526 matches
-
franceză (1964-1969). Va fi profesor suplinitor (1969-1971) și redactor la Biblioteca Centrală de Stat (1971-1992), cu o întrerupere de doi ani, interval în care își urmează soțul la Belgrad, prilej folosit pentru a-și însuși limba sârbă. Din 1995 este bibliotecară la Uniunea Scriitorilor. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Lettre internationale” ș.a., iar prima carte tradusă, Maluri neguroase de Slavko Vesnić, îi apare în 1983. În tălmăcirea sa, o serie de piese, între care sunt de menționat Azilul roșu de Gordan
STEFANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
de la Sibiu și se numără printre apropiații lui Lucian Blaga. Funcționează în învățământ, mai întâi ca profesoară de liceu (1945-1947), apoi ca asistent universitar, la Cluj. Tot aici, între 1951 și 1955, va fi cercetător la Institutul de Lingvistică și bibliotecară la Institutul de Arte Plastice, iar cu începere din 1957, cadru didactic la Conservatorul „Gh. Dima”. În aprilie 1963, publică în „Tribuna” primele versuri originale. Va mai fi prezentă, sporadic, în „Steaua”, „Viața românească”, „România literară”, „Secolul 20”, „Vatra”, „Familia
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
studenției sale interbelice. S. începe școala la Râmnicu Vâlcea și o continuă la Liceul nr. 2 din Pitești. Din 1961 este studentă a Facultății de Filologie a Universității din București. După absolvire, în 1966, va fi profesoară la Titu, apoi bibliotecară la Facultatea de Matematică a Universității bucureștene. Din 1990 publică editoriale și comentarii politice în cotidianul „România liberă”. Locuiește un timp (1991-1993) în Statele Unite ale Americii. Debutează în 1982, cu proză scurtă, în „Luceafărul”, colaborează la „Argeș”, „România literară”, „Viața
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
VI.1929, Timișoara), traducătoare. Frecventează școala în orașul natal, tot aici asistând mai târziu (1964) la cursurile Facultății de Filologie. Se simte atrasă de viața literar-artistică, încât își caută în primul rând suportul material al existenței în sfera teatrului - este bibliotecară la Teatrul Național din Timișoara (1955-1964), apoi la Teatrul de Stat German (1964-1970). Traduce și prelucrează piese pentru nevoile scenei, scrie circa o mie cinci sute de cronici de film, publică poezie și proză în foiletoanele ziarelor germane din țară
SCHARF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
, Ana (pseudonim al Anei Chiș; 2.VI.1944, Hideșelu de Sus, j. Bihor - 20.XI.2005, Reșița), poetă și prozatoare. Urmează liceul la Oradea. Va fi bibliotecară la Reșița, unde după 1989 va conduce SC Menelas. Își face debutul în 1968, la „Familia”, fiind prezentă și în „Orizont”, „Reflex”, „Semenicul” ș.a. Străbătute de fior patriotic sau de sentimentul deplinătății legăturii cu pământul, versurile incluse de S. în
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
natală (1954- 1962), liceul la Călărași (1962-1966) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția polonă-română, a Universității din București, absolvită în 1972. Mai întâi cercetătoare la Institutul de Lingvistică al Academiei Române (1972-1974), apoi va fi referentă la Metarom (1974-1978), bibliotecară la Institutul de Educație Fizică și Sport (1978-1990), realizator în cadrul Redacției literatură-arte a Societății Române de Radiodifuziune (din 1990). A debutat în 1970, sub pseudonimul Ana Maria Condor, în „România literară”, la rubrica „Poșta redacției”, deținută de Geo Dumitrescu, și
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Universității din Iași, Z.R. a debutat cu versuri în 1925 la revista ieșeană „Lumea”. După terminarea studiilor s-a stabilit la București. Frecventează cu asiduitate cenaclul Sburătorul, unde citește poezii și fragmente de piese. În 1928 ocupa postul de bibliotecară și secretară a Comitetului de lectură al Teatrului Național. Preocupată de teozofie, colaborează cu soțul ei, Silviu Rusu, inițiind Editura Stelei, „Buletinul Stelei” (1929-1933) și traducând din conferințele și scrierile lui J. Krishnamurti, despre care și publicase o primă lucrare
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
Filologie, secția de limba și literatura română (1955-1960). Lucrase în răstimp ca redactor la Editura Tineretului și la Editura pentru Literatură (1953-1955). După absolvirea facultății este angajată la Casa Regională de Artă Populară din Constanța (1961-1962), ulterior fiind învățătoare, apoi bibliotecară și profesoară suplinitoare la liceul bucureștean unde fusese elevă. Titularizată la o catedră de limba și literatura română a Liceului „Dimitrie Cantemir” în 1971, se mută trei ani mai târziu la Grupul Școlar „Electronica” din București. Obține titlul de doctor
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
dictatură ce privilegia o minoritate - și încă una fără merite de nici un fel. Ultimul val de concedieri a avut loc în 1958. Chiar și atunci, subiectivismul epurărilor era foarte mare. De pildă, din biblioteca unei universități a fost concediată o bibliotecară, pe motiv că tatăl ei fusese agent de poliție. În același timp, în aceeași instituție continua să lucreze fiica unui fost șef al Siguranței, fapt cunoscut de director. După 1965, în primii ani ai domniei ceaușiste, a fost un răstimp
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iar în 1949 obține diploma de absolvire a Institutului „Nicolae Amira” (arte industriale) din București. Târziu, în 1978, obține și atestatul de ziarist profesionist. Ocupă de-a lungul anilor mai multe funcții: profesoară de desen, desenator decorator la Ateneul Român, bibliotecară la Sibiu. Debutează cu poezie în „Gazeta Sibiului” (1941) și colaborează cu versuri la „Flacăra Sibiului”, „Tribuna Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
este - în exprimarea eufemistică a mamei lui Emil Cela - „petrecerea timpului liber” de către „domnul soldat”, „în afara cazărmii”, cu „acea ființă detestabilă și mult mai în vârstă” decât el, Viviana, chelneriță la un restaurant. La București se îndrăgostește de el o bibliotecară, tânără divorțată, întâmplător amantă a tatălui lui Emil. Cartea se încheie cu sugerarea posibilității de întemeiere a fericirii amândurora pe această nouă iubire. Scriere de același tip ca Parțial color, cel de-al doilea roman al lui P. dobândește o
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
lui Eugen Voicu, învățători. Urmează la Deva clasele primare și gimnaziale la Liceul Pedagogic, apoi Liceul „Decebal” (1960-1964). Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969). Va funcționa ca ghid la Muzeul Unirii din Alba Iulia, bibliotecară, profesoară de limba română la Alba Iulia și Deva, iar mai târziu în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Din 1990 devine redactor la Studioul de Radio Cluj, fiind realizatoarea emisiunilor literare și de
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
în orașul natal (1959-1969), urmează ultimele clase de liceu la București (1969-1971) și va absolvi Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1977), cu o teză despre Simbolistica apei în poezia lui Lucian Blaga. Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca bibliotecară la Institutul Politehnic din București (1979-1983). Din 1990 devine redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu, P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la „România literară
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
de „dușmani ai poporului”. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1976) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția limba și literatura engleză-limba hindi (1980). Profesoară de limba engleză la Ploiești (1980-1982), redactor (1983-1984) și bibliotecară (1985-1987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București, se va stabili în 1987 în Franța. La Paris lucrează la o galerie de artă, ca redactor și colaboratoare la editurile Belin, Flammarion, Larousse, Sélection du Rider’s Digest, Errance, Eclectis, ATP. La
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
, Grid (9.I.1944, Galați), poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Sofiei Modorcea (n. Puiu), bibliotecară, și al lui Grigore Modorcea, mecanic pe vapor; prenumele la naștere este Mitică. După terminarea Liceului „V. Alecsandri” din Galați (1963), face studii universitare de matematică la Galați și la București, funcționând ca profesor la Galați și Tecuci (1967-1968). În
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
Atunci când este respectată această condiție, atingerea nefiind observată, ea declanșează un mecanism de simpatie. În SUA, la Universitatea Purdue, s-a făcut o experiență foarte interesantă pentru evaluarea importanței atingerii în comunicare. La intrarea unei biblioteci, o psihologă luase locul bibliotecarei, având misiunea de a atinge rapid persoanele cărora le furniza informațiile cerute, fără să le zâmbească. Mai departe, celor care au mers la bibliotecă li s-a înmânat un chestionar. Printre alte întrebări figurau următoarele: Bibliotecara v-a atins sau
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
o psihologă luase locul bibliotecarei, având misiunea de a atinge rapid persoanele cărora le furniza informațiile cerute, fără să le zâmbească. Mai departe, celor care au mers la bibliotecă li s-a înmânat un chestionar. Printre alte întrebări figurau următoarele: Bibliotecara v-a atins sau nu fizic? Bibliotecara v-a zâmbit sau nu? Spre marea surprindere a celor care au făcut experimentul, răspunsurile au fost: „Nu” la prima întrebare; nu-și aminteau de apăsarea ușoară pe brațul sau pe umărul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de a atinge rapid persoanele cărora le furniza informațiile cerute, fără să le zâmbească. Mai departe, celor care au mers la bibliotecă li s-a înmânat un chestionar. Printre alte întrebări figurau următoarele: Bibliotecara v-a atins sau nu fizic? Bibliotecara v-a zâmbit sau nu? Spre marea surprindere a celor care au făcut experimentul, răspunsurile au fost: „Nu” la prima întrebare; nu-și aminteau de apăsarea ușoară pe brațul sau pe umărul lor. În schimb, credeau că bibliotecara le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu fizic? Bibliotecara v-a zâmbit sau nu? Spre marea surprindere a celor care au făcut experimentul, răspunsurile au fost: „Nu” la prima întrebare; nu-și aminteau de apăsarea ușoară pe brațul sau pe umărul lor. În schimb, credeau că bibliotecara le-a zâmbit! Trebuie să precizăm că atingerile despre care vorbim aici durează întotdeauna mai puțin de o secundă. Dar acest interval este mai mult decât suficient pentru ca creierul să le înregistreze. Să nu uităm faptul că suntem capabili să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
urmat Liceul „Elena Cuza” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1944, iar studiile universitare și le-a făcut la Facultatea de Litere și Filosofie din București, luându-și licența în 1948. Timp de doi ani a funcționat ca bibliotecară la Așezămintele Culturale „Nicolae Bălcescu”, conduse în acea vreme de George Ivașcu. Între anii 1950 și 1983, a depus o remarcabilă activitate ca redactor la secția de poezie a Editurii pentru Literatură și, apoi, a Editurii Eminescu. A debutat în
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
Otiliei (n. Diacu) și a lui Gheorghe Coman, preot; scriitorul Romulus Rusan este soțul ei. După studii liceale la Oradea (1955-1959), urmează Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj (1962-1967). Lucrează în redacția revistelor „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1968-1974), ca bibliotecară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1975-1977) și ca redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). Între 1973 și 1974 a beneficiat de o bursă la Universitatea din Iowa City, în 1991 are o bursă la Heidelberg, iar în
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
-i să-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și Gardienii! Au dispărut! Capitolul 2 Dacă mă așez mai bine pe scaunul bibliotecarei și cuget mai mult scărpinându-mă în cap, ajung la concluzia că piesa tragică în care ne găsim nu a început cu vorbele încăpățânate ale directorului. Nu. Cortina teatrului a început să se ridice vineri, parcă, iar mecanismele și rotițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că, adeseori, când termină un poem, se gândește la domnișoara Overman. Domnișoara Overman fusese bibliotecara din prima bibliotecă publică din New York la care ne duceam regulat în copilărie. Spunea că-i datorează domnișoarei Overman o căutare elaborată, susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar care, în același timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc nici măcar o privire În urmă, spre bibliotecară. Am pășit repede și apăsat pe pardoseala supralăcuită, demnă de o adevărată bibliotecă. Am returnat ziarul și am aruncat o privire În direcția fetei. Nu se ridicase Încă, dar mă urmărea de-acolo cu privirea. I-am făcut un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe o bancă În holul pentru fumători, care se afla Între sala de lectură și ieșire, și mi-am aprins o țigară. N-apucasem să trag decît vreo patru fumuri cînd am văzut-o pe fată Îndreptîndu-se anevoie spre masa bibliotecarei. Mă căuta din priviri nervoasă și am impresia că nu m-a văzut, pentru că locul pe care mă așezasem nu era chiar la vedere. Își Înapoie repede cărțile, Își luă paltonul de la garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]