610 matches
-
de pildă, cum e obiceiul. Eu nu voi ști niciodată de ce nu m-am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu m-am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă, se lovește uneori de bețișor; atunci păsărica se oprește pentru o clipă, apoi, după o mică sforțare, reîncepe să se învîrtă. Dedesubt, spațiul gol, imens pentru mititica jucărie. Și brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se lovește uneori de bețișor; atunci păsărica se oprește pentru o clipă, apoi, după o mică sforțare, reîncepe să se învîrtă. Dedesubt, spațiul gol, imens pentru mititica jucărie. Și brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-am simțit iarna trecută când o pasăre flămândă și înfrigurată mi-a bătut în geam și când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dumnezeu. Cerul era Îndepărtat - și totuși, privindu-l, Mașa avu impresia că Îl poate atinge cu mâna. Iar șuvițele de nori ce adiau la orizont păreau dulci și ispititoare. Era ca și cum ar fi luat un copil vată de zahăr pe bețișor parfumat și ar fi Întins-o, jucându-se, pe cer. Îți venea să te ridici pe vârfuri și să le culegi dulceața cu buricul degetelor sau cu vârful buzelor Însetate să soarbă toată sfințenia ce plutea În Înălțimi. La aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca asemenea scene exotice de venerație să aibă loc pe aceeași planetă cu viața ei prozaică din Barnstaple. Înapoi în Anglia, de câte ori se gândea la femeile îmbrăcate în sari care intrau în apa întunecată a bazinului de la templu și aprindeau bețișoare pentru Ganeșa, era pe jumătate convinsă că nu fusese decât imaginația ei. Exact asta simțeam și eu față de casa Shebei. Când m-am urcat în mașină la sfârșitul acelei seri petrecute cu ei, a trebuit să mă lupt cu instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de gunoi acoperite. Cu toate acestea, țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai bine Într-un asemenea local, poate tocmai pentru că puteai călca În voie sub picioare grămada de resturi, iar automatelor nu aveai ce să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau, dacă stau și mă gîndesc mai bine, poate ar merita. Dacă mi s-ar Întîmpla, venind și mîine, să pun mîna pe M și să smulg de la el o mărturie decisivă... Puse tăițeii proaspăt făcuți, Înfășurați cu grijă În jurul bețișoarelor, În vasul cu apă clocotită și-i amestecă cu atenție să nu se Împrăștie. Mirosul caracteristic de făină Îmi gîdilă plăcut nările. — Ia ascultă, dacă ți-e frig, Îți fac rost de un fular. Se Întoarse spre bucătarul cel nebărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
munte și pădure, stau într-o casă făcută de o mare arhitectă care a mai și umplut jur-împrejurul cu sculptură în fier. Copacii erau și uriași, și bătrâni. Am făcut un mare tur de pădure. În dreptul proprietății lor era un bețișor cu o panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri. Nimeni. Respectul pentru proprietatea privată este în capul omului, nu în zidurile Ierihonului pe care le înălțăm noi, nu în buncăre și cazemate. Dumnezeule, la noi, lumea a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de luni Un Cheong-sam (pe înțelesul tău, o rochie chinezească) din satin roșu cu broderie, purtat peste blugi tăiați și teniși roșii de piele. Mi-am prins părul într-un coc ținut de bețișoare, un șiretlic pentru a mă sustrage de la a purta pălărie. Azi sunt șase zile de când am purtat una, duc o mică revoluție în tăcere. Mă întreb cât o să treacă până observă cineva și, crede-mă, vor observa. Chiar mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gustare-două, o Campa Cola sau chiar un prânz frugal care să completeze plăcerea acestei ieșiri. În apropierea gheretei cu ceai, domnul Chawla se ocupa de un cărucior micuț. Aici, în timp ce supraveghea totul în jur, vindea ghirlande de flori, fructe și bețișoare parfumate celor care simțeau dorința de a-i lăsa lui Sampath ofrande. Sistemul era unul destul de frumușel, pentru că, deși erau nevoiți să cumpere proviziile de la bazar, reducerea de care beneficiau era destul de mare (dat fiind că, în definitv, era tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se complet și, lovindu-se de peretele toaletei, scoase un sunet înfundat și greoi care se opri, în mod stupid, în gâtul meu. Sau poate era din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară de bețișoare înfășurate într-un șervețel. Părul deschis la culoare îi ascundea fața, mâinile îi atârnau fără vlagă pe lângă corp, ca niște frunze care cădeau din crengile încheieturii mâinii și, preț de o clipă îngrozitoare, am avut o senzație de déjà vu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Oare ce cocuță? Sora lui Aguilar. Nu știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun doamnele de colo că dacă puteți să folosiți un limbaj mai politicos. — Un căcat, replică Fermín, cu voce tare. Controlorul se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
descoperise singur, Îl fascina atât de mult, Încât exercițiul devenise un adevărat cult, astfel că, aproape fără să-și dea seama cînd și cum, oglinda de pe hol se transformase Într-un altar. Nu lipseau nici sfeșnicele cu trei brațe, nici bețișoarele parfumate, nici amforele pline de petale și de vin, În care Noimann Își Înmuia cu grijă buricul degetelor pentru a și le trece peste față. „Orice ritual inițiatic”, Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul chinez de conducere era mai bun și mai eficient, așa că l-au adoptat complet. Împărații manciurieni au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un admirator al operei din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas manciurian a fost felul în care își purtau părul. Împăratul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
principal fu pește la aburi. Împărăteasa i-a ordonat Caisei, menajera ei, să pună otravă în farfuria lui Kung. Ei bine, după mine, cu siguranță Cerul a vrut să oprească această faptă. Chiar înainte ca prințul Kung să-și ridice bețișoarele, pisica împărătesei sări pe masă. Până să poată face servitorii ceva, pisica mâncă peștele prințului Kung. Imediat, animalul dădu semne de otrăvire. Se împletici și în câteva minute căzu lat pe podea. Mult mai târziu aveam să aflu detalii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ascund uimirea. După ce farfuriile sunt așezate, îmi flutur mâna. Servitorii se retrag și stau în picioare, în tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai mestecând, îmi vine în minte povestea pe care mi-a spus-o Fann Sora cea Mare despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan negru. An-te-hai se apropie, ca și cum ar ști că am ceva să-i spun. Nu-mi place să se holbeze oamenii la mine când mănânc, îi zic. E vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mici, ce se asortează cu arhitectura celui principal. Un călugăr în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sănătoasă, mai hrănitoare. Insist asupra legumelor proaspete și a cărnii după rețete ca la țară, în loc de alimente prăjite și conservate. Îl conving pe Majestatea Sa că modalitatea cea mai bună de a-mi face pe plac e să-și ia bețișoarele. Însă el nu are poftă de mâncare. Se plânge că totul înăuntrul său îl doare. Doctorii îi spun: „Focul interior vă arde atât de rău, încât aveți bășici care cresc de-a lungul tractului digestiv“. Majestatea Sa stă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu înfrângerea. — Înțeleg. Eu însumi sunt obișnuit cu înfrângerea, zice împăratul cu un zâmbet sarcastic. Nici Tseng Kuo-fan, nici eu nu putem fi siguri dacă Majestatea Sa glumește sau își dezvăluie adevăratele sentimente. Tseng rămâne cu gura deschisă și cu bețișorul în aer. — Îndur aceeași rușine, continuă împăratul, încercând parcă să-și justifice spusele. Diferența este că eu nu pot să dezertez. Generalul este afectat de tristețea Fiului Cerului și se lasă din nou în genunchi: — Jur pe viața mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]