731 matches
-
de sus până jos; plecându-și pleoapele, își continuă rugăciunea. Tu, călugăre, de unde ești, de unde ești? De la Mânăstirea Neamțului. Și nu vezi..., n-auzi?, continuă cu aroganță. Melchisedec, smerindu-se, îi făcu o mică plecăciune. Ce hram ai?, întrebă diaconul batjocoritor. Călugăr prost! Aha... da, da! Călugăr prost, călugăr prost! Se vede, se vede! Da, da!, rânji diaconul. Melchisedec își continuă rugăciunea. Țăranii din jur își dădeau coate. Diaconul s-a foit, a mai tușit, a mai rostit de câteva ori
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Gilbert că auzise o voce de femeie în casă, când se dusese să predea scrisoarea. Rosina îmi declarase că are de gând să-l „consoleze“ pe Ben. S-ar fi putut ca aceste cuvinte să fi fost doar o glumă batjocoritoare. Pe de altă parte însă, Rosina era capable de tout. Dacă „se întâmplase“ ceva între Ben și Rosina, acest lucru ar putea justifica nu numai ciudatul lui aer de satisfacție, dar și atitudinea mai liberală față de Hartley, îngăduirea vizitei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Puteți omorî un om... dar nu un popor !” rupse el tăcerea, cu un calm desăvârșit și un zâmbet trist. Răspunsul lui Baltă îl trezi pe maior, ca o palmă peste ochi luându-i vederea. „ - Ho-ho-ho...!” Ce mai soldat român..!”, silabisi batjocoritor maiorul, hohotind cu capul dat pe spate... gândindu-se la decorația care-l aștepta, și avansarea în grad. Răbdarea lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi marcate și altfel decât prin bănci neocupate. Într-o pauză, Brăduț s-a apropiat de un mic grup alcătuit din fii de medici și de funcționari. În tăcerea ostilă care s-a lăsat, s-a auzit vocea pițigăiată și batjocoritoare a lui Matei, băiatul fostului avocat al Curții Regale, care și-a luat la rost prietenii: „Să nu cumva să vă văd de mână cu cârciumarii!“. Până în clasa a VII-a, Brăduț și-a văzut de ale lui, indiferent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu fie atacați de tâlhari <endnote id="(709, p. 530)"/>. Interesant este faptul că și În imaginarul colectiv al Europei Occidentale apare motivul „oastea evreiască”, mai ales În secolele XIV-XVII. În mod cumva paradaxol, această armată imaginară nu era privită batjocoritor, ci receptată ca o amenințare autentică. La jumătatea secolului al XIV-lea, de exemplu, Jean de Mandeville (The Voyages and Travailes of Sir John Mandeville Knight, prima traducere În engleză În 1496), autor foarte citit În secolele următoare, susținea că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Despre bulgari există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia Țarigradul Înarmat c-un praz ; despre serbi asemenea ; c-un cuvânt, despre toți. Între mulțimea aceasta de tipuri, românul Însuși apare isteț și batjocoritor” <endnote id="(701, p. 488)"/>. La rândul său, Moses Schwarzfeld a preluat ideea În 1889 : „Românul numește pe străini lifte străine, lifte spurcate, și nu-i popor pe care să-l găsească drept, bun și cinstit. Așa, neamțul e al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu propria sa viață și distanțele în kilometri. Cred că țip. Impasibil, stăpînul își oprește animalul din mers și îl obligă să îngenuncheze. Regăsesc pămîntul sub picioare, revăd cactușii în mărimea lor naturală, cămila îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se opintește începe să ne frîngă oasele. Privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de aproape două secole și jumătate a propriului popor". Ne-am putea întreba, succesiv, cât de surprins va fi fost studentul începător să afle cum, pentru Neculce, "numai lectura orală, intonată adecvat" reușește să pună în evidență "sarcasmul și mimica batjocoritoare a naratorului" din anume secvențe ale istorisirii. În ce-l privește, "scriitorul aude țara"; în povestire "se aude pulsul țării și al cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce, prin suprasolicitare, "cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
școli elementare destule: Doar la București există o școală catolică și reformată, precum și la Craiova, dar În aceasta din urmă copiii Învață În românește. Tot la deznaționalizare duc și căsătoriile mixte, pe care Ürmösy le dezaprobă cu desăvârșire, precum și insultele batjocoritoare la adresa religiei și obiceiurilor maghiare. Expuși permanent insultelor și ironiei românilor, mulți maghiari preferă, afirmă călătorul clujean, să renunțe la credința și la obiceiurile lor și să se integreze În comunitatea românească. Acestea sunt, pe scurt, principalele informații și probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de cealaltă parte, plătitorul taxei. Descrierea nu este o simplă transpunere a compoziției plastice. Figura funcționarului stă sub semnul rigidității infatuate: fizinomia funcționarului nu e doar osoasă, ci și disprețuitoare, îmbrăcămintea îl face și mai inflexibil și îi accentuează superioritatea batjocoritoare, toate transformându-l iremediabil într-un conțopist competent. Dominantă în construcția imaginii celuilalt personaj este umilința. Efectul este obținut combinând detaliul fizic cu gestica. Aspectul fizic îl pune într-o poziție de inferioritate: dintre toți plătitorii taxei el este cel
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vadă celebrul tablou. După providențiala întâlnire, cei doi se îndrăgostesc. Pariază la cursele de cai și câștigă o avere. Vasi dă o parte din bani părinților lui Yvette, iar apoi se întorc în țară amândoi. Vizita la Luvru, la îndemnul batjocoritor al abatelui, este momentul în care memoria lui Vasi evocă statuia Victoriei din Samotrache. Operă unui sculptor necunoscut, statuia faimoasă din galeria Luvrului este dedicată zeiței victoriei, Nike, și datează din perioada artei elenistice, secolul II î.e.n (aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și prin mânuirea abilă a ironiei în diferite situații: " Peste câtva timp, flăcăul se întoarse cu caii. <<N-am spus eu?>> reflectă Moromete din nou, ridicându-se de pe așchii și vorbind tare: - Unde vii, mă, cu ei, Nilă? îl întrebă batjocoritor. - Cum unde vin? răspunse Nilă, nedumerit. Adică da! exclamă Moromete. Treci cu ei încoa să cadă salcâmul pe ei.” Simularea prostiei este una din formele ironiei prezente în comportarea aparent naivă a unor personaje cu scopul de a-l pune
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Dă‑ne să mâncăm și să bem, căci mult suferim din pricina foamei și a neajunsurilor de tot felul. Poruncește cerului să ne dea ploaie și păzește‑ne de fiarele cele ce se hrănesc cu oameni!”. Atunci, Amăgitorul le va răspunde batjocoritor și cu mare cruzime: „Cerul nu mai varsă ploaie, iar pământul nu mai dă roade (1Rg. 17). Cum, dar, vreți voi să vă dau de mâncare?”. La auzul cuvintelor Amăgitorului, acei nefericiți vor înțelege, în sfârșit, că acesta este diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istorice, istoria eroismului și aventură" să implice mai mult decât escapismul sentimental, ferite fiind de ceea ce Bakhtin numește "imaginea distanțată a trecutului absolut". Fragmentul este remarcabil din mai multe motive. În primul rând, pentru Thomson, "morbide... obscenități" reprezintă chintesența jurnalismului batjocoritor si literar. În al doilea rând, "problemele fără soluție" sunt semnele unei lumi nedefinite, care face față sfârșitului critic. În al treilea rând, interesul arătat pentru "interpretarea istoriei", determinat de "premergători" pentru a prezice și a dicta "probabilitățile viitorului", pune
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de la „comitetul” lui Țurcanu de a pregăti „sărbătorirea” zilelor de Paști „cu înjurături, povești triviale, invective, pentru a ne «bate joc de cei ce mai cred» în astfel de lucruri”, motiv pentru care s-au compus scenetele triviale și cântecele batjocoritoare 1. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
179. Dar ce înțelege Doll jr. prin curriculum postmodern? El a descris o viziune pedagogică inspirată de ideile filosofului Richard Rorty și de alegoriile romancierului Milan Kundera. O viziune care: ...propune un fascinant tărâm imaginar (născut ca ecou al râsului batjocoritor al lui Dumnezeu) în care nu există nici un adevăr propriu, dar oricine are dreptul de a fi înțeles 180. Pe „tărâmul fascinant” (fascinating realm) al lui Doll jr. își găsesc locul mai degrabă metaforele generative (generative metaphors) decât faptele științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
va exprima cu claritate ideea, deja conținută în fabule (La Fontaine), a unei asemănări între emoțiile umane și cele animale, emoțiile fiind într-un fel derivate comportamentale, cu o finalitate în competiția vieții. Oare, de exemplu, mânia și probabil râsul batjocoritor sunt reacții de pregătire pentru luptă, iar tresărirea poate fi reminiscența unui salt înapoi? Carol Izard, unul dintre cercetătorii cei mai prolifici din acest domeniu, a prezentat o teorie a emoțiilor diferențiale și o scară corespunzătoare, având la bază analizele
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
nu m-a auzit nimeni... M-am ridicat cu un simțământ de jenă și m-am așezat din nou la birou, în fața declarației mele. și am așteptat. Radu Marin intră de câteva ori, poate și alții. Îmi citi declarația, rânjind batjocoritor. La un moment dat fu introdus un băiat tânăr, foarte speriat și vizibil bătut, adus special ca să mă recunoască. Eu nu-l cunoșteam. De altfel, și el răspunse negativ la întrebările anchetatorilor. Așa cum mă aflam în cabinetul respectiv, îmi dădeam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
picioare. Ca pe un răboj m-au crestat, întru aducere-aminte... Aici am Lipnic săgeata tătărască, își împunge el cu degetul umărul stâng. Aici am Valea-Albă iatagan turcesc, își sfredelește cu degetul fruntea bandajată. Sunt un domn foarte "însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ruptoare. Suntem blăstămați s-avem parte d-aiastă spiță de-i zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu o dată mi-am cerut slobozenia. Am luptat cu mine... E... e mai presus de puterile mele... Îți faci iluzii că "te iubește"! izbucnește Maria într-un râs isteric, batjocoritor. Nu pe tine te iubește! Nu pe tine! Pe cealaltă! Pe aia cu care a zămislit pe bastardul acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu pe tine! Toți spun că-i semeni ca două picături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zămislit pe bastardul acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu pe tine! Toți spun că-i semeni ca două picături de apă. În tine, o iubește pe ea! Tot pe ea! "Marea lui dragoste!" rostește batjocoritor. Îți faci iluzii! Nu! Nu-i adevărat! strigă Voichița. Ba-i adevărat! Fantoma ăleia îl urmărește... Ce-o fi găsit la ea de n-o poate uita?! Bărbații sunt niște proști! Naiba să-i mai înțeleagă! Tu nu ești decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jupânițelor... spune el, dar brusc, cu brutalitate și scârbă, aruncă pânza cât colo și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește cu un zâmbet batjocoritor. Cam puțin pentru cât am dat noi, continuă el cu amar și obidă. O, Apus-Apus, trezește-te! Ați trâmbițat o "Mare Cruciadă"! Totul s-a oprit la trâmbiță! Voi, acești crai, regi, principi, ce-ați făcut pentru pacea Europei?! "Lasciate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pleacă ochii. Înghite în sec. Și tace. Lui Ștefan îi pare rău că a adus vorba și-o drege: Și eu am făcut destule nemernicii... Parcă-i pe vrute. S-o facem și pe aiasta. Una-n plus... zâmbește el batjocoritor, face o plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]