândușei o dată ce-și va fi aflat odrasla: "îl puse-n căruța cea vrăjită/ Și zbură cu el într-o clipită
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
drept public țintă întreg familionul și vrea să fie agreabil mai mult decât original. Spre deosebire de Edward Scissorhands, nu simți niciodată că personajul e în pericol sau că nu va reuși să facă ce își propune. Filmul nu depășește statutul de basm ceva mai rafinat decât din punct de vedere vizual. Și tocmai aici e hiba, pentru că pentru publicul de multiplex va părea exagerat, iar pentru cinefili, exagerat de - vorba unui american - "decafeinizat". Jos pălăria însă pentru actori, lungmetrajul beneficiind de distribuție
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
temerile, curiozitățile, pasiunile și impulsurile erotice ale vârstei. De aceea, povestea nu devine nici un moment patetică, are mult umor și poezie impresionând prin candoare. Copilăria lui Alin este, fără îndoială, un roman, dar el o spune ca pe o anecdotă, basm sau poezie, o serie de întâmplări curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D.
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
dar eu nu-l mai aud/ trezește-te, zice, dar eu nu./ la ce m-aș trezi și cu ce-aș mai rămîne/ dacă m-aș trezi în întregime?". Din cînd în cînd poetul introduce anecdote naive ori crîmpeie de basm (fabulația minoră îl consolează): "lupul a intrat în salon în miezul zilei./ a adulmecat cu duioșie scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
de volumul de eseuri Imaginea în artă. Războiul îi fracturează dramatic biografia, afectată apoi profund și de constrângerile regimului sovietic. Obligat, pentru a se menține în actualitate, la oportunism, activează modest în publicistică și scrie poezie de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii, cu gândul la modernismul pe care este nevoit să-l abandoneze, pentru că îi este sever imputat ca un trecut inacceptabil. O cotitură benefică se petrece începând cu 1969, când îi este reconsiderată poezia din anii 1937-1940
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
ani încoace) pentru milioane de oameni din toată lumea, la bicentenarul nașterii sale Hans Christian Andersen este sărbătorit cu mare fast, nu doar în Danemarca și nu doar de profesioniștii (ori de amatorii) din domeniul literelor. în organizarea grandiosului "Weekend de basm" de la Copenhaga (1-3 aprilie 2005), de pildă, au fost implicați (printre alții), ca "Ambasadori Andersen", Isabel Allende, Harry Belafonte, David Frost, Derek Jacobi, Pelé, Bo Skovhus, Suzanne Vega... O asemenea mobilizare de forțe atestă (alături de alte numeroase dovezi) reușita excepțională
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
astăzi enorm în statură; dar părerea unanimă rămîne că aura de excepție i-o conferă poveștile ("simple exerciții pentru mîna stîngă" în opinia lui). Peisajul eteroclit al celor peste 150 de texte numite de autor eventyr, "povești"/ "povestiri"/ "istorii" (nu "basme"!), reprezintă oglinda cea mai fidelă a universului andersenian: prelucrările unor motive și teme folclorice - într-o manieră asumat personală, spre deosebire de Frații Grimm sau de Mathias Winther (cel care a publicat prima culegere de basme daneze) - se învecinează nonșalant cu povestirile
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
autor eventyr, "povești"/ "povestiri"/ "istorii" (nu "basme"!), reprezintă oglinda cea mai fidelă a universului andersenian: prelucrările unor motive și teme folclorice - într-o manieră asumat personală, spre deosebire de Frații Grimm sau de Mathias Winther (cel care a publicat prima culegere de basme daneze) - se învecinează nonșalant cu povestirile moralizatoare "cu cheie" (în care, de regulă, Andersen "își varsă ofurile" și "plătește polițe"); pe lîngă narațiunile fantastice ample, de mare rafinament textual (Crăiasa zăpezii, Lebedele, Tovarășul de drum), își găsesc loc alerte, percutante
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
ci, am spune, tocmai datorită varietății sale, datorită reliefului accidentat; provoacă, nemulțumește, sîcîie, agasează - surprinde, încîntă, pune pe gînduri, limpezește, înseninează. Este un univers adevărat, adică imperfect și viu - pe care Niels Ingwersen îl evaluează lucid, fără prejudecăți: "Nu toate basmele lui Andersen sînt splendide, dar unele dintre ele sînt. Nu putem reconstitui o viziune despre lume marca Ansersen. Lucrul acesta poate părea un defect, dar poate, la fel de bine, să pară fascinant din punct de vedere artistic. ŤNu înțeleg nimicť a
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
misteriosului camuflat în profan, iar de la postmoderniștii nord-americani dezinvoltura parodiei și a ficțiunii din orice frântură de viață sau text, Tudor Octavian a început să construiască povestiri exersându-și inventivitatea pe spații tot mai reduse. În 1968, (re)scria un basm cu Făt-Frumos în cheia spleen-ului modernist (Scaunul de nuiele) și construia o povestire pornind de la analiza gramaticală a unei fraze (Analiza gramaticală), exact cum vor face mult mai tâziu textualiștii optzeciști. Cu excepția povestirilor din volumul de debut nereluate în
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Barbu Cioculescu În ciuda unui număr impresionant de capete de schimb, hulpavii balauri ai basmelor copilăriei au dispărut până la unul, în termeni ai zilelor noastre ca prea mari consumatori și prea mici producători: înghițeau pe nerăsuflate un bou, dar scoteau pe nări flăcări scurte, de redusă eficiență. A consuma puțin și a mult produce rămâne
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
mai mult ca sigur că din primăvară până în toamnă nu se va mai pomeni de corupție, corupție, corupție... Iar dacă o voce feminină, aspră în vocalize, nefast revenitoare i se va suprapune, înaltul bărbat va replica, precum în magnificile noastre basme populare: “, taci baroană, nu mai spune.”
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița Roșie cum îți înfrîngi privirea nespus de albastră arzătoare ca un acid cum faci rost de ipocrizia desăvîrșită a pietrelor drumului și la urma urmei de-un suflet atît de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
În 1877. S-a Înrolat voluntar În războiul de independență al României. s-a născut În Cârțișoara, Sibiu, la 24 ianuarie 1849, al doilea din cei șapte copii ai lui Nicolae și Ludovica Cârțan. De la mătușa sa, Rașila, ascultă primele basme, iar legendele despre semnele lăsate de cei vechi pe pământul Țării Făgărașului au fost primele lui Învățături de istorie. Când În 24 ianuarie 1859 Împlinea 10 ani, românii din Moldova și Muntenia s-au unit sub domnia lui Cuza. Copilul
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
silex limba e gata să mi-o înghită cu primul vaiet plăcerea ne îmbracă într-o singură epidermă ce miroase a fructe de mare Iartă-l Doamne pe Lucică e nebun și nu știe ce face! O iarnă ca-n basme Este o iarnă cumpliă în urechea mea dreaptă și-o vară toridă în cea stângă inima mi-e un adevărat patinoar alunecă moartea ori de câte ori încearcă să mă prindă în schimb sufletul arde până la cer După ce l-am stropit cu votcă
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
aceasta trivială, De lipsa unui viitor relevant Și m-am Îngrozit, Îmbrățișându-mi tâmplele, Ca pe niște comori neprețuite, În speranța infima de a salvgarda O ultimă firidă de vers creator. Ars scribendi Închide-n cuvinte fantasme psihoze, sentințe și basme, versuri Încadrate În rime ca-n niște armuri lucitoare, venite din soare, penelul Înfipt În onirice fraze ca un pumnal laborios despicând metafora plină ce șușotește-n surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
DANIELA VOICULESCU, ZEIȚA DE TURCOAZ Poeta Daniela Voiculescu a lansat de curând, la Curtea de Argeș,o nouă carte de versuri. Titlul acestui volum, ZEIȚA DE TURCOAZ, pare, la o primă vedere, desprins din cărțile cu basme ale Orientului Indepărtat.Am spus:pare, fiindcă el ascunde traducerea din tibetana În română a numelui unui pisc de pește 8.000 de metri, CHO OYU, din Himalaia. În fapt, cartea aceasta este o broderie de cugetări lirice și de
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
posibilă, ca În filosofia germană; la noi, Marin Preda, I.D. SÎrbu), reîntoarcerea la copilărie, adolescență, studenție; grija aproape obsesivă pentru raportarea la componente ale naturii oțetari, zăpadă, fire de iarbă, nori, ploaie („a nins indolent și frumos, ca Într un basm nordic”); dar și la „natura” din odaie, Începând cu moliile, mai cu seamă Însă la obiecte și obiective cultural turistice: muzee În aer liber, sculptori, pinacoteci. Revelația acestora din urmă a căpătat interes permanent după sejururile oficiale din Italia și
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
rețin imaginea Crengi mari În flori de umbră mă cuprind . Ea mă ajută să Înțeleg funcția gramaticală a apostrofului postpus În scrierea veche nu numai la Eminescu, dar În mod special la Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri din basmul eminescian Călin Nebunul: Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră par / Cum că chipur'le din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii care de data aceasta Înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
mod deliberat acceptă să se Încurce În realitatea noastră, să o consume. Sensul primar este „ a pune foc”În lemne, sau În altceva care arde. Focul nu se creează de către om, el trebuie păstrat, Întreținut; dacă se stinge, ca În basmul Călin Nebunul, stă timpul În loc până ce flăcăul care nu l-a vegheat aleargă tocmai pe tărâmul celălalt, ia o scânteie din focul zmeilor, și o aduce ca să-l aprindă din nou și aici . A aprinde lumina, așadar, este resimțit prin
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
și degringolada psihicului uman. Am observat că ai avut un limbaj detașat, că ai reușit să faci cuvintele să curgă de la sine, ca o poveste spusă Înainte de culcare, dar nu unui copil ce te-așteaptă cu ochi mari să termini basmul pe care Începuseși a i-l povesti cu o seară Înainte, ci unui adult În toată firea ce teașteaptă cu mintea deschisă, pregătit să asculte o nouă opinie critică, dar rațională, tată, a unui scriitor de calitate. Adultul, spre deosebire de copilul
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
am mai trimis alte critici extraordinare, care au apărut cu întârziere și arată-le lui Alfred. Ezit oarecum să-ți povestesc pe larg de frică, că ați putea crede că-mi place să exagerez lucrurile; nu, totuși nu e nici un basm, când vă spun că întregul Milan a acceptat din toate spectacolele stagiunei „Tristanul” dirijat de de Sabata, „Samsonul” și „Cosi fan tutte”, ca punctele culminante ale stagiunei. Ceva trebue să fie adevărat din toată povestea asta, căci nu de mult
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
mai de grabă, un Epilog Deschis -, firul roș-alb, al Mărțișorului renașterii noastre continue, ca oameni, ca neam, ca țară, se împletește mirific cu vuietul roș-galben-albastru al Stindardului Dacic: capul de lup cu trup de șarpe, dar și cu filonul minunatului basm despre Ființa Limbii Române, la nord și la sud de punctul de frontieră Siret (35 de km până la Cernăuți, exact distanța de la Craiova la Filiași!), despre bătăliile, deseori crâncene, de-a lungul istoriei, ale intelectualilor adevărați din sângerânda Bucovina, care
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]