346 matches
-
în toată regula, băbește. A ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa minerilor - împuțiții ăia care fac legea în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui țâe să belești ochiu la belita aia dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai mult, dar aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-ar zice Cezar? — Cu ei împreună. S-o facem lată. — Mai rămâi și tu niște zile. — Aoleu! Vai dă capul meu, că mă belesc Păun și Rozmarin. Ș-apoi e și în interesul meu să mă duc, că dă acolo trăiesc, nu, Patrik?îl întreabă deși știe că n-a înțeles despre ce este vorba. Când nunta s-a terminat, cître dimineață, Alexandru cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ăsta în spinare. Ne-au rămas doar lovele de covrigi. Așa că ne relocăm, mergem la tine acasă, îl mai lăsăm și pe el să se trezească, jucăm o carte și improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși, un sponsor, cineva cunoscut. Ce belești ochii? Pe cămilă! Go one! Executarea! Aoleu, Șefu', da'cum să-l car în cârcă, că e de două ori cât mine, huiduma nesimțită? Mă cocoșează! Mă rupe! Nițică omenie! Măcar luați-l și voi, amândoi, de câte-o aripă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Coborâți amândoi și luați-l pe Silică de căpăstru! Momentan, bănuielile vor cădea, cum este și firesc, pe Criminal. Era la cuțite cu Năică, în conflict notoriu, chestia s-a petrecut în fieful lui și, dacă n-are alibi, a belit-o! Nu lăsăm nimic în urma noastră, luăm și cheia, și sticla, și coșul! Drace...! Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tango la Paris. El tocmai Îl văzuse seara, pe un canal sîrbesc, tu Îl văzuseși cu cîteva luni Înainte, la un vecin care făcuse rost de un videoplayer și vi-l pusese, vreo zece hăndrălăi Închiși Într-o cameră neaerisită, belind ochii fără să respirați la un film despre care vi s-a spus că e sexy, asta Însemnînd că e porno, dar fără să fie porno, sau că e semi-porno ori alte grozăvii... Răzvan a adus În discuție scena sexului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub masca asta plată, sîntem foarte ocupați - ne fabricăm destine nemaiauzite În abisurile conștiinței, În cel mai intim teritoriu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și vreo cîțiva prostovani care se țineau după el și Începuseră să scoată din ei căcaturi... mă rog, niște tîmpiți... și pe locotenent Îl luase apa și Îi dădea Înainte cu armata care ar trebui să facă vitejii... să-i belească pe toți... Ei și la un moment dat Îl văd pe ungur că se Îmbracă regulamentar și se pune În fața televizorului... tovarășe locotenent, permiteți să raportez... era sugrumat de nervi și vorbea foarte stricat românește, nu pot să-ți reproduc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și am o mătușă măritată cu un român și trăim Între români... românii mei sînt oameni... acum ați cunoscut un ungur, că asta ați vrut... iar dacă mai vreți și altceva, vă aștept În spatele corpului de gardă, ca să mi-o beliți... A ieșit livid, tremurînd de nervi, s-a făcut liniște și ăsta a stat cîteva minute mut de uluială, după care s-a ridicat și s-a dus În biroul lui și ne-am Împrăștiat și noi... eu a trebuit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militară În poligonul litoral o excursie turistică - expresia Îi aparține acestui geniu artilerist, Stancu (azi, loco tenent - anul viitor, cine știe, general de brigadă și ministru al Apărării sau Împărat al armatei), care m-a responsabilizat emițînd această ironie, În timp ce belea la mine o pereche de ochi albaștri, limpezi, sticloși, de vițel - din care ieșeau niște fulgere de vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gherțoi... Și tricou’ muștar. Bă, da’ ești rafinat rău. — Păi și ce, rufienii tăi nu sînt bufanți? I-auzi ce dume are ăsta În el. Păi tu nu l-ai văzut pe ăla din Cameo În clipu’ ăla? E, dacă beleai bine ochii, vedeai că sînt aceiași pantaloni. Sau sociale, de interes general și din nou ușor politice. — Am auzit că vorbesc ăștia despre scurtarea armatei. Hai bă, ce dracu puneți botu’ la gogoșile astea electorale?! Promit, așa Își fac electorat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să se ia de niște bătrîni... Somnul vine greu. Îmi regăsesc senzația de neputință din timpul Revoluției. Ce putem să facem noi? Ce ar trebui să facem noi? Aici, În spital, soldați?... Facem pe dracu’, iar nu facem nimic. Măcar să belim bine ochii, măcar atîta... Dar ajunge? Îi belești și rămîi cu ei așa... De unde știe Andi cine o să iasă la alegeri? De ce e așa de sigur că iese Iliescu? Iese? Pentru că oamenii cu care am vorbit pînă acum Îmi spun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greu. Îmi regăsesc senzația de neputință din timpul Revoluției. Ce putem să facem noi? Ce ar trebui să facem noi? Aici, În spital, soldați?... Facem pe dracu’, iar nu facem nimic. Măcar să belim bine ochii, măcar atîta... Dar ajunge? Îi belești și rămîi cu ei așa... De unde știe Andi cine o să iasă la alegeri? De ce e așa de sigur că iese Iliescu? Iese? Pentru că oamenii cu care am vorbit pînă acum Îmi spun că nu votează cu el... CÎnd ies din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
casei, în magazie, un mic intrând de deasupra dulapului cu unelte. Când ne-am mutat în casa din Farview, zice ea, eu și cu mama am găsit niște casete video... Ce, vrei să zici chestiile alea gen ajută-te singur? „Belește-ți concurența?“ „Cel mai mare scor?“ Ea clatină din cap, tremurând. Oribile, zice ea. Nici nu pot. Nu pot. Oh, zice Mark. Chestia cu fistingul. Mda, de alea știam. Și când mama, șocată, vine să i le arate și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aproape că nu există un prag. Același subsistem manipulativ care-l lăsase pe dinafară fără știrea lui îl face acum orb la propria-i revenire. Îl vede transformându-se în Mark, Mark cel de pe vremuri, sub ochii ei îngroziți. Am belit-o pe-aicea, așa că gagiu’ tău, Danny, se gândește la Alaska. Ea se așază pe un scaun, lângă el, cu brațele încrucișate pe piept, ca să le potolească. — Da. Am auzit. — Își face rost de-o nouă slujbă. O să stea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta o să facă vorbele, Philo, și tu, Minos! O să ne Împorcească pe toți! Minos se Încruntă și făcu un semn scurt. Femeile și tinerii se repeziră să scoată berbecul din groapă. Îl beliră de blană cât ai clipi și se apucară să desprindă fâșii de carne din care Împărțiră tuturor. Apoi aduseră câteva burți de vin și Împărțiră și brânza astfel că, pentru o vreme, În poiană se făcu liniște. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
PARASCHIV: Ha! (Îi îndeasă alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât trebuie.): Vezi? MACABEUS (Molfăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le șterge pe toate și le-ntoarce, și le răsucește, și le potrivește, și iar le scrie ca de parcă ar fi noi... De spaimă! Și ce talent mai are istoria asta! Și Burtăncureanu ăla, amărâtul de scriitor al nostru, își belește creierii ca să scrie cărți, cu istorie, cu fantezii din închipuirea lui... Când eu le am aici, pe viu și pe-adevăratelea! Îți dai seama, părinte, ce iese dacă mă apuc și eu de scris cărți? Crezi că-mi mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata, cât a fost el de belit la colectivizare, nu zici că s-a dus la primărie să se treacă voluntar, când a auzit că au intrat rușii în Cehoslovacia și bulgarii sărise să ne ia Dobrogea? Da’ nu i-a lăsat americanii. Și tata găsise primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scărpină vesel, cu vădită plăcere, îndelung sub brațul drept. Șoptit, conspirativ: - Dar și clienții... Că clienții mai povestește, așa ca matale. De ce-a fost, cum a fost. Zicea lumea că Goncea, cum era el în putere, ținea să-l belească pă profesorul ăla de-a fugit, da l-a scăpat și mai să-l dea afară de la serviciul lui. S-a aranjat generalul Goncea și acuma, vezi și matale cum este. S-a scos de la Revoluția care a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că fac propagandă mistică. Dar insinuam, respectiv, la mare artă sugeram că ar fi mai bine o altă exprimare. Cea mai bună era odihna veșnică. Va-ați prins? Și aici dădeam puțin în societatea multilaterală. Respectiv, te muncea de te belea aicea socialismul, cu cozile și nevoile, scotea untul din tine, că nu te mai odihneai niciodată și prindeai liniștirea și adevărata odihnă abia pe lumea aialaltă! Înțelegeți cum e arta la anunțuri, stimată doamnă? Femeia se opri la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească, cum le vine lor cheful, ce-are copiii ăștia nevinovați de trăiește și crește ca niște gândaci?“ Venea tac’tu și mă luam la palme, că de ce plâng la capul tău, să-ți distrug moralul în somn, că tu trbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
geloasă, că ce am cu persoana, adică cu maiorul Goncea, că o urmăresc până și la regulat, zicea că-s de-alea de la instituție, nu zicea securitate, eu ziceam securiști și securitate pă față, nu mă mai temeam, că mă beliseră destul, dar ea nu, că-i era frică, zicea instituție, că m-aruncă pă geam, nu știa că-i casa mea, mai să mă omoare, era un cuțit pă televizor, unul vânătoresc, de decorativa, și să-l bage în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că sunt priceput. În pat - dacă ar fi să mă iau după femeile din viața mea. M-au lăudat pentru capacitatea mea de a le oferi orgasm multiplu și după un oarecare interval de timp m-au lăsat cu ochii beliți către orizontul intangibil. La scris, în al doilea rând. Cu toate acestea, am fost obligat să stau la coadă pe la uși, să scutur scame de pe revere, unii și-ar fi dorit și limba mea fierbinte în fundurile lor urât mirositoare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]