1,241 matches
-
pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
pentru "Blumine", iubita lui Teufelsdrökch din „"Sartor Resartus"”. Carlyle s-a căsătorit cu Jane Welsh în 1826, dar mariajul nu a fost fericit. Conform scrisorilor celor doi, certurile între ei erau frecvente. A existat un incident sexual îndelung discutat de biografi. Dacă a fost vorba de impotență, sau de nevroză psihosexuală, nimeni nu poate ști sigur, dar cuplul se pare că era celibatar. Carlyle s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de soția sa. Deși ea era invalidă de o perioadă, moartea ei
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
moartea ei în 1866, a venit pe neașteptate și l-a cufundat în disperare. În această perioadă, Carlyle a scris „"Reminiscences of Jane Welsh Carlyle"”, operă de un pronunțat caracter autocritic. Lucrarea a fost publicată după moartea lui Carlyle de biograful său James Anthony Froude, care a făcut publică credința sa că mariajul a fost nedesăvârșit. Acest tip de franchețe era nemaiauzit între biografiile respectate ale acelei perioade. Viziunea lui Froude a fost atacată de către familia lui , în special de nepotul
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
academia sa de dans”. Cu toate acestea, în mod foarte ciudat, Poe nu precizează nici o dată sau locație exactă pentru propria sa întâlnire cu , afirmând doar că acesta a fost expus în Richmond „cu câteva săptămâni în urmă”. Niciunul dintre biografii lui Poe din secolul al XIX-lea sau al XX-lea nu dezvăluie când sau unde în Richmond a asistat el la reprezentația Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
a fost înțeleasă. Ion Frunzetti a considerat că posteritatea datorează artistului Sava Henția o repunere în valoare a creației care a fost vitregită de către moda epocii în care a trăit și ea merită o așa zisă reabilitare. Posteritatea, în opinia biografului, trebuie să-i studieze opera și s-o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru înfățișarea oamenilor poate să-l definească ca un precursor. Sava Henția a fost al 8
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
a fost înțeleasă. Ion Frunzetti a considerat că posteritatea datorează artistului Sava Henția o repunere în valoare a creației care a fost vitregită de către moda epocii în care a trăit și ea merită o așa zisă realibilitare. Posteritatea în opinia biografului, trebuie să-i studieze opera și s-o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru om poate să-l definească ca un precursor. Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
pictorului este cea intitulată " Femeia cu scrisoarea". Pictura a fost realizată în anul 1874, imediat după întoarcerea sa la București de la studiile pe care le-a făcut la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris și ea este în opinia biografilor Mircea Popescu și Ion Frunzetti, una dintre cele mai remarcabile picturi de gen din pictura românească. Pictura se remarcă prin armonia dintre conținutul de idei și mijloacele de expresie pe care artistul le-a folosit în realizarea lucrării. Nimic nu
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
ca parte a numelui său oficial, cu toate că era doar denumirea orașului unde a depus jurămintele monahale, folosit de către contemporani pentru a-l diferenția de alți Fra Giovanni. Este trecut în Lista martirilor Bisericii Romano-Catolice drept "Beatus Ioannes Faesulanus, cognomento Angelicus". Biograful din secolul al XVI-lea spune despre el: "Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
spre scenă. Personajul a fost considerat de unii Dumnezeu Tatăl, iar de alții- profetul Isaia din Vechiul Testament, cel care a profețit nașterea unui copil dintr-o fecioară. Aripi angelice Arhanghelul și Fecioara Maria Înăuntru și afară Mâinile încrucișate Scaunul decorativ Biograful din secolul al XVI- lea spune despre Fra Angelico: „Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
în fața morții: „marinarul se înroși la față, de parcă s-ar fi înăbușit. Sări în picioare și puse mâna pe bâtă. Dar în clipa următoare căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe obraz”. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui Filip Lenș și după alții "un fel" de administrator. Mama Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria, Familia Grigorescu a locuit la conacul
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
Israil (Israel) Bercovici (n. 1921, Botoșani - d. 1988) a fost un dramaturg, regizor, biograf, și memorialist, care a servit Teatrul Evreiesc de Stat din România între 1955 - 1982; el a scris, de asemenea, poezii în limba idiș. Bercovici s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare din Botoșani, România și a primit
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
sunt nevoile lor comparativ cu vastele cheltuieli de capital uman și financiar pentru forțele armate, și comparativ cu nivelul de asistență pe care îl poate aduce acea mică investiție efortului de război în ansamblul său. Cum avea să scrie și , biograful lui Turing, „această scrisoare a avut un efect electric.” Churchill a scris o notă către în care scria: „ACȚIONAȚI CHIAR ASTĂZI. Asigurați-vă că au tot ce le trebuie, cu prioritate extremă și raportați-mi că s-a făcut.” La
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
el chiar își alcătuise o listă de lucruri de făcut la întoarcerea la lucru după weekend. La acea vreme, mama lui Turing credea că ingerarea fusese accidentală și cauzată de stocarea neatentă a substanțelor chimice de laborator de către fiul ei. Biograful sugerează că Turing ar fi aranjat în mod deliberat experimentul cu cianuri, pentru a da mamei sale posibilitatea de a nega. Biografii Andrew Hodges și au sugerat că Turing ar fi jucat o scenă din filmul din 1937 de Walt
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
continua să scrie povestiri despre Sherlock Holmes, pe care el le considera ca pe o distracție neserioasă. (La momentul publicării "Arhivei" trecuseră 40 de ani de la publicarea primei aventuri a lui Holmes, dar vânzările rămăseseră foarte mari.) Potrivit lui James McCearney, biograful autorului, « Conan Doyle nu mai avea chef să se arunce în universul holmesian și cu atât mai puțin de a crea răul necesar pentru a atinge perfecțiunea formală a primelor aventuri ». McCearney analizează, de asemenea, ultimele șase povestiri din această
Arhiva lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/319934_a_321263]
-
a vieții sale. Se spunea că Beethoven a comentat primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, în felul următor: „Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a putut dovedi că acest comentariu nu a fost al său, ci a provenit de la biograful său, A. Schindler. Premiera simfoniei a avut loc la 22 decembrie 1808, când a fost cântată împreună cu simfonia a VI-a (așa-numita Pastorala), cu Concertul Nr. 4 pentru pian precum și cu părți din Misa în Do major.
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
comerțul devenind astfel un subiect obișnuit în presa britanică. În 1996, fiecare membru din formație a primit câte o poreclă din partea revistei "Top of the Pops Magazine". Mai târziu, aceste porecle au fost luate în considerare de către formație. După spusele biografului David Sinclair, „Scary, Baby, Ginger, Posh și Sporty alcătuiau cel mai recunoscut grup de la John, Paul, George și Ringo” încoace. În anul 1997 grupul Spice Girls a lansat un film numit "". Membrele formației au mers pe drumuri diferite în anul
Spice Girls () [Corola-website/Science/312987_a_314316]
-
și tatăl Victoriei, Tony Adams. În martie 1995, datorită neînțelegerilor cu echipa lor de management, motivul principal al acestor neînțelegeri fiind oprirea fetelor în a-și exprima viziunile și ideile lor, membrele formației au demisionat. Acest fapt este ceea ce numește biograful David Sinclair „o servire incredibilă și necinstită”. Grupul a plănuit o tactică de a lua înregistrările principale a discografiei lor din birou pentru a își asigura controlul asupra muncii lor. În aceeași zi fetele l-au căutat pe producătorul Eliot
Spice Girls () [Corola-website/Science/312987_a_314316]
-
Aldous Huxley, după ce a luat mescalină, și a remarcat pentru prima oară „existența” scaunului și a obiectelor aflate în jurul său, care păreau să aibă o viață proprie pe care nu o mai sesizase până atunci. Ioan Petru Culianu, discipolul și biograful autorizat al lui Eliade, considera că personajul Cucoaneș ar evoca figura lui Corneliu Zelea Codreanu, față de care Eliade avea o simpatie. Conducătorul Mișcării Legionare (căruia adversarii îi spuneau Coco, iar țăranii Cuconu’) avea trăiri mistice profunde care-l făceau să
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Thoreau s-a dovedit a fi convingător: pentru început, mișcarea aboliționistă a început să-l privească pe Brown ca pe un martir, și pe vremea Războiului Civil American armatele Nordului au cântat ode lui Brown. După cum s-a exprimat un biograf contemporan al lui Brown : „"Dacă, așa cum Alfred Kazin sugerează, fără John Brown nu ar fi existat Războiul Civil, noi am adăuga că fără transcendentaliștii de la Concord, John Brown ar fi avut un impact cultural scăzut".” Thoreau a contractat tuberculoza pentru
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
Cererea a fost transmisă curții imperiale. Simțind că nu poate câștiga un război, guvernul japonez a permis comerțul și a renunțat la autoritatea tarifară. O mare parte din copilăria împăratului este cunoscută doar prin intermediul relatărilor ulterioare; punctele de plecare ale biograful său, Donald Keene sunt de multe ori contradictorii. Un contemporan îl descrie pe tânărul prinț sănătos și puternic, oarecum ca un bătăuș și excepțional de talentat la sumo. Un altul afirmă că prințul a fost delicat și adesea bolnav. Unii
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
său, Donald Keene sunt de multe ori contradictorii. Un contemporan îl descrie pe tânărul prinț sănătos și puternic, oarecum ca un bătăuș și excepțional de talentat la sumo. Un altul afirmă că prințul a fost delicat și adesea bolnav. Unii biografi spun că a leșinat când a auzit pentru prima dată focuri de armă, în timp ce alții neagă această relatare. La 16 august 1860, Sachinomiya a fost proclamat prinț de sânge și moștenitor al tronului, și a fost formal adoptat de împărăteasa
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
(Թորոս Ռոսլին) (c.1210 - 1270) "sau" (c.1216 - 1288) a fost cel mai remarcabil miniaturist din Armenia în Evul Mediu. Biografii artiștilor armeni medievali au avut tendința de a ignora acele aspecte pe care, în prezent, le considerăm importante. Din această cauză, și din altele, în acest moment foate puține elemente biografice se cunosc cu precizie. Ceea ce se poate spune cu
Toros Roslin () [Corola-website/Science/299586_a_300915]
-
de Kirchner, a acuzat în termeni duri campania cardinalului Bergoglio împotriva legiferării căsătoriei între persoane de același sex, care a fost dezbătut în parlament. Cristina Fernández de Kirchner a apreciat poziția Bisericii ca aparținând „epocii medievale și Inchiziției”. Sergio Rubin, biograful lui Jorge Mario Bergoglio, a reținut poziția nuanțata a acestuia încă din timpul în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Astfel, arhiepiscopul Bergoglio s-a pronunțat în 2010 pentru uniunile civile între persoanele de același sex drept o soluție de
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
Ibn an-Nadīm se menționează o lucrare "Kităb aš-šawăhid" atribuită de asemenea marelui filolog de la al-Bașra. Într-un mic tratat intitulat "al-Ḥurūf" (“Literele”), cunoscut și ca "Risăla fī ma‘na-l-ḥurūf" (“Epistolă despre sensul literelor”) dar care nu figurează pe listele vechilor biografi și bibliografi arabi, al-Farăhīdī se ocupă de semnificațiile pe care le au literele alfabetului arab pe care le susține citând versuri vechi. Potrivit biografilor arabi, al-Farăhīdī este părintele prozodiei arabe, el fiind cel care a stabilit regulile acesteia și a
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]