227 matches
-
este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte. Depune icrele pe vegetație, în aprilie și prima jumătate a lunii mai la temperatura apei de 12-14°C. Are valoare economică. Carnea, desi socotita mediocra, este totuși destul de bună. Se consumă și proaspătă, dar
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
nisipos-pietros sau mocirlos. Se adună în grupe mici, pe fund, ascunzându-se sub rădăcinile arborilor din mal, în brațele deschise ale râului sau sub trunchiuri de arbori. Ziua se mișcă după hrană, însă încet și greoi. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: insecte și larvele lor, crustacee, moluște și anelide. Într-o măsură mai mică, se hrănește și cu resturi vegetale și icre și puiet al altor pești. Se reproduce în aprilie-iunie, când porcușorii se urcă la ape mici; o femelă depune
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
timp. Hermafroditismul este însoțit de autofecundație. Icrele și larvele sunt pelagice. Icrele au 0,8-1,2 mm în diametru. Larvele au spini pe preopercular, interopercular, subopercular, opercular, cleitral, postcleitral, supracleitral și posttemporal. Sparidele se hrănesc în mare parte cu nevertebrate bentonice, mai ales cu polichete, moluște, crustacee și arici de mare (echinide). Importanța acestei familii pentru pescuit este datorită mai mult bogăției sale în specii decât abundenței particulare a unora dintre ele; cele mai bune randamente sunt obținute la adâncimi de
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori aglutinata. Deși sunt în general bentonice, au și forme planctonice: globigerinele (Orbulina, Hastigerina). După moarte, testele se depun la fund și formează malurile cu globigerine. Acantarii se remarcă prin dispunerea radiara a spiculilor de sulfat de stronțiu care constituie scheletul. Pot fi găsiți de la suprafața până la
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
și transparente, carnivore. Cel mai cunoscut gen este Sagitta.Sunt indicatoare pentru deplasarea maselor de apă de salinități diferite și sunt folosite pentru detectarea curenților care favorizează răspândirea peștilor. Polichetele erante fac parte din plancton, cele sedentare și tubicole fiind bentonice. Unele specii bentonice prezintă fenomenul de epitochie: o parte a corpului, care conține ouăle, se detașează și devine planctonica. În largul insulelor Șamoa și Fidgi, aceste părți planctonice (ale speciei Eunice palolo) apar la suprafață la apusul soarelui în cantități
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
Cel mai cunoscut gen este Sagitta.Sunt indicatoare pentru deplasarea maselor de apă de salinități diferite și sunt folosite pentru detectarea curenților care favorizează răspândirea peștilor. Polichetele erante fac parte din plancton, cele sedentare și tubicole fiind bentonice. Unele specii bentonice prezintă fenomenul de epitochie: o parte a corpului, care conține ouăle, se detașează și devine planctonica. În largul insulelor Șamoa și Fidgi, aceste părți planctonice (ale speciei Eunice palolo) apar la suprafață la apusul soarelui în cantități uriașe iar băștinașii
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
s cu fundurile pietroase, bolovănoase. Uneori ajunge și la șes, dar numai în repezișuri. Niciodată nu-l vom găsi adăpostit la rădăcina pomilor sau în adâncimi. Puietul trăiește în zona apei cu curent slab, cu fund nisipos. Este un pește bentonic, stă pe fundul apei, cu capul îndreptat contra curentului, fiind sedentar, fotofob, este activ în principal în amurg și noaptea sau în zilele innorate. Puietul este mai activ în timpul zilei. Peștii adulții sunt solitari, însă formează cârduri constând din câțiva
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
perioadei de reproducere, când masculii au tuberculi nupțiali pe cap și pe partea antero-superioară a corpului. Este un pește omnivor, cu o compoziție variabilă a hranei în funcție de vârsta și de ciclurile sezoniere. Hrana include insecte acvatice și larvele lor, nevertebrate bentonice (viermi, moluște, crustacee), alge, plancton și detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hranei crește. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc de asemenea cu larvele și alevinii altor specii de pești și larvele de amfibieni. Alevinii se hrănesc cu
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
în albia Nistrului, unor afluenți și izvoarele din sectorul de mijloc al Nistrului (Naslavcea-Unguri). Este un pește de apă dulce, trăind în apele curate repezi de munte cu fundul pietros sau nisipos sau acoperit cu bolovani. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult izolat, stă ascuns mai tot timpul sub pietre mari pândind prada și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Corpul alungit și gros este cilindro-conic, aproape rotund în partea anterioară și ușor comprimat posterior. Linia laterală este
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
această înotătoare lipsesc. Masculii au botul mai larg și înotătoarele ventrale mai lungi ca la femele. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor, observându-se deseori și pete cafenii pe burtă. Foarte lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar mai ales de păstrăv, din care cauză este socotit ca un element nedorit acolo unde trăiesc aceștia. Dintre nevertebrate preferă crustacee (mai ales lătăuși
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
specii marine afectate. Aceste fragmente din material plastic, descompuse în microparticule aflate în suspensie în coloana de apă, sau depuse în sedimente, încetinesc sau împiedică transferul vertical de oxigen. Datorită dimensiunilor mici și prezenței atât în ecosistemele pelagice cât și bentonice, microplasticele pot pătrunde în lanțul trofic, de unde sunt ingerate de o serie de viețuitoare marine, incluzând păsări marine, crustacee sau pești. Efectele ingerării microplasticelor au fost identificate și clasificate de către cercetători în trei etape: prima este legată de blocarea și
Microplastic () [Corola-website/Science/333542_a_334871]
-
ul (Acipenser sturio) este un pește marin, bentonic, anadrom, din familia acipenseride (Acipenseridae), amenințat cu dispariția, care era răspândit pe litoralul atlantic al Europei până în Norvegia, mările Baltică, Nordului, Mediterană, Adriatică și Neagră. Urca pe fluvii pe distanțe lungi. Astăzi, această specie trăiește doar în râul Garonne (Franța
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
cu doi lobi, unul superior mai mare și altul inferior mai mic. Spatele galben-cafeniu, uneori cu marmorații verzui, abdomenul alb sau gălbui, flancurile albe, uneori argintii. Hrana în Marea Neagră consta mai ales din hamsii ("Engraulis"), în alte mări din nevertebrate bentonice. Specie migratoare anadromă, petrece cea mai mare partea a vieții în mare. Urcă pe fluvii în lunile aprilie-mai, pentru a-și depune icrele în locurile cu curent puternic, pe fund de pietriș. O femelă depune 800 000—2 400 000
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
din rinichi, este și stadiul dispersal, și cel infecțios. Totuși mecanismul de infecție rămâne necunoscut, la fel ca și efectele paraziților asupra gazdelor. S-ar putea ca o parte din ciclul de viață al dicyemidelor să fie legat de mediile bentonice temperate, unde abundă. Deși dicyemidele s-au mai găsit și la tropice, ratele de infecție sunt destul de scăzute, și multe potențiale gazde sunt neinfectate. Dicyemidele nu au fost niciodată raportate din cefalopode complet oceanice, care au ca paraziți ciliate parazite
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
scorpeniforme răspândiți atât în mările tropicale, cât și în cele temperate și reci. În Marea Neagră un singur gen, "Scorpaena". În România o singură specie, scorpia de mare ("Scorpaena porcus") întâlnită în tot lungul litoralului românesc al Mării Negre. i sunt pești bentonici și trăiesc pe fundul stâncos din regiunea litorală. De obicei, au un colorit viu. Majoritatea au spini veninoși. Toți sunt carnivori, hrana constă din pești mici și crustacee. Subordinul scorpenoidei conține 16 familii:
Scorpenoidei () [Corola-website/Science/335106_a_336435]
-
viermișori și, din când în când, cu câte un peștișor. Odată depășită această fază a vieții devine prădător, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeași talie. La maturitate devine singuratic. Se hrănește, la fel ca și ghiborțul, cu nevertebrate bentonice (care trăiesc pe fundul apei). În afară de insecte, larve de insecte, râme, raci, melci și scoici, mănâncă icre și puiet de pește, cu predilecție icrele șalăului și ale crapului și în general puietul tuturor speciilor pașnice de pești.
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
(greaca antică: "fălci păroase") este o încrengătură de animale marine vermiforme nevertebrate, care sunt o parte majoră a planctonului la nivel global. Cam 20% dintre acestea sunt bentonice, putându-se atașa de alge și roci. Se găsesc în toate apele marine, de la apele tropicale în cele polare, și la orice adâncime. Cele mai multe specii sunt transparente și au formă alungită, iar unele specii abisale sunt portocalii. Variază în mărime
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
4 vertebre anterioare modificate. Vertebrele 2—5 contopite între ele. Membranele branhiale libere. Vezica înotătoare liberă, obișnuit mare. Intestinul fără apendice. Sunt pești de apă dulce. Somnul ("Silurus glanis") poate intra în apele salmastre. Speciile acestei familii sunt în principal bentonice, carnivore și răpitoare. Familia este originară din Asia Centrală, și este răspândită în Europa, Orientul Mijlociu și Asia sudică, estică și vestică. În Europa ajung numai două genuri, reprezentate fiecare prin câte o singură specie: Silurus glanis (somnul) în Europa centrală și
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
12-14 mg/l la suprafață, la 8-9 mg/l - la fund, datorită temperaturii scăzute a apei de la adâncimea de 200-250 m. Circulația apei în cuveta lacustră permite dezvoltarea biocenozelor în toate orizonturile de apă de la forme planctonice Ăplutitoare) la forme bentonice Ăde fund). Trei pătrimi dintre viețuitoare sunt endemice Ătrăiesc numai aici - neexistând în altă parte a lumii). Amfipodele sau gamaridele Ăcrustacee cu 2 feluri de picioare, servindu-le unele la sărit, altele la înot) sunt cele mai tipice Baikalului, prezentând
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
icre embrionate începând cu primăvara anului 1963; - pentru valorificarea vegetației din zonele inundabile, alegerea s-a oprit la babușca din Lacu Roșu, care a fost adusă sub formă de reproducători pescuiți din lac în toamna anului 1961; - pentru valorificare faunei bentonice de fund din jumătatea superioară a lacului a fost introdusă plătica, aceasta fiind adusă sub formă de icre embrionate de la stațiunea Enisala, încă în primăvara anului 1961; - pentru valorificarea peștilor albi, de valoare economică redusă și îndeosebi a oblețului, care
PESCUITUL RECREATIV COMPONENT? IMPORTANT? A AGROTURISMULUI by Petru IVANOF () [Corola-publishinghouse/Science/83112_a_84437]
-
Mării Negre. Primele cercetări în domeniul biologiei marine au fost consacrate tanatocenozelor, descifrării frământărilor mării pe baza resturilor cochiliilor de moluște. Rigoarea și curiozitatea științifică l-au determinat să se aventureze mai departe, spre larg, de la biocenozele litorale către studiul comunităților bentonice sublitorale. Nu pot uita entuziasmul primelor mele ieșiri pe mare cu mica și fragila ambarcațiune „Rissoa” din care profesorul era nelipsit. Domnul profesor Mustață a acordat o atenție deosebită reînnodării legăturilor cu specialiștii, instituțiile și bibliotecile cu profil similar din
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
legăturilor cu specialiștii, instituțiile și bibliotecile cu profil similar din străinătate. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Deja în 1994 este realizată prima expediție în colaborare cu specialiștii de la Southampton Oceanography Centre (Marea Britanie) pentru studiul complex al comunităților pelagice și bentonice din complexul lacustru Razim-Sinoie. În afară de lucrările științifice, activitatea de cercetare a domnului profesor Mustață s-a concretizat prin derularea a 16 contracte de cercetare în calitate de director, din care 13 în domeniul hidrobiologiei. La Agigea domnul profesor Mustață a organizat trei
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
creșterea dominanței cianoficeeloră. 64 Plantele moarte se depun, iar descompunerea lor de către microorganisme conduce adesea la dispariția oxigenului din straturile profunde ale apei; de asemenea, sunt favorizați descompunătorii care tolerează condiții de anoxie. Carența în oxigen determină scăderea diversității faunei bentonice, uneori conducând chiar la dispariția ei. Substanțele organice depuse, provenite dinresturi de plante și animale moarte, sunt descompuse anaerob parțial, restul se acumulează, iar bacteriile sulfat reducătoare care se dezvoltă normal în condiții de anoxie, degajă cantități mari de hidrogen
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
provenind din apele stagnante. În perioada de vară, când apele Dunării scad, apele din bălțile și lacurile adiacente se scurg în fluviu, aducând cu ele un bogat fito și zooplancton, în timp ce atunci când apele cresc, multe elemente ale florei și faunei bentonice din fluviu pătrund în lacurile Luncii. Efectul de barieră are profunde și evidente implicații asupra capacității productive a ecosistemelor acvatice când este vorba de migrațiile active ale componentelor biocenozei și în mod deosebit, migrații ale unor populații de pești ce
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
de sedimentare din aval, apele fluviului fiind încărcate cu cantități sporite de nutrienți 93 provenite de pe terenurile agricole din întregul său bazin hidrografic (Botnariuc, Vădineanu, 1982Ă. Aceste procese determină colmatarea substratului nisipos cu aluviuni fine care duc la sărăcirea faunei bentonice specifice zonei litorale, faună ce reprezintă baza trofică a multor specii de pești. În zonele litorale are loc o reducere a florei macrofite și în același timp o înmulțire explozivă a fitoplanctonului (alge). Prin moartea și descompunerea fitoplanctonului se crează
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]