228 matches
-
de război. I-ar fi ajutat să-și ridice moralul, sarcină pe care Jim o găsea tot mai dificilă. Lui Jim Îi plăcea să-și imagineze că, În multe privințe, el era adevăratul conducător al acestei trupe de prizonieri În bejenie. Uneori, cînd ducea carafa grea cu apă și aprindea focul seara În sobă, știa că nu era mai mult decît ajutorul lor de bucătar. Dar fără Jim, care să adune surcelele și să fiarbă cartofii, pînă și doctorul Ransome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodul, Oană avea să se Întâlnească cu tatăl Erinei. Apoi toți boierii, de rang mare sau mic, aveau să fie primiți de măria sa, În Sala tronului. Iar mai târziu aveau să fie primiți răzeșii și câteva din femeile pornite În bejenie. Domnitorul voise ca zilele care Îl mai despart de plecarea spre Vaslui să fie pline de Întâlniri cu oameni de toate felurile. Să fie văzut, alături de căpitanii săi, și cei care Îl vor fi văzut și ascultat să plece mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei care fuseseră alături de voievod În fiecare zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i o pedeapsă tocmai mare!.. Că și alții trebuie să se înfrupte din toate cele câte vi le-am dat pe pământ! Iar alte neamuri, venite peste voi, nici măcar nu aveau o țară a lor, la acele vremuri erau în bejenie, năpăstuite și oropsite erau. Cu toate că aveți slovă diferită, voi vă înțelegeți totuși ca frații și cu binecuvântarea mea... și trebuie să învățați unii de la alții de toate cele ca să vă ușurați și să vă înfrumusețați viața voastră pământeană. Că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic strivit cu tot cu motocicletă sub un zid. Gestul voluntar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista în băț, plecând în bejenie? chibzui, cu oarece nemulțumire, Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anii ’47-’64). Ce de metafore din imaginarul sexual masculin folosesc! Învinși, ratați. Hărțuirii instituționale. Ecologia de profunzime. Știind asta, Ștefan S. mi-a adus un săculeț cu fân, să îl țin în biroul meu de decană, pentru vremuri de bejenie. Proprietate privată. Discriminare de vârstă. Mai multă încredere și mai puține contracte. Pe vremea aceea eu eram decana Facultății de Științe Politice din SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București) și Mircea era șef de catedră la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Necula * 11 iulie 1978 Vizitând Sfânta Mănăstire Secu, cu smerenie ne-am închinat sufletul în fața sfintei icoane a Maicii Domnului „Cipriota”, trăind cu sfinte emoții momente înălțătoare, apoi vizitând și muzeul am rămas impresionați de valorile de cult grăitoare, de bejenia vremurilor trăite de închinătorii acestui așezământ și care astăzi ne-au edificat simțămintele față de așezămintele monahale ce s-au dovedit și rămân mereu adevărate focare de credință străbună, de cultură și patriotism. Protop. G. Benchea, Câmpeni-Alba Pr. Gheorghe Crișan, Roșia
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sara dădea dovadă de o neliniște vorbăreață în ziua aceea, iar mama se uită la ea cu drag: — Sunt bucuroasă că nu pleci. Și eu rămân în orașul ăsta, căci vărul meu nu a mai zis nimic despre plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin de o săptămână mai apoi, Sara își schimbase părerea. Veni într-o seară la noi acasă, foarte agitată, trăgând după ea trei dintre copii, cel mai mic abia un pic mai răsărit decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar nu voi mai putea pleca. Chiar dacă ești convertită? se miră maică-mea. În loc de răspuns, Bălțata ne-a istorisit o parabolă care făcea de câteva zile înconjurul cartierului evreiesc din Granada, hotărând-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui singur membru al acesteia. Astaghfirullah era și el de față de fiecare dată când putea, cu vorbă arogantă, dar rostită cu glas scăzut, pentru a arăta limpede că se află pe teren inamic. Dacă încă n-o pornise pe drumul bejeniei, se grăbea el să precizeze, era doar pentru a-i întoarce pe cei șovăielnici de la calea pierzaniei. Șovăielnici erau destui printre cei prezenți, începând cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea de a da de urma Wardei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe seama unor “jalobe” trimise la Înalta Poartă de boieri cârcotași. Dacă voievozii pârâți nu erau maziliți, atunci cei ce se știau cu musca pe căciulă scăpau de sabie sau de ștreang doar prin fuga în țările vecine, luându-și în bejenie și jupânesele. ― Să auzim ce spune “giupâneasa Marie” . ― La 22 martie 1620, postelniceasa “giupâneasa răpăusatului Chiriței” scrie că a “venit din Țara Leșească în al optul(ea) an”... și a “dat... svintei măn(ă)stiri Vatoped la Svânta Goră”: satul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca patriot român luminat, zice: „Cu plecăciune, rogu-mă Ție să-mi spui când se vor pocăi tâlharii din Soare Răsare și când îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
liuzilor din anul 1803, care menționează că în Belcești se aflau 11 bejenari, dar credem că în deceniile următoare s-au așezat în aceste sate și alți străini, după cum sugerează numele unor birnici sau căpătăieri înscriși în catagrafii. De fapt, bejenia, ca fenomen social specific acestei perioade, nu poate fi privită doar ca un exod al populației din Principate, ci se înscrie în acțiunea administrației de stat și a stăpânilor de moșii, de a-și asigura necesarul, mereu în creștere, de
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
limita înălțimilor locuite este joasă-așezările omenești cele mai numeroase sunt pe văi. În munții noștri, regiunile înalte sunt lipsite de așezări-limita joasă a așezărilor arată că autohtonii au rămas în văi și au cooperat cu alogenii. Năvălirile barbare au provocat "bejenii" și momente de panică, dar nu s-a produs un transfer de populație de la câmpie la munte. În anumite zone românești de la începutul evului mediu existau "cetățile" Cetățuia (84 cu acest nume), Grădiștea (80), locuri de adăpost, cetăți țărănești pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar Vasile Iurașcu a trecut-o sub tăcere și pe aceasta și a scris în Mărgăritare altceva: "În anul 1821 feb. 20, s-au ivit apostasia a grecilor asupra turcilor, în Moldova aflîndu-se Domn Mihail Sucio. După aceasta au urmat bejenie și multe prădăciuni și ucideri". Cu mare bucurie a notat apoi căsătoria Marghioliței, care avea 20 de ani: "În anul 1824 februar în 10 zile, am cununat pe Marghiolița, cu Mihalache Mavrodin, alegîndu-l eu din 49 ce au cerut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de sabat, dreptul de a colecta fonduri bănești pentru Templu. Pentru potolirea belicoșilor ivriți, prefectul Egiptului Flaccus interzice mozaicilor dreptul de ședere în orașul Alexandria. Ivriții care își urmăreau planurile lor, s-au simțit descoperiți rău și au luat drumul bejeniei către Roma să nu piardă ceva din ceea ce au cîștigat în urmă cu 84 de ani de la Cezar, trimițînd în anul 39 o delegație formată din 5 persoane în frunte cu Filon spre cetatea dușmanului de moarte pentru a unge
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
liuzilor din anul 1803, care menționează că în Belcești se aflau 11 bejenari, dar credem că în deceniile următoare s-au așezat în aceste sate și alți străini, după cum sugerează numele unor birnici sau căpătăieri înscriși în catagrafii. De fapt, bejenia, ca fenomen social specific acestei perioade, nu poate fi privită doar ca un exod al populației din Principate, ci se înscrie în acțiunea administrației de stat și a stăpânilor de moșii, de a-și asigura necesarul, mereu în creștere, de
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
pe locomotiva trenului de marfă care venea de la Tecuci la Bârlad. Tot în „Viața Literară”, altădată, însuși Valerian scrie: „Lam cunoscut pe George Tutoveanu în timpul războiului, când după sângeroasa înfruntare ne schimbam ultimele pansamente în spitalele din Bârlad. Odăița de bejenie a lui Vlahuță ne aduna în fiecare seară”. Și tot el, continua confesiunea: „În accelerat, tren de marfă sau cu o simplă locomotivă, sosirile mele prompte, mânjite de funingine, erau primite de membrii Academiei Bârlădene cu exclamații de epopee.” De
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Academia Bârlădeană” de Iuliu Nițulescu, marele gherier, membru al Academiei Bârlădene. La „Școala Bârlădeană” i‐a răspuns bucuros și a scris în 1974 Alexandru Tutoveanu despre orașul Bârlad „ căruia îi aparțin prin părinți și strămoși, prin glorie ș i prin bejenie, prin tot ce a plămădit istoria în această cetate a v itejiilor voivodale” dar mai ales despre „George Tutoveanu și Bârladul”... În 1978 revista era la al șaselea număr. Revista Școala Bârlădeană apare în 1972 și avea un caracter pedagogic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care s-au dezvoltat inițial principiile capitaliste era unul virgin: lipseau capitalul și burghezia națională, lipseau reglementările și, nu în ultimul rând, având în vedere instabilitatea socio-politică internă, ce a caracterizat perioada 1821-1859 (revoluții, revolte, ocupații militare urmate de nesfârșite bejenii), putem aprecia că lipsea până și statul. Cât despre profilul psiho-social al românilor, studiile lui D. Drăghicescu sau ale lui C. Rădulescu-Motru relevă fără putință de tăgadă totala neadaptare a acestuia la specificul individualist promovat de modelul capitalismului occidental: „individualismul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]