441 matches
-
mică măsură, influența germană a formalismului juridic și instituțional marchează originile disciplinei, dar elementul care o caracterizează cel mai bine este filozofia empirică și pragmatică a lui Dewey și, în consecință, contactul cu toate celelalte științe sociale, începînd cu psihologia behavioristă. Sintetizînd, știința politică din SUA este evident empirică, orientată către soluțiile problemelor politice mai urgente, mai ales în domeniul relațiilor internaționale, puțin înclinată către teoretizare, raportîndu-se la modelul de democrație al propriei țări. O sinteză a cercetărilor și publicațiilor a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Ei sunt concentrați s) descopere cine face ce, pentru a produce rezultate. Atunci cand Aron și alți tradiționaliști insist) asupra necesit)ții de a se pune în acord categoriile teoreticienilor cu motivele și percepțiile actorilor, ei pun în lumin) logică preponderent behaviorist) pe care o urmeaz) cercetarea lor. Moderniștii și tradiționaliștii sunt croiți dup) același tipar. Ei împ)rt)șesc convingerea c) explicațiile date rezultatelor internațional-politice pot fi deduse examinând acțiunile și interacțiunile națiunilor, și ale altor actori. Similaritatea abord)rilor tradiționaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
politicilor și comportamentelor externe ale statelor. Diferențele dintre școlile tradiționalist) și modern) sunt suficient de mari pentru a ascunde fundamentală lor similaritate. Similaritatea, odat) ce este sesizat), devine izbitoare: reprezentanții ambelor școli se tr)deaz) ca fiind, în esență lor, behavioriști. Ambele p)rți ofer) explicații, care au la bâz) unit)țile aflate în acțiune, l)sând între timp la o parte efectul pe care l-ar putea avea condițiile concrete în care se g)sesc ele. Deplină semnificație a similarit
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
internațional-politice c)reia nu i s-a dat un r)spuns - și mulți cred c) nici nu i se poate da. Așa cum am v)zut, la ea nu pot r)spunde cei care au optat pentru abord)ri reducționiste sau behavioriste. Ei încearc) s) explice politică internațional) prin prisma principalilor ei actori. Modul behaviorist dominant de a construi teoria internațional-politic) const) în avansarea unor propoziții legate de comportamentul, strategiile și interacțiunile statelor. Ins) propozițiile referitoare la nivelul unit)ților nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cred c) nici nu i se poate da. Așa cum am v)zut, la ea nu pot r)spunde cei care au optat pentru abord)ri reducționiste sau behavioriste. Ei încearc) s) explice politică internațional) prin prisma principalilor ei actori. Modul behaviorist dominant de a construi teoria internațional-politic) const) în avansarea unor propoziții legate de comportamentul, strategiile și interacțiunile statelor. Ins) propozițiile referitoare la nivelul unit)ților nu sunt valabile pentru fenomenele observate la nivel sistemic. Atunci cand varietatea actorilor și variațiile acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Utilizarea sistemului de recompense bazat pe acumulare de puncte s-a dovedit a fi o modalitate eficientă. Această tehnică crește frecvența și durata comportamentului orientat spre sarcină și contribuie la Îmbunătățirea performanței școlare. În categoria intervențiilor simple se includ tehnici behavioriste (comportamentale), tehnici cognitiv comportamentale și tehnici de dinamică a clasei. Lucrul cu elevii diagnosticați cu ADHD presupune elaborarea unui set bine structurat de tehnici educaționale care să se adreseze deprinderilor de organizare ale acestora. Acestea vor constitui baza de lucru
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Rodica HĂRĂMIȚĂ, Carmen Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2191]
-
nu se îndepărtează de modelul “cutiei negre” și nu abandonează obiectivele de optimizare (avem în vedere aici în special modelele manageriale). La ora actuală teoria firmei numără trei clase principale de modele: a) modelul neoclasic; b) modele manageriale; c) modelul behaviorist (al comportamentelor), creat de Simon, Cyert și March. Aceasta este și ordinea în care le vom trata în prezenta lucrare. Vom adăuga o expunere pe scurt a altor două teorii sau modele considerate importante de către specialiștii în domeniu: cea a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
În plus, acționariatul fiind de cele mai multe ori dispersat și slab informat, direcția de dezvoltare a întreprinderii este imprimată de management, chiar dacă acesta trebuie să satisfacă un minim de cerințe ale proprietarilor (cu precădere cele vizând remunerația anuală). I.3. Modelul behaviorist (al comportamentelor) Acest model privește întreprinderea ca o organizație sau coaliție de indivizi având fiecare propriile sale aspirații, motivații, comportamente. Pentru studierea acestora behaviorismul face apel la instrumente din arsenalul psihologiei. Concepția pur economică potrivit căreia managerul se află în
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
are acces la toată informația existentă, fiind limitat de timp, resurse, capacitate intelectuală etc. conceptul de “satisfacție” (satisficing), potrivit căruia managerul este întotdeauna nevoit să accepte mai degrabă o souluție satisfăcătoare decât una optimală. Aici este locul în care teoria behavioristă se distanțează net de cea neoclasică (marginalistă): decidentul nu caută soluția optimă, ci acea soluție care îi satisface cel mai bine aspirațiile și motivațiile personale în condițiile date. Mai mult decât atât, privitor la raționalitate Simon consideră că aceasta este
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
trecute; nivelul de aspirație al altor agenți în împrejurări identice; anticipările agenților asupra mediului și asupra rezultatelor efective ale deciziei; eficacitatea din trecut a deciziei. Nivelul de aspirație este un criteriu de decizie pentru agent. Ipotezele de la care pleacă modelul behaviorist (denumit și “model administrativ”) sunt așadar următoarele: oamenii sunt dispuși să opteze pentru o soluție care, chiar dacă nu este cea mai bună, este totuși satisfăcătoare; este examinat un set limitat de alternative. Cercetările sunt continuate până în momentul în care se
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
exemplu, un investitor britanic nesatisfăcut de rentabilitatea plasamentelor realizate în propria țară, poate opta pentru o altă țară vest europeană sau pentru Statele Unite; reducerea nivelului de aspirație până la un prag minim acceptabil (adaptat celei mai puțin rele soluții). În viziunea behavioristă procesul de luare a deciziilor are drept motor motivațiile comportamentelor mangerilor, motivații care se împart în două grupe mari: motivații individuale, rezultând din compararea de către manager a avantajelor (pecuniare și nepecuniare) pe care le poate obține cu costurile și eforturile
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
însă o serie de deficiențe care o fac inutilizabilă în practică: este un model static și descriptiv, care explică comportamentul întreprinderii în exclusivitate pe seama cadrului organizatoric intern, fără a lua în considerare influențele mediului extern. Mai mult decât atât, firma behavioristă nu are un comportament strategic; deciziile luate au în vedere doar realizarea unor obiective pe termen scurt. În plus, deși incertitudinea este luată în considerare (managerul dispune de informații incomplete și costisitoare) ea nu este evaluată într-un mod obiectiv
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
al informării reprezintă exact costul de tranzacție pe piață (Coase). Un contract care este în măsură să prevadă absolut toate evenimentele viitoare, precum și reacțiile părților contractante poartă denumirea de contract complet. Dar modelul costurilor tranzacționale, la fel ca și cel behaviorist, pleacă de la ipoteza că raționalitatea umană este limitată ca urmare, pe de o parte, a existenței incertitudinii (imposibilitatea prevederii unor evenimente viitoare sau a probabilizării lor), iar pe de altă parte ca urmare a complexității mediului (capacitatea de a stoca
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
potențial de creștere rămâne încă o problemă dificilă; există totuși imperative puternice, atât de ordin academic cât și practic, care să ne determine să continuăm cercetările pe această linie”. Profesorul britanic S. Vyakarnam a elaborat în anul 1999 un model “behaviorist” al creșterii firmei, care se apropie mult de modelele stadiilor de creștere prezentate mai sus. Denumit de autorul său “modelul creșterii prin tranziții”, el încearcă să explice relația dintre comportamentul managerilor și creșterea firmei. Potrivit acestui model, la începutul vieții
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sursă, cât și final pentru construcția unei teorii. Dezideratul desprinderii unei arte a predării din știința învățării nu s-a împlinit din cauza: divergențelor considerabile dintre teoriile învățării; predării, forțată să se limiteze la aplicațiile pedagogice ale teoriei învățării; exacerbării argumentației behavioriste, insuficientă însă pentru explicitarea tuturor situațiilor de predare - învățare. Întrucât s-au făcut suficiente referiri și în analizele anterioare la asocierea stabilită între didactică și artă, dar și pentru că criza de identitate a pedagogiei, despre care vorbeam în debutul studiului
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
un plus deobiectivitate în analiza raporturilor dintre normativitatea construită prin influență educațională și normativitatea rezultată în urma unui proces de acceptare/impunere/supunere, dezvoltat în plan atitudinal de către elevi. Cercetările privind conformarea s-au realizat în direcții diferite, metodologic și teoretic: behaviorist, cognitivist (Sheriff, Asch), interacționist (Milgram) etc. După celebrele experimente ale celui din urmă, factorii care favorizează obediența sunt: - proximitatea fizică a autorității; - conflicte axiologice; - prezența fizică a persoanei care comandă; - prestigiul instituției care susține normele. Conformarea, nici la nivelul elevilor
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
contact cu CPP și perceptibile direct, fără o mediație internă. Câteva explicații pentru opiniile noastre raportate la formarea stilului au ca bază de plecare un punct de vedere opus celor care susțin că tipologiile comportamentale individuale sunt dificil de schimbat. Behavioriștii, augmentând marca acțional-comportamentală a stilului, pierd din vedere că tipul de comportament aparține unui om, unui individ, particularizat prin anumite trăsături de personalitate, care, chiar dacă nu pot fi schimbate, totuși, pot fi redimensionate, reconstruite, reechilibrate. O cercetare a lui Fred
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
al instituțiilor internaționale în politica mondială sau provocările la adresa epistemologiei pozitiviste. Liberalii și realiștii s-au confruntat asupra binomului putere valori și relevanțele lor asupra politicii internaționale. Cea de-a doua dezbatere a fost declanșată de provocarea adresată de curentul behaviorist ce insista asupra căutării maximei obiectivități în științele sociale teoriilor și metodologiilor dominante ale epocii. A treia dezbatere a vizat natura și implicațiile relațiilor între actorii internaționali. Ultima dezbatere, încă în desfășurare, se poartă mai cu seamă pe tema regulilor
RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1504]
-
dintr-o grădină zoologică), și-a dus câinele la hidroterapie și acupunctură și la un terapeut-maseur („Hei, de ce nu-i angajezi și un antrenor personal?“ am bombănit la un moment dat), iar în cele din urmă a contactat un psiholog behaviorist specializat în ființe canine care i-a prescris Cloinicalm, de fapt versiunea Prozac pentru cățeluși, dar pentru că drogul inducea „linsul compulsiv“ i-au înlocuit rețeta cu Paxil canin (același gen de medicament administrat lui Sarah, ceea ce ni s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o cuvântare compactă dar cam forțată despre eficiență și organizare, despre fuziunea dintre minte și spirit, despre protecție și provocări, despre setea copiilor de a surprinde un înțeles mai profund al necunoscutului. Următoarea cuvântare a fost ținută de un pediatru behaviorist care avusese mai multe apariții la televiziune, un canadian cu vorba domoală și părul argintiu care la un moment dat a sugerat o zi în care Fiecare Aduce la Școală Animăluțul de Pluș Preferat. Și după aplauzele politicoase am purtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un coautor al operei, publicitatea creativă face apel la un public mai activ, mai complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
teoriilor pedagogice valoroase și eficiente în procesul instructiv-educativ al copiilor și tinerilor. Celebra și arhicunoscuta teorie a învățării ca organizare a relațiilor de întărire, elaborată de psihologul american B. F. Skinner, poate fi încadrată în categoria teoriilor asociaționist-comportamentaliste de tip behaviorist, alături de alte teorii ale învățării, precum: teoria conexionistă a lui E. L. Thorndike, teoria așteptării, elaborată de E. Tolman, teoria meditației a lui C. E. Osgood etc. Teoria skinneriană mai este cunoscută și sub denumirea de teoria condiționării operante, denumire ce
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ale gândirii psihologice, psihologia umanistă, s-a afirmat la jumătatea secolului trecut, ca reacție la adresa behaviorismului și psihanalizei. În vreme ce ultimele două curente supralicitau determinismul social sau instinctual, umaniștii insistau pe alegerea liberă, teză alimentată de orientările fenomenologică și existențialistă contemporane. Behavioriștii utilizau metode nomotehnice și o interpretare statistică a omului, în timp ce umaniștii instrumentau metode ideografice izvorâte din istorie, filozofie, arte, accentuând studiul omului ca individ. Fondatorii psihologiei umaniste admiteau că trebuie să se renunțe la subiecte tradiționale precum frica, angoasa, agresivitatea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
acțiunile de adaptare și alte comportamente, toate vzute din exterior, din afar. Concepția sa este reflectorie, și consider toate faptele ca acțiuni și reacțiuni, acțiuni fie de adaptare, fie de prefacere a mediului exterior. Aceasta nu înseamn c accept concluziile behavioriștilor, pe care le consider utile doar în zoopsihologie, întrucât în cazul omului e vorba despre fenomene psihice complexe, neîntâlnite la animale cum ar fi: conștiința, sentimentele, gândirea și voința. Dar, la fel ca și Pavlov, Janet accept rolul fundamental al
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
în acest caz ca „promotor al propriei sale existențe, constructor sau deconstructor al propriei sale vieți” (Y. Pelicier). Acest aspect, legat direct de personalitate, implică din partea individului respectiv o „responsabilitate” a acțiunilor sale. Dar, dincolo de simpla schemă „stimul-răspuns” din psihologia behavioristă, problema reacției (ca bază a comportamentului atât în sfera psihologiei, cât mai cu seamă în cea atât de nuanțată și aparent mult mai supusă hazardului reprezentată de psihopatologie) implică punerea individului într-o anumită situație: întâlnirea dintre „eveniment” și „individ
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]