219 matches
-
fundamentală, "Kităbu l-ʻkibăr" ("Kităbu l-ʻkibar wa Diwănu al-Mubtada' wa l-Ħabar fī tarikhi l-ʻarab wa l-Barbar wa man ʻĂsarahum min Đawī Ash-Sha'n l-Akbăr" "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor") a fost inițial concepută ca o istorie a berberilor, extinsă apoi într-o istorie universală. Este compusă de 7 părți, prima parte fiind considerată ea însăți o carte (Al-Muqadimma). Cărțile 2-5 conțin istoria omenirii până în timpul său, iar cărțile 6-7 istoria berberilor, prin prisma percepțiilor personale în viața reală
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
fost inițial concepută ca o istorie a berberilor, extinsă apoi într-o istorie universală. Este compusă de 7 părți, prima parte fiind considerată ea însăți o carte (Al-Muqadimma). Cărțile 2-5 conțin istoria omenirii până în timpul său, iar cărțile 6-7 istoria berberilor, prin prisma percepțiilor personale în viața reală a autorului. În ce privește domeniul sociologic, a creat o dihotomie între conceptele de viață nomadă și viața sedentară, conceptul de generație, precum și conflictul social și de putere existente atunci când, spre exemplu, un oraș este
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
și Tașkentul sunt ocupate. Între 717-718 trupele sucesorilor lui al-Walid asediază din nou Constantinopolul fără succes, și au jefuit regulat regiunea bizantină a Asiei Mici. Califatul Hisham s-a dovedit a fi un expert în probleme administrative, recâștigând controlul asupra berberilor și noilor musulmani revoltați, prin distribuirea de monede, finanțarea clădirilor publice și a rezervoarelor de apă ale orașelor. A promovat cultura, artele și educația. În 711 este cucerită sudul Spaniei. Expansiunea a continuat și spre est, în Asia centrală, până în
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
artele și educația. În 711 este cucerită sudul Spaniei. Expansiunea a continuat și spre est, în Asia centrală, până în Valea Indusului, cuprinzând Sindh, Punjab, până în 710-712. Al doilea val al expansiunii islamice începe sub Walid I, în 711, arabii și berberii islamici conduși de Tariq au trecut Africa spre Gibraltar în Spania, distrugând Regatul Vizigot de la Toledo și în scurt timp, cuceresc peninsula iberică, până în Asturia. Dar din sudul Franței, în 732, sunt respinși la Poitiers de către francii conduși de Charles
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
perioadă de glorie a ismailisimului când gândirea ismailită, literatura și activitățile misionare și-au atins apogeul, fulminând cu fondarea orașului Cairo (969). În nordul Africii misionarul Abu Abdallah As-Si'y (ar )(decedat în 911) și-a răspândit propaganda printre berberii din Maroc și astfel a pus bazele dinastiei fatimide în anul 909. „Misiunea fatimidă” se preocupa în special cu educarea noilor convertiți la doctina ismailită, cunoscută sub numele de înțelepciune ("hikma", حكمة ), în acest sens se organizau o serie de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Victoria eroică a fost sărbătorită cu daruri de la Papa, care l-a declarat pe ducele aquitanian un campion al creștinismului, consolidându-și independența. În scopul de a contribui la securizarea frontierelor sale cu umayyazii, și-a căsătorit fiica, Lampegia, cu berberul musulman rebel Uthman ibn Naissa, numit "Munuza" de franci, guvernatorul adjunct a ceea ce avea să devină mai târziu Catalonia. În 731, francul Charles Martel, după ce i-a învins pe saxonii, și-a îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia. Între timp, umayyazii își adunau forțele pentru a ataca aliatul lui Odo din regiunea Cerdanya din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa. În 731, conducătorul berber a fost supus în campania condusă de Abdul Rahman Al Ghafiqi, ucigându-l, de asemenea, i-a capturat fiica lui Odo, trimițând-o prizonieră într-un harem din Damasc. Odo, ocupat cu apărarea de expansiunea francă a lui Charles, nu
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
fost criticat și pentru că nu a discutat despre tratamentele aplicate minorităților etnice din statele membre, precum opresiunile suferite de kurzi în Siria, ahwazi în Iran, de hazari în Afganistan, de populația baluchi în Pakistan, de 'Al-Akhdam' în Yemen sau de berberi în Algeria. În 1999, a adoptat Convenția OCI privind Combaterea Terorismului Internațional. Articolul 1 în care este definit terorismul ca fiind „orice act de violență sau amenințare sau intenție de a realiza planuri criminale cu scopul de a teroriza persoane
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
numărul pelerinilor abia atingea 50.000. De-a lungul secolelor, pelerinajul a continuat să fie un factor important de legătură între musulmanii de pretutindeni. Datorită pelerinajului orice credincios apt fizic călătorește o dată în viață. Este prilejul ca oameni de culoare, berberi, chinezi, persani, sirieni, turci, arabi - bogați și săraci - să fraternizeze, să se întâlnească pe teritoriul credinței comune. De asemenea, întâlnirile din timpul pelerinajului au oferit un bun prilej pentru răspândirea unor idei sectare în rândul unor persoane venite din zone
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
și retras, iar singurul său prieten este credinciosul său sergent, Triand (Rufus Narcy). Foster ajunge la Paris unde i se încredințează o comandă nouă: revenirea la Rif (Maroc) pentru a restabili autoritatea franceză subminată de atacurile triburilor de beduini și berberi. Foster este, de asemenea, obligat să escorteze câțiva arheologi de la Muzeul Luvru, care vor să descopere un oraș antic aflat în apropiere de Erfoud și îngropat de o furtună de nisip cu 3.000 de ani în urmă. În acel
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
Tudor Caranfil a dat acestui film două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Comandant în Legiunea Străină, maiorul Foster acceptă, fără tragere de inimă, misiunea de a proteja cercetările pentru dezvelirea în deșertul Marocului ale unui tainic sarcofag berber, bogat în aur, misiune pe care o consideră ca „jaf de morminte”. În timp ce între Marco-Țiganul, unul dintre legionari, și frumoasa doamnă Picard se înfiripă o idilă, Foster încearcă, fără succes, să potolească mânia răzvrătitului șef marocan Abd El Krim. „Secolele
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
a murit în Sicilia. Al-Idrisi a fost un descendent al Idrisizilor, care la rândul lor au fost descendenții lui Hasan bin Ali, fiul lui Ali și nepotul Profetului Muhammad. Al-Idrisi s-a născut în familia Hammudizilor, într-o familie de berberi din Africa de Nord și Andaluzia, care a stăpânit pentru o perioadă scurtă peste califatul Cordobei. Al-Idrisi s-a născut în orașul Ceuta, acolo unde străbunicul lui a fost forțat să se stabilească după scăderea influenței Hammudizilor în Cordoba și Malaga. El
Muhammad al-Idrisi () [Corola-website/Science/331921_a_333250]
-
Dinastia almohadă (, din arabă الموحدون, transliterat al-Muwaḥḥidun, “monoteiștii” sau “unitarienii”) a fost o dinastie musulmană marocană fondată în secolul al XII-lea care a dus la înființarea unui stat berber în regiunea Tinmel în munții Atlas, în jurul anilor 1120. Mișcarea a fost începută de Ibn Tumart din tribul Masmuda, urmat de Abd al-Mu’min al-Gumi între anii 1130 și 1163, când acesta a murit; almohazii i-au învins pe almoravizi
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
după moartea Mahdiului lor carismatic, este o dovadă a organizației foarte bine pusă la punct de Ibn Tumart în Tinmel. Cu siguranță va fi fost o luptă pentru succesiune, bătălie câștigată de Abd al-Mu’min. În ciuda faptului că era un berber din zona Targa (în Algeria), fiind astfel un străin printre reprezentanții Masmudei din sudul Marocului. Într-un gest ostentativ de sfidare, în 1132, Abd al-Mu’min a condus o operațiune nocturnă curajoasă care a ocupat fortăreața Tasghimout și a dezarmat
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
medie), la fel si istoriografia arabă s-a format după modelul persan. La două secole după ce această mișcare s-a manifestat în est, o altă formă a sa a luat naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului andaluz Ibn Garcia, care, scrisă între anii
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
arabi și adepți ai islamului. Însă cultura culinară din aceste zone este mult mai complexă decât ceea ce poate să cuprindă termenii „arab” și „islam”. Aceste tradiții culinare sunt rezultatul unui proces istoric care a implicat contribuția unor popoare precum perșii, berberii, turcii, nubienii, africanii sub-saharieni, precum și popoare din Europa, India și Asia Centrală. Mâncărurile preparate și servite poartă amprenta unor identități etnice și religioase formate de-a lungul secolelor. În societățile patriarhale ale Orientului Mijlociu, se consideră că locul femeii este în interiorul
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
a învățat muzică tradițională din Mauritania de la tatăl ei, căruia îi plăcea un amestec eclectic de muzică. Ca urmare, a crescut ascultând muzică clasica vestică, cum ar fi Beethoven, Chopin, Mozart, Vivaldi și Wagner, precum și muzică tradițională a unor artiști Berberi, Egipteni, Libanezi și Senegalezi. Ea a cântat de multe ori alături de părinții ei. Malouma a început să cânte ca un copil, efectuat pentru prima dată pe scenă când avea doisprezece și a început să apară în concerte solo cu un
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
structură statală înființată de ibadiți a fost un imamat în zona muntoasă a Omanului de astăzi. Conducătorul era ales, iar conducerea nu era dobândită ereditar. Ideologia ibadită conform căreia toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu a fost îmbrățișată de berberi, cu precădere în timpul răscoalelor lor împotriva omeyazilor. Astfel se explică existența și astăzi a unor puternice centre ibadite în zone din Nordul Africii, precum Algeria. Pentru aplicarea Legii șaria și pentur bunul mers al vieții comunității, sunt necesare patru reguli
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
marilor valori ale artei și culturii românești, mai ales că muzica live a însoțit fiecare prezentare a sa. Colecția „Touareg”, propunerea sa pentru sezonul primăvară-vara 2014 a fost inspirată de misterioasa și fascinanta lume a triburilor nomade din Sahara (beduini, berberi, tuaregi), dar a fost dedicată aproape în exclusivitate tuaregilor, cei mai bravi, mai demni și mai curajoși locuitori ai deșertului. Prezentarea colecției ”Touareg” a fost însoțită de muzica live interpretată de Mara și de trupa ”Sensor”. Muzica a fost compusă
Ritmuri orientale by Oana GEORGESCU [Corola-website/Journalistic/83466_a_84791]