1,128 matches
-
anunță secretarul literar Codruța Popov. „«Soluții la solicitări solidare» este un spectacol despre singurătate și despre cum, datorită ei - a singurătății -, înțelegi iubirea ca pe o tortură continuă. Despre cum înțelegi, într-o bună zi, că poate trebuie să îți biciuiești sentimentele pentru a-ți arăta că mai are rost să trăiești“, explică, convingător, regizorul Ion Ardeal Ieremia, de al cărui nume se leagă câteva dintre cele mai interesante montări ale T.N.T. din ultimul deceniu. Premiera absolută va avea loc joi
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
cuvinteClipele sunt fade, jocul ăsta minte!Unii vor remiza a venit momentul,În picioare strâmbe șade argumentul,... XIV. RÂNDUIALA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Rânduiala rău se surpă Mulți coboară, puțini urcă, Răul biciuie cu ură A întrecut orice măsură! Cei mai “Mari” își fac statui, Din greșeli și-și bat și-un cui, Chiar în frunte de se poate Să le aibă ei pe toate... Cei de rând își duc povara Vor să
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
și bat și-un cui, Chiar în frunte de se poate Să le aibă ei pe toate... Cei de rând își duc povara Vor să scape de rău țara, ... Citește mai mult Rânduiala rău se surpăMulți coboară, puțini urcă,Răul biciuie cu urăA întrecut orice măsură!Cei mai “Mari” își fac statui,Din greșeli și-și bat și-un cui,Chiar în frunte de se poateSă le aibă ei pe toate...Cei de rând își duc povaraVor să scape de rău
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
NOPȚI DE VARĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ți-e teamă să te-apropii de-ntunericul din mine? Ultimile seri de vară-și fac de cap pocnind din bici- Biciuie-mă și pe mine, dar să ai cnut de rubine Să-mi rămână piatra scumpă încrustată-n vers și nici Să nu te gândești că doare lovitura! Pe sub piele Sunt dureri atât de multe că nimic nu aș simți- Rupe
ULTIMILE NOPŢI DE VARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384360_a_385689]
-
D Albert Toți plopii au rămas fără de frunze Și vântul rece urlă printre ramuri Un "te iubesc" îmi stă lipit de buze Iar fruntea, -mi stă lipită pe la geamuri E rece caldarâmul, și e ud... Doar ploaia ce -l mai biciuie -n rafale Eu vag îmi amintesc de al tău nud Pierdut între minute siderale În bezna nopții, torturat de frig Mi -s ochii stinși, dar totuși licăresc Oricât ar fi amorul de aprig N -oi înceta în veci să te
ADIO, TOAMNĂ !.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384392_a_385721]
-
trebuia s-o umple, că d-aia l-am ales și plătim impozite. --Voi și impozite? Hai, aici în spate, cu dulapii! Ne opintim la comandă, odată cu calul. Hai, acumaa! Hoop! După mai multe încercări și eforturi ale bietului căluț, biciuit de Floricel, reușiră să-l scoată din groapă pe amărâtul de Mototolea. --Mulțumesc, bă, fraților! plângea bietul Trache. Să vă dea Dumnezeu sănătate și noroc. Cât mă costă, unchiule, oboseala căluțului și a dumneavoastră? Cei trei se uitară întrebători la
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
tine s-au trezit, încântat, simțurile amorțite, și am cules, toate visele căzute că frunzele ruginite, din copacul cu dor. Te caut, dar mă găsesc pe mine, mereu mai plină de tine. Te caut în clipele de dor, care-mi biciuie trupul și mă îngrop în dorința din gândurile tale. Te scurg fir cu fir prin vene, ca un nisip, din clepsidră, apoi te adun în lumea trăirilor mele. Te caut prin antice gânduri și labirinturi cu vise, iar uitarea niciodată
TE CAUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382373_a_383702]
-
Majestate! bătu călcâiele matahala. - Iar tu, Babă Cloanță Cotoroanță, unde ești? - Aici, Măria Ta! zise Cotoroanța ieșind grăbită dintr-un cotlon și împiedicându-se în fusta flenduroasă spre hazul celorlalți. Iarna se înfurie: - Apăi nu așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în război! Eu am nevoie de soldați pricepuți și nu de împiedicate ca tine. Baba se străduia să ia poziția de drepți spre hazul celorlalți, dar, cum era cocârjată, nu reuși. Cu ochii bulbucați
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
apare. Omul ar putea fi eventual beneficiar al unei Legi privind drepturi și îndatoriri, care încă nu a fost inventată de politicieni. Aș sugera una simplă: „Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule profesor” etc. Se și prezintă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
de cuvinte nespuse, Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus, Să fii lovit de priviri îndreptate-ți Și ucis de iubiri ce demult au apus. Să fii aproape de toți, dar să simți că nu ești, Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci, Să fii pe pământ, dar să nu te găsești, Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești. Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic, Nici cerul imens să nu-l
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
Știu că Tu dai bucurii și dorință, Celui ce-a ales în Tine să creadă. Cu Tine sunt în viață și-n moarte. În ziuă și-n noaptea adâncă. De la Tine primesc libertate. Prin Tine trăiesc și sper în izbândă. Biciuit sub povara ocării și-a urii, Ai tăcut, Dumnezeule Tare! Dă-mi și mie din taina-Ți răbdării, Și păzește-mă în încercare! Sufletu-mi și trupu-mi doar Ție, Le încredințez pe-de-a-ntregul. Al Tău sunt Sfinte Părinte, Doar Tu îmi
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
este! Eu niciodată nu m-am îndoit că a avut mereu tării de rocă și că simțirea care ne-a unit a fost și va rămâne reciprocă. A fost și ger, au fost ninsori și ploi și crivățul ne-a biciuit cu ură, dar am simțit de-a pururea în noi a dragostei mirabilă căldură. Orice-nceput e-ntotdeauna greu, dar mult mai greu e ceea ce urmează când trebuie, răbdând, să-nvingi mereu și să-ți rămână mintea totuși trează. Și
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se înserase și în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
neobosit. Acum, tânărul nostru se îmbracă mai gros, își ia francii elvețieni dintr-un sertar și dupa ce îi îndeasă într-un portmoneu, părăsește apartamentul și încuie ușa de acces. Iese în trotuar, iar vântul încărcat de umiditatea lipicioasă îi biciuiește fața și părul înfrigurându-l. O suflare de aer rece, ca o palma uriașă îi dă frisoane, izbindu-l oblic și îl constrânge să-și ridice gulerul facibei bleumarin. După câteva sute de pași ajunge la modernul sediu al băncii înfipt
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
fost chin Și pe cruce l-au suit Și coroana numai spini Creștetul i l-a rănit. Și murind preluă amarul Multelor păcate grele Arătându-ne altarul Și credința-n toate cele. Aruncăm și-acum cu piatra, Sufletul ni-l biciuim, Ne spurcăm neamul și vatra Și uităm creștini să fim. Și luăm vieți și blestemăm Azi Gologota-i întristată, Moartea o zeificăm Omenirea nu-i salvată. Câte versuri am mai scrie Câte fapte am mai face Moartea dusă pe pustie Nu
ÎNTR-UN TRUP... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383435_a_384764]
-
cât timp am pierdut cu amintirile astea care mă potopesc la fiece răscruce de ani! Își aruncă din nou privirile printre crengile teiului de vis-a-vis. Scrută cerul sfâșiat de crengile sale, murmurând: ce-o face Sorinel acolo sus? Neuronii săi, biciuiți de necruțătoarele amintiri îi aprinseră o luminiță trăsnită: de ce nu mai vrea Sorinel să se-ntoarcă pe pământ? Am văzut la scara vecină doi tineri frumoși care se țin de mână mereu. Ea este o fată așa de blândă și
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe țeava de eșapament, supărată că era biciuită cu șfichiul pedalei de accelerație. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu ne stă în cale. Iar Trache, cu aceeași turbare apăsa pedala, ca un luptător condus la
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
e de nenorocit! Nu poate duce în tăcere nimic din ce-ai îngăduit Și se îngrijorează-ntr-una și nu-i o dată mulțumit! Mă iartă Doamne! La Golgota, nu în zadar Tu Te-ai jerfit, Ai îndurat tăcut ocara, scuipat fiind și biciuit, Ai luat asupra-Ți toată vina ce am avut-o-n dreptul meu, Ca să ajung cândva Acasă, în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să ierți! Mărește-ne la toți
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii din garda personală a sultanului, Încercau să Împingă mașinăriile Înalte ca niște turnuri spre o nouă linie de tragere. Cel mai vârstnic se opri o clipă, urmărind scena cu atenție. — Vor să lovească portul. Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Hotărî să aștepte Înapoia unei coloane din galeria de pe colț, după ce alungase cu violență un milog care și-o alesese ca loc pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus... eu am văzut. Își afundă la loc privirea În cupă, ca și când ar fi vrut să alunge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toți sunt ca Alex Fawcett. Yves Clos, de pildă, este un tip minunat. — Și de ce nu face nimic? — Ce-ai vrea să facă? veni răspunsul acru. Să-l sechestreze pe Marc Milosevic și să i-l dea tuaregului ca să-l biciuiască și să-i taie o mână? Pentru Dumnezeu!... Partea proastă a acestei blestemate încurcături e că nu există o soluție care să-i mulțumească pe toți, pentru că în cazul ăsta împuțit fiecare are un pic de dreptate, dar nici unul întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]