253 matches
-
artelor, amândoi inspirați de azurul cerului, dialogul a urcat foarte repede la temele zilei; nu l-a fisurat, cum ne-am putea teme, circumstanța că unul era deja un solid povestitor, iar celălalt o promisiune aproape anonimă, Încă ascunsă În bidinea. Numele tutelar al lui Santiago Ginzberg, a cărui prietenie o Împărtășeam, a jucat rolul primului cap de pod. Mai apoi, aveau să abunde anecdotele critice despre câte un fanfaron de actualitate și, la sfârșit, fiecare având În față câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă stele, io ieram ca ăla de-a Înghițit lături uscate. Fugi d-acilea. Mandea mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator cu galibardă Borsalino. De mă vedeai, cu bidineaua la două mâini, că dam curs la un libret pă cai mari, unde să profila o pătăranie dă iubire c-o bibilică socială, cu viloi propiu pă Avenida de Mayo, ca să nu mai zic nimic dă fermulița unde, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
calitate excepțională. Că lucrul bun în artă nu se poate înfăptui decât prin muncă grea și neîntreruptă. Că talentul și frământarea spirituală, vin pe planul al doilea. Că pictorul trebuie să lucreze ca un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În regulă”, aprobă birtașul, cu pântecul acoperit cu un șorț alb ca și chipul său. Are gura și mustața ca de morsă blondă. Chelnerița Paula rotește niște ochi văduviți de gene și sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca îi spune „Porzelanprinzessin”, îi sărută mâna cu multă stimă, fără să-i observe pântecul balonat de o sarcină înaintată, și un „o” ce i-l formează gambele ei, încheiate la pământ cu două ghete, vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
despre B A G A J... Ignoranțele grave trebuiesc mărturisite: nu-l cunoșteam și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit pe artist în cartea de față. Dintr-o mocirlă de culori crude frecată toată cu funingini de aur, bidineaua lui plină și grasă, ridicată pe schela cea mai înaltă, zugrăvește în fresca universală a balamucului sufletesc, la care fiecare adăugăm smângăleala fierbinte a sângelui nostru, o figură sau un interval. Tudor Arghezi * * * Romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule, dar unde sunt ceilalți? Șatra pare pustie! - Boierule, toată lumea e pornită la treabă: bărbații cu marfa ciocănită de-a lungul săptămânii, babele cu ghiocul, cu cărțile de tarot, cu ghicitul, femeile și fetele cu bidinelele, toți cu treabă pentru agonisirea unei bucăți de pâine, domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu avea a se teme de nimic. Și totuși, luat de val, nici măcar nu oprise prin satele prin care trecuse. Zorul îi făcuseră să nu vândă nimic din marfa aflată în căruțe. Ghicitoarele sau fetele ce-și etalau de regulă bidinelele cu câteva fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
inimă. Se uită cât e ziua de lungă, dacă la capătul drumului nu apare vreun drumeț călare pe un băț! - Atunci alerg! - Aleargă tu, aleargă, dar s-ar putea să n-o găsești. E plecată cu mă-sa să vândă bidinele prin mahalaua Podenilor. - Mă duc într-acolo, ce mai... - Du-te cât te mai țin baierele, că precum se vede ți s-au aprins nu numai călcâiele, ci și ficații de dor, mânca-ți-aș cerul din ochii tăi albaștri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
au aprins nu numai călcâiele, ci și ficații de dor, mânca-ți-aș cerul din ochii tăi albaștri, mintosule! Vișinel se despărți de Diamanta, colindă toată mahalaua Podenilor și întrebă în dreapta și în stânga dacă nu văzuse cineva două țigănci cu bidinele de vânzare.. Unii îi spuseseră că trecuseră pe-acolo, alții nu le văzuseră, dar cu toată alergătura lui, nu le găsi. Singura soluție era să meargă în locul știut unde ridicau țiganii corturile, loc lesne de găsit după fuioarele de fum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de determinat cantitatea de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o botniță verde care îi acoperea gura și nasul. Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi largi, generoase, primele două cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre frații din Cahul. - Că eu nu văd nimic, Vergilică. Domnul de trecu p-acilea e Pigasie, îngerul meu. Toți avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îți dai seama, Vergilică, ce istorie e numai pă străzile noastre, ce să te mai gândești la lustrația asta care o prelucrează ăia din București. Pă cine să mai lustrezi?! Ai? Biluță terminase sendviciul. Își pusese din nou botnița. Cu bidineaua, cu aceleași largi gesturi sacerdotale, stropea acum cea de-a patra cabină. Vergilică se foi nemulțumit pe bancă. - Dom’ Aulius, nu le mai puneți dom’le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dave 2 și în al patrulea îi întorcea spatele lui Dan. Carol cea din beznă, spectrul, personajul ex machina zâmbi și trecu mai departe. De asemenea, devenea din ce în ce mai agresivă. Odată, când trecea pe Fortune Green Road, un zugrav își lăsase bidineaua deoparte și îi complimentase silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu glas gâtuit comandantul Felix S 23. — Prin baie, răspunse Getta 2, desfoliindu-se acum pe șold. E o vopsea termoizolantă și sterilizantă. — Se vede, zise cu amărăciune Felix. Roboatele noastre sunt vopsite cu bidineaua. După o săptămână curge vopseaua de pe ele. Getta 2 nu zise nimic. Trecu la celălalt picior. — Să nu v-ajutăm? îndrăzni Felix S 23. Am eu o șurubelniță mai bună. Nu, mulțumesc, răspunse Getta 2. Mă desfoliez singură. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și pe Iuda Is-carioteanul, Predica de pe munte, grădina Ghetsimani cu florile ei, șarpele, pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prindă la cotitură... Știi, Sonia, mă bucură că l-ai înlocuit pe 13, de pe ușa apartamentului, cu Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Dar dacă tot avem un specialist atât de rar, de ce nu dă scumpul tău soț cu o bidinea pe pereții ăștia nenorociți de pe casa scării, că l-om plăti cum se cuvine... Dragă Nineta, se pare că n-ai înțeles că soțul meu nu este un zugrav de duzină, ci specialist-specialist. Dar dacă vreodată vei constata că pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pereții apartamentului tău mor de dorul varului, deși nu-i cred în stare de o așa sensibilitate, s-ar putea să negociem afacerea... Sub umbrela nobilă a blazonului soțului său, care-și purta imperial, în fiecare zi, găleata, șpaclul și bidineaua cu el, Sonia juca tare în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc frunțile la "botezul intim" al unui nepoțel de-al ei, aveam s-o tratez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foc și are o mînă de aur. Din pasta mîzgoasă a malaxorului a fost zărit de o inimă haină, mizerabilă. De acolo a ieșit hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale a făcut-o locuibilă. Cu cîștigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru nesfîrșitele turmentări și droguri uzuale. La Întrecere cu Stone În perceperea mecanismelor creației, delicate pînă la inefabil și, deci, greu de recreat, dacă nu le ai și tu, pariu de percepție dintotdeauna provocator și ușor de pierdut, Eastwood ia bidineaua și zugrăvește pe pînză un negru gras și antipatic (Forest Whitaker, la doi ani după ce fusese rănit În Platoon și, după cum se vede, Încă nerefăcut), care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]