344 matches
-
pîlc de oameni așezați în jurul unui "prie-Dieu". Printr-un fel de minune a fenomenului de compresie și printr-o culme a bunăvoinței omenești, aflu un petic de loc. Mă strecor între o bătrînică zbîrcită ca o smochină, cu părul ca beteala de pe bradul de Crăciun și o pereche de tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
stalagmite omenești... N-a durat mult darul făcut de Cochereau mulțimii. Poate treizeci de minute în care nu se putuse întîmpla nimic rău, nimic urît, pe pămîntul acesta, populat de tineri cu copii în brațe, de bătrîni cu părul ca beteala, de adolescenți îndrăgostiți, de hippies dezorientați, de oameni cu grele răspunderi, de slujbași mărunți... A fost atîta pace, în mijlocul sunetelor tunătoare ale orgii! Și cînd totul a luat sfîrșit, lumea s-a scurs în aceleași valuri pestrițe, umăr lîngă umăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
rămas după periatul fuiorului păduche - ploșniță, stălniță păpușoiaș - știulete părăsitură - ou de găină mic, cu coajă moale părul-porcului - boală de degete pecingine - boală de piele perdea - adăpost pentru vite pescăraș - pescăruș pestelcă - șorț pesti (a) - a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
colindători, îmi spune mama. Privesc nerăbdătoare ceasul. În curând voi pleca și eu să-mi colind prietenii și vecinii. Privirea îmi alunecă de la ceas la bradul din camera mea. Împodobit cu multe luminițe strălucitoare, cu o mulțime de globuri si beteală, e tare mândru și parcă ne urează tuturor: “Crăciun fericit!” Se aud zgomote la ușă: voci de copii și clinchete de clopoței. Au sosit primii colindători. Cu obrajii roșii de la gerul de afară, ei încep să cânte, vestind prin colindele
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță vuiet / Izvodit de frunze
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj nou, Moș Crăciun, o variantă americanizată a Sfântului Nicolae. Pe vremea mea nu aveam globulețe și instalații, împodobeam bradul cu mere, beteală și câteva jucării. Moș Crăciun ce vă aducea cand erați copil? Haine în special deoarece nu aveam nevoie de dulciuri, pe atunci dulciurile constau în biscuiți și ciocolată de casă. -Credeți că aceste obiceiuri se vor uita vreodată? Aceste tradiții
Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
tresărire aprigă. Într-o clipă mintea i se lumină, iar și în gândurile lui răsări Ion al Glanetașului, cu o înfățișare disprețuitoare, arătând cu mâna pântecele Anei. Apoi, repede, fata dispăru rămânând în ochii lui numai burta ei încinsă cu betelele tricolore peste zadiile sumese, o burtă uriașă, vinovată, urâtă, ațâțătoare, în care rușinea se lăfăia sfidătoare și trufașă. Când a dat cu ochii de tatăl său, Ana s-a oprit încremenită de privirea lui rece, stăruitoare și sălbatecă ce i
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
laudă unul altuia producțiunile, conform unui contract de reciprocitate. Trebuie spus că ploieșteanul nu era defel senator, la fel cum nici mocofanii ăștia nu sunt scriitori, ci doar niște anonimi. Alcoolici anonimi. La ei, contează doar postura. Morga. Sunt doar beteală, ornament. 8. Anagrame Avusesem parte doar de umilințe din astea. Și aveam momente când îmi doream să se ducă toți dracului, să mă lase în tăcerea mea, izolat, imun la sunete. Imunitate fonică sau cum să-i spun. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
primește nimeni lângă foc... Eu mi-am pierdut și ultimele mituri. De-a viața și de-a moartea mă tot joc. Mă vând pe o cutie de chibrituri. Visam să vii la mine în ajun Drapată în isop și în beteală, Să-mpodobim un brad pentru Crăciun, Pierduți într-o zăpadă capitală. Și mai visam că vom primi spre seară Colindători cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare albă în spitale. Bolnavii stau lipiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
românul a sărbătorit Crăciunul la temperaturi apropiate de caniculă, un Crăciun fără vreun fulg de zăpadă, fără colinde, brad cu globulețe sau Moșul cu daruri. Alăturându-se localnicilor și acceptând ca simbol al sărbătorii un palmier în ghiveci, împodobit cu beteală și globulețe, vizitatorii au sărbătorit nașterea Domnului pe un stadion, într-un fel de meditație colectivă în care erau invocate spiritul lui Iisus și zeități. Ca într-un cor, ei au fuzionat spiritual, trecând de orice piedici și diferențe, emanând
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
rata o asemenea ieșire în public, mondenă - după unii, politică - aș risca eu. Imaginile vii derulate pe ecranul televizorului, pe mine m-au transpus înapoi în timp, în anii copilăriei, când îl așteptam cu nerăbdare pe bunul Moș Crăciun, când beteala strălucitoare și globulețele colorate din pomul de iarnă mă țineau cu orele prin preajmă, fermecat și fericit. Fără să conștientizez, mă lăsasem acaparat de visele și magia copilăriei din perioada sărbătorilor de iarnă. Am înțeles fenomenul astăzi când, într-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o anumită atmosferă de Crăciun, bine întipărită încă din copilărie, cu o alta, complet diferită, dar tot de Crăciun. Și, totuși... și la ashramul din Belapur și pe scena pujei de la Pune trona câte un palmier în ghiveci, împodobit cu beteală și globulețe. Iar Moșul... SHRI MATAJI, aidoma Moșului copilăriei noastre a venit încărcată cu darul luminii și bucuriei, al dragostei și vibrațiilor. Nicicând Moșul nu a fost așa bogat și darnic cu copiii Lui! Anul acesta eu am văzut un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sticlă sau metalice, cu prețuri cuprinse între 20 și 30 de rupii setul, aceasta însemnând foarte puțin peste jumătate de dolar. Bineînțeles, totul negociat la sânge, cât m-am priceput eu. Fiind în ajunul Crăciunului se găseau de cumpărat globulețe, beteală și jucării. Nu miau părut a fi la fel de frumoase ca acelea din magazinele românești, așa că nu m-au interesat prețurile. Magazinele mai erau aprovizionate din belșug cu tot felul de ganesh-uți de diferite dimensiuni, metalici sau din diferite materiale (pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
diafan și-mi alina suferința interioară. Rămăsesem ghemuit în colțul meu și mă bucuram cuminte și... trist în același timp. Mă simțeam ca un copil orfan ce se minunează privind pe geam la pomul încărcat cu lumini multicolore, cu globuri, beteală și cu râvnitele jucării, dar căruia lui i se oferă doar imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
caraghioase și stâlcite, era bucuria ta, era pre zența severă și totuși emoționată a tatei, care sub tonul autoritar - „prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul însemna și goana prin magazine, cu o lună înainte, însemna beteala argintie ce șiroia pe bradul jivrat, miile de fleacuri care făceau să se des chidă mari superbii tăi ochi negri; și mai târziu, Mouette, când viața s-a înăsprit pentru noi două, era totuși pomul de Crăciun pe care-l
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, mult iubită. Pe biuroul tatei, de pe care îți scriu, e un taler de lut cu grâu verde, des ca peria, înalt de vreo zece centimetri, și între fire două crengi de primavere, iar printre firele de grâu, fire de beteală. De ar da Dumnezeu să-ți împodobească anul acesta frumosul tău păr cu reflexe arămii; să știi, Mou etta mea iubită, că dacă va fi scris ca noi două să fim despăr țite, tu să-ți faci viața ta cinstit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lor soră la mormânt. Angelica lor soră! Haina de atlas albă spânzura afară din sicriu, mînile mici și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o espresiune de durere zâmbitoare - iată țărâna cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului, fetele albe a căror
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui îl ajutară să-și reamintească. Cumpărători grăbiți ieșeau afară din piața acoperită Gostini Dvor ducând în brațe pomi de Cărciun. Aceștia erau importați din Finlanda, iar unii dintre ei nu erau încă împodobiți, în timp ce alții erau ăline de globuri, beteală și funde colorate. Comercianții umblau printre brazi, în căutare de clienți. Porfiri îl lovi pe vizitiu pe umăr. ă Aici. Apoi îi adugă lui Salitov: Îngăduie-mi o clipă. E important. Sări jos din drozhki. Se întoarse abia după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul care anina beteala se arăta foarte deferent față de artistul care mă ignora pe mine. Zero! Nu mi se Îngăduia să Înregistrez o impresie. Vreau să spun prin aceasta că nu mă potriveam În nici unul din conceptele lui. Oricum, acest artist TV părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ochiului ș...ț. Un curcubeu de rezonanțe și de imagini îi înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună în moneda asfaltului, atinge ca o buză fluierul aerului. Mâna oprește ca un inel zborul, împrumută albastrul din aripile coțofenei, împletește beteala versului în ritmul ciocănitoarei, toarnă în degetarul rimei toată licoarea codrilor”... Voronca este însă și autorul unor adevărate poeme în proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ele asigură, în genere, în poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce în abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sunt, oricum, în exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde în părul apelor”, „anotimpul înaintează în beteală ca un mire
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
urmă - „introduce în abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala etc. sunt, oricum, în exces. Dacă redeschidem volumul Plante și animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde în părul apelor”, „anotimpul înaintează în beteală ca un mire”... Le contrabalansează într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bâlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]