1,112 matches
-
fiind uimit în același timp de faptul că toți cei din preajmă treceau pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându-și liniștiți de treabă, ca și cum nici nu ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai colosală grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai colosală grăsime pe care o văzuse Abdulah vreodată. Iată, așadar, de ce îi era rușine și nu o ajuta. Plecă apoi rapid mai departe, uimit de sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a ne mai opri din noul acces de râs isteric ce ne cuprinsese se dovedi imposibilă. Respiram adânc și rar, deosebit de îngrijorat de faptul că îmi puteam pierde viața în timpul acestei crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate dori un om. Mă gândesc la dragostea pe care le-am oferit-o și eu lor, atât cât am putut. Fără voi aș fi nimic, dragii mei părinți, frați, prieteni și fără tine, lumină venită din locuri asupra cărora biata mea minte nu poate reflecta. Mă veți putea oare ierta vreodată, iubite suflete? PAGINĂ NOUĂ CHEVALIER DU TEMPLE OF GOD Încep. Hei, Dumnezeule!, ce e negura asta îngrozitoare, de nepătruns, care ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe urmă prietenii femeii respective vin întotdeauna și-i povestesc soției. Eu însă n-am primit nici un fel de avertisment. Absolut nimic. Scrisoarea lui a venit ca o lovitură de trăsnet. Îl credeam foarte fericit și mulțumit. Începu să plângă, biata de ea, și-mi stârni compătimirea. Dar peste puțin se mai calmă. — N-are nici un rost să mă fac de râs, zise ea ștergându-se la ochi. Singurul lucru necesar este să hotărăsc ce-i cel mai bine să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apoi brusc a izbucnit într-un hohot de râs. A râs atât de zgomotos, încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei au început să râdă la rândul lor. Nu văd ce e amuzant în asta. — Biata Amy! a rânjit el, și pe fața lui s-a așternut un dispreț amarnic. Doamne, ce minte de gâscă pot să aibă femeile! Dragostea! Întotdeauna dragostea. Ele cred că un bărbat le părăsește numai pentru că vrea alte femei. Adică dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stare să-l mai vadă în ochi. Stroeve zâmbi firav. — Doar știai deja că n-am nici pic de mândrie. — Ce vrei să spui? Îmi relată o poveste foarte ciudată. XXXIX Când l-am părăsit după ce am îngropat-o pe biata Blanche, a intrat cu inima grea în casă. Ceva îl îndemna să intre în atelier, un fel de dorință obscură de a se autotortura, și totuși era speriat de durerea pe care o prevedea. S-a târât cu greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost vorba de o piatră sau de o bucată de lemn: fără inimă, cu un ochi la fel de rece ca apa care curgea la doi pași. Este fetița lui Bourrache, i se șopti la ureche, ca și cum i s-ar fi spus: biata micuță, avea doar zece ani, vă dați seama, ieri încă vă mai aducea pâinea și vă netezea fața de masă. Deodată, se întoarse pe călcâie spre cel care îndrăznise să-i vorbească: — Și? Ce-mi pasă mie de asta? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așeza pe scările casei, își lăsa capul în mâini și ofta, îl dureau tâmplele, ceafa. Stătea îndoit, fără să mai ridice ochii spre grădina de dincolo de gard... Auziți, Frumoasă Neli, cum au putut să-mi spună în cronica asta teatrală: Biata Loredana! O să-mi facă toamna praf, cu siguranță. Și o să-mi facă și viața praf, o să se țină după mine ca o pecete. Nici n-a început bine stagiunea, că femeile astea dau la gioale! Cronica la premiera de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că el nu se va putea exprima fără bufon... că în final, când nebunia regelui va deveni luciditatea bufonului, personajul, prin jocul lui Octavian Iacob, ajunge la contemplarea lumii ca spectacol... E de bine. Și uite așa, ajunge la mine... Biata Loredana Buzescu nu e Cordelia, tânăra actriță joacă și nu este. Că n-are voce pentru scenă; când deschide gura, glasul taie ca un metal. Că regizorul a recurs la subterfugiul microfoanelor de scenă, și aceasta a fost o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actriță joacă și nu este. Că n-are voce pentru scenă; când deschide gura, glasul taie ca un metal. Că regizorul a recurs la subterfugiul microfoanelor de scenă, și aceasta a fost o idee catastrofală pentru spectacol, dar folositoare pentru biata Loredana. Actrița e patetică în mod deplasat, nu-i vine bine tragicul, nu poate să fie, în dragostea ei, nesentimentală, teribilă și fragilă în același timp... Știe ea, aia care semnează cronica asta tâmpită, că vocea mea e groasă din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă tot e măritată cu marele și mai vârstnicul actor, cu Maestrul, și joacă numai în familie (că de-aia am primit eu rolul în spectacolul ăsta, că eram nevastă-sa!!!), s-o ajute soțul... că să încerce în comedie, biata Loredana, în dramă nu merge. Și trece la scenografie, costume, se ia și de haine, vezi?, costumele, într-adevăr, particularizează și probează funcționalitatea personajelor, dar ele ilustrează doar epoca elisabetană, au o notă de ostentativ și sunt clișee. Cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî, ar fi în stare de orice... În timp ce el se spală, în sufragerie, pe canapeaua care trecuse prin multe, Loredana așază pernele din piele albă, căzuseră bietele de ele, în lupta corp la corp, ea e încă studentă la teatru, tânără, dar foarte atentă, proful nu trebuie supărat cu nimic. Gol, încă subțire, actorul apare triumfător, o sărută pe gură, buzele moi îi plac ei la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
piesele ei. Ești crudă cu ea, nu ți-a făcut nimic femeia asta, îmi zicea Maestrul, Cruello! Așa mă strigau și colegii în facultate, cică fața mea ca un brici exprimă asta, s-a lipit Cruella de mine ca și biata Loredana. Îmi pare atât de rău că îl știe marele actor, vroiam să mă păstreze ca pe bunătatea pământului, nu știu cum au ajuns ăia la Cruella. O pacoste pe care am s-o înving eu, nu se poate altfel. V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și sașii, care priveau insinuant de pe lângă suprafața mare a nasului. Kerry, curtenitor, a făcut prezentările: — Numele ei e Kaluka, regină hawaiană! Ți-i prezint pe domnii Connage, Sloane, Humbird, Ferrenby și Blaine. Fata a schițat câte o plecăciune pentru fiecare. Biata de ea! Amory presupunea că n-o băgase nimeni În seamă toată viața ei - probabil că era debilă mintal. Cât timp a rămas cu ei (Kerry o invitase la cină) n-a spus nimic care să contrazică această părere. — Preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
schimbat numaidecât subiectul. Dar l-a pus pe gânduri și Amory socotea că, parțial, are dreptate. Se simțea ca un fabricant care, după ce și-a acuzat un contabil de fraudă, descoperă că propria sa odraslă, falsifică săptămânal catastifele de la birou. Biata, maltratata sa voință, din care făcuse ținta disprețului său și al prietenilor, stătea acum inocentă În fața lui, iar discernământul se Îndrepta spre temniță, cu acel demon inconfundabil, imaginația, dansând cu satisfacție răutăcioasă pe lângă el. Sfatul Clarei a fost singurul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei se strâng În jurul lui și se Încălzesc la propriu cu caloriile de virtute pe care le degajă. Sarah emite o judecată simplă și fețe, se Încrețesc de Încântare: „Ce inocentă e, biata de ea!“ Se Încălzesc la virtutea ei. Dar Sarah le vede zâmbetele și nu mai repetă observația. Numai că după aceea Își simte trupul ceva mai rece. Î.: Ți-ai pierdut toate caloriile? R.: Pe toate. Am Început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
enorm, a fost de toate și era extrem de meticulos cu machiajul, cu costumele, cu glasul, cu tot ceea ce credea și știa el că trebuie să fie un actor. Își monta acasă decorul, mutând toate mobilele - ce-o fi fost pe biata nevastă-sa! -, repeta în draci de dimineață până seara. În plus, nu l-am auzit niciodată bârfind pe cineva, vorbind urât de cineva, iubea teatrul ca pe el însuși și ne vorbea cu glas cald și așezat, era teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să ajungem la mama. Bărbatul o strânse puternic de mână. - Doar știi că e nebună! Poate să mai aștepte. Nu mai are noțiunea timpului. Ai vorbit o dată cu ea, îți ajunge. Apoi, continuă, sec: I-ai spus că ești în America, biata de ea, ce s-o fi mândrind cu tine! O furie oarbă o cuprinse, întunecându-i rațiunea. Zări, peste umărul bărbatului, pe noptieră, o veioză înaltă. - Hai să ne așezăm, zise, prefăcându-se că-și descheie nasturii la taior. Se
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
un soi de draperie, care culisa pe o sfoară. M-a servit cu o cafea. Ce să vă spun? Nechezolul nostru, aur! Avea așa-zisa cafea un gust de coajă de copac. De coajă de copac măcinată. Că ne făcea biata maică-mea pe vremuri ceaiuri din scoarță de copac pentru tratarea diferitelor metehne, de acolo știu. Da, da! Serios vorbesc!... Stăm noi cât stăm cu fiertura aia maronie în față, când deodată, dintr-o altă despărțitură se ridică un val
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
în camera de consiliu pentru a fi audiată... Plin de importanță, s-a ridicat de la masă, a mulțumit grefierei pentru prestație, felicitând-o, apoi s-a deplasat la locul în care Monica își ștergea lacrimile. Ei bine, dragii mei cititori, biata Carmen plângea cu adevărat. Trăise atât de intens unele momente ale distracției încât chiar a luat totul în serios, pătrunsă de situația în sine. Alături, domnul Irinel, alias Horia Zilieru, se zbătea între realitate și ficțiune încercând să-și revină
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
plângând din nou cu hohote: -Ăsta-i buchetul meu de flori...de ziua noastră... Gigi “cade”și el pe pat,cu cearșaf cu tot.Cu mâinile la ceafă,fixează ochii-n tavan și tace...tace...Silvia plânge cu sughițuri: -Că-mi spunea...biata...mămica...Ce face-ți voi,mă,că nu se cunoaște nimic?Un nepoțel,acolo,băiat sau fată,nu contează.Copil să fie.. Și tata socru mi-a spus acum o lună:bine,mă,Silvica,stați voi singuri de-atâta timp
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
cu 80% din greutatea actual. Dar efectul a fost invers, astfel că ne-am trezit într-o noapte că planeta noastră se duce în gol. Ei, nu s-a întâmplat nimic. *************************************************************************** Să vă gândiți frumos la mine, mi-a spus biata Anișoara, femeie la vreo 80 de ani. A lăsat în urmă două pisici și un câine negru și prost, după lătrătură se vedea că avea apucături de ziaristonline. Dar amintirea ei mă înlăcrimează și acum. Soțul murise de un anevrism
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
și oase ... M-a pufnit rîsul: Știi ce-mi reproșa, Thomas? Că nu mă îngraș, că nu fac burtă, ca alți bărbați, care se respectă, că nu chelesc ca Ionuț și că mi se mai scoală ... Femeia asta e bolnavă, biata de ea, a zis, cu milă, Licurișca. Monstrul, nu femeia! a răcnit Thomas, înveselit brusc, dar nu i-a dat nimeni atenție, fiecare perora pre limba lui. Amin! Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 12 / Ioan Lilă : Confluențe Literare
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
am găsit întâia oară Credeam că-i doar fior întâmplător. Mă răzgândeam în sinea mea a mia oară Dar nu știam că nu e numai dor... Te-am regăsit în fiecare clipă, Te-am întâlnit în fiecare gând. Știam că biata-mi inima rănită Acum se rupe de trecut. Și m-am mințit de frică să nu doară Mi-am zis de mii de ori în gând Că inima nu mi-o dau iară Nu vreau să sufăr ca-n trecut
DECLARATIE de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360813_a_362142]